”Cu bine, băiete, ţi-am spus ce mă doare. Te las acum cu limbuţia şi cu glumele ce le tot vînturi întocmai aşa după cum îşi flutură palavragiii paloşele care, slavă Domnului, nu rănesc pe nimeni.” William Shakespeare, ”Mult zgomot pentru nimic”
”Ai curaj! Şterge-ţi ochii! Adesea căderea e un mijloc de a te ridica mai sus.” William Shakespeare
“Love all, trust a few, do wrong to none.” William Shakespeare, ”All’s Well That Ends Well”
”Ei, Montague şi Capulet, duşmani Neîmpăcaţi, văzut-aţi ce blestem Clocea în ura voastră? Cel de Sus Cu dragostea găsit-a să vă bată. N-am stăvilit la timp smintita vrajbă Şi-acum plătesc tribut de sânge. Greu Am fost loviţi cu toţii!” William Shakespeare, ”Romeo și Julieta”
„Un prieten este cineva care te cunoaşte aşa cum eşti, înţelege ce ai fost, acceptă ce ai devenit şi, cu blândeţe, te lasă să creşti în continuare.” William Shakespeare
”A gonit prin prolog ca un armăsar care nu ştie să se oprească. O învăţătură, deci, stăpâne; nu e de-ajuns să vorbeşti, trebuie să vorbeşti cu simţire.” William Shakespeare, ”Visul unei nopți de vară”
“The fool doth think he is wise, but the wise man knows himself to be a fool.” William Shakespeare, As You Like It
„Păi, zic, e deştept foc.„ „Da, zice, rage de deşteptăciune.„ „Cred, zice, pentru că luni seara mi-a jurat ceva ce a dez¬minţit marţi dimineaţă. Asta înseamnă să ai o limbă furcată, ca de viperă, adică două limbi.” William Shakespeare, ”Mult zgomot pentru nimic”
”Hipolita: N-a spus că sunt nepricepuţi cu totul? Theseu: Vom fi cu-atât mai darnici, răsplătindu-i, De vreme ce ei nu ne dau nimic. Ne-om desfăta-ncercând să desluşim Tot ceea ce ascunde-a lor greşeală. Să preţuim doar gândul lor curat, Nu şi-mplinirea lui, stângace poate. Mă-ntâmpinau în drumurile mele Tot cărturari de seamă ce voiau Să mi se-nchine cu alese vorbe Pe care îndelung le cumpăneau; Dar îi vedeam pălind şi tremurând, Cu limba-mpleticită-n miezul vorbei, Cu glasul migălit, tăiat de spaimă, Şi pân’, la urmă, amuţind de tot, Lăsând urarea nerostită. Însă Tăcerea lor era mai grăitoare, Şi desluşeam în stânjeneala lor Mai mult decât în glasul sunător, Obişnuit cu vorbe lustruite. Iubirea mută-mi spune mult mai mult Decât sporovăiala: s-o ascult.” William Shakespeare, ”Visul unei nopți de vară”
”Într-o ceartă nedreaptă poate fi vorba de vitejie adevărată.” William Shakespeare, ”Mult zgomot pentru nimic”
”Straniu vis! Şi parcă Sărutul ei aprins, pe gura mea, Atâta viaţă răspândise-n mine, Că m-am trezit, deodată, împărat. O, Doamne, cât de dulce mi-e iubirea, Când numai umbra ei îmi dăruieşte Comori de fericire!” William Shakespeare, ”Romeo și Julieta”
”Hei, tinere, nu-ţi bate joc de mine; Eu nu vorbesc ca un bătrân smintit, Nici, ocrotit de-al anilor hrisov, Nu mă fălesc cu ce-am făcut de tânăr Sau cu ce-aş face de-aş fi bătrân.” William Shakespeare, ”Mult zgomot pentru nimic”
”Tot ce se naşte dintr-un gând curat E vrednic doar de laudă. Chemaţi-i!” William Shakespeare, ”Visul unei nopți de vară”
”Păstrează-ţi sfatul, Căci trece prin urechea mea de-a surda Ca printr-o sită apa. Lasă sfatul; Să nu-mi dea sfaturi binevoitorii, Afară doar de suferă ca mine. Să vină-un tată ce-şi iubea copila Ca mine, şi ca mine şi-a pierdut-o, Acesta să-mi vorbească de răbdare! Durerea să-şi măsoare-n lung şi-n lat Cu-a mea, să pună-n cumpănă amarul, Atîta chin aici, atît dincoace, Acelaşi chip, o formă şi-un tipar, Acesta de zîmbeşte şi strigînd „Durere, piei!„ în barbă se dezmiardă Şi-n loc să geamă, îşi tot drege glasul, Cârpindu-şi suferinţa cu zicale, Şi-amarul şi-l îmbată cu cheflii, Să vină să mă-nveţe cum să rabd! Dar nu s-a pomenit astfel de om: Povăţuiesc şi-alină suferinţa Doar cel care n-o-ncearcă; Cei ce-o gustă îşi ies din minţi, Când sfatul lor, cândva, Dădea mâniei leacuri iscusite, Lega sminteala-n fire de mătase Şi bolile cu vorbe le vrăjea. Nu, nu, de când e lumea, toţi dau […]
”Vreau, prin rugăciuni, Să-ntorc iar mila cerului asupră-mi. Cum bine ştii, mi-e zbuciumată viaţa Şi plină de păcate.” William Shakespeare, ”Romeo și Julieta”