”Mi-a dat iubirea aripi să m-avânt! Nu-i zid înalt să-i poată pune piedici! Iubirea-nfrânge tot ce-i stă în cale;” William Shakespeare, ”Romeo și Julieta”
Shakespeare, William
”- Hai, Balthazar, mai cântă-ne o dată. – Nu cere, doamne, spartei mele voci Să strice muzica a doua oară. – E o dovadă de desăvîrşire Când măiestria nu ţi-o recunoşti. Te rog să cânţi, să nu mă faci să stărui.” William Shakespeare, ”Mult zgomot pentru nimic”
”Demetrius: Cum? Eu te chem? Îţi spun cuvinte dulci? Nu ţi-am strigat în faţă adevărul Că nu-mi eşti dragă, nici nu poţi să-mi fii? Helena: De-aceea-mi eşti din ce în ce mai drag; Eu câine credincios îţi sunt; mă baţi, Şi cu mă gudur… Doar atât îţi cer; Ca pe un câine-alungă-mă, dă-n mine, Dar să-mi îngădui să-ţi păşesc în urmă. Ce loc mai oropsit să-ţi cer în suflet (Dar pentru mine-i loc de-naltă cinste) Decât să mă socoţi precum un câine?” William Shakespeare, ”Visul unei nopți de vară”
”Fac precum doreşti. Şi mă botez din nou de-mi spui „iubire”.” William Shakespeare, ”Romeo și Julieta”
”DON PEDRO: Ei, conte Claudio, pe când la biserică? CLAUDIO: Mâine, înălţimea ta. Timpul merge în cârje până când dragostea îşi îndeplineşte tipicul.” William Shakespeare, ”Mult zgomot pentru nimic”
”Dar tu mă chemi necontenit spre tine, Tu, inimă de adamant; nu fierul, Ci inima-mi statornică, de-oţel, Tu o atragi… De-ţi pierzi puterea-aceasta, Putere n-o să am să te urmez.” William Shakespeare, ”Visul unei nopți de vară”
”Nu! S-ar supăra grozav de-aş invoca Vreun demon de o stranie natură În cercul dragei lui şi l-aş lăsa Să-l amăgească ca şi să-l descânte. Atunci s-ar supăra. Dar vraja mea E dreaptă şi cinstită; spre-a veni, Îl chem în numele iubitei sale.” William Shakespeare, ”Romeo și Julieta”
”DON PEDRO: Ghiduşă-ţi mai este inima, domnişoară! BEATRICE: Da, înălţimea ta; şi-i mulţumesc, sărmana, că ţine piept furtunii grijilor.” William Shakespeare, ”Mult zgomot pentru nimic”
”Şi am văzut – tu n-ai putea vedea Pe Àmor înarmat plutind sub lună; Ţinti-n vestala mândră,-nscăunată Pe-un tron din Soare-apune, slobozind Din tolba lui săgeata cea mai iute, De parcă ar fi vrut ca dintr-o dată Vreo zece mii de inimi să străpungă, Dar am văzut săgeata-nflăcărată Stingându-se în raza rece-a lunii. Nevătămată a trecut fecioara, Netulburată-n gândurile ei. Săgeata a căzut atunci pe-o floare Ce-n purpură-şi schimbă pe loc albeaţa, Şi fetele-i spun „dragoste” de-atunci.” William Shakespeare, ”Visul unei nopți de vară”
”Când inima-mi rămâne-aici, să plec? Lut greu, te-ntoarce, regăseşte-ţi centrul!” William Shakespeare, ”Romeo și Julieta”
”Tăcerea e cel mai desăvîrşit sol al bucuriei; n-aş fi îndeajuns de fericit dacă aş putea să spun cât de fericit sânt. Domnişoară, după cum eşti a mea sânt şi eu al dumitale; schim¬bul acesta mă face omul cel mai fericit.” William Shakespeare, ”Mult zgomot pentru nimic”
”Şotroanele-s de mâl acoperite, Potecile ce şerpuiau prin ierburi Sunt neumblate, nu se mai cunosc. Colindele şi basmele-s uitate Şi cântecul de slavă sau de joc. Iar luna, doamna valurilor mării, De furie pălind, văzduhu-l udă Şi răspândeşte aburi reci şi umezi Ce-aduc dureri încrâncenate-n oase. Întregul crug al vremii se răstoarnă: Căruntul ger se lasă peste roze, Cununa de omăt şi sloi a iernii E-mpodobită azi cu flori şi muguri, Şi anotimpurile vin de-a valma, Că nimeni nu le mai cunoaşte rostul.” William Shakespeare, ”Visul unei nopți de vară””
”Răbdarea silnică, mânia oarbă Se-nfruntă şi în sânge-ncep să fiarbă. Mă duc. Însă mânia-n astă seară Înăbuşită, fi-va fiere-amară.” William Shakespeare, ”Romeo și Julieta”
”Contele nu e nici trist, nici bolnav, nici vesel, nici sănătos; e dulce-acru ca o portocală şi gelozia lui are ceva din culoarea ei.” William Shakespeare, ”Mult zgomot pentru nimic”
”Stâncile-nfuriate, Ploile-nspumate Rupe-vor lăcale, Porţi de închisoare; Fibus să se-ntarte Strălucind departe, Veşnic o să poarte Soarta schimbătoare.” William Shakespeare, ”Visul unei nopți de vară”