Wallflowers

”Demetrius: Cum? Eu te chem? Îţi spun cuvinte dulci? Nu ţi-am strigat în faţă adevărul Că nu-mi eşti dragă, nici nu poţi să-mi fii? Helena: De-aceea-mi eşti din ce în ce mai drag; Eu câine credincios îţi sunt; mă baţi, Şi cu mă gudur… Doar atât îţi cer; Ca pe un câine-alungă-mă, dă-n mine, Dar să-mi îngădui să-ţi păşesc în urmă. Ce loc mai oropsit să-ţi cer în suflet (Dar pentru mine-i loc de-naltă cinste) Decât să mă socoţi precum un câine?” William Shakespeare, ”Visul unei nopți de vară”

”DON PEDRO: Ei, conte Claudio, pe când la biserică? CLAUDIO: Mâine, înălţimea ta. Timpul merge în cârje până când dragostea îşi îndeplineşte tipicul.” William Shakespeare, ”Mult zgomot pentru nimic”

”Nu! S-ar supăra grozav de-aş invoca Vreun demon de o stranie natură În cercul dragei lui şi l-aş lăsa Să-l amăgească ca şi să-l descânte. Atunci s-ar supăra. Dar vraja mea E dreaptă şi cinstită; spre-a veni, Îl chem în numele iubitei sale.” William Shakespeare, ”Romeo și Julieta”

”Şi am văzut – tu n-ai putea vedea Pe Àmor înarmat plutind sub lună; Ţinti-n vestala mândră,-nscăunată Pe-un tron din Soare-apune, slobozind Din tolba lui săgeata cea mai iute, De parcă ar fi vrut ca dintr-o dată Vreo zece mii de inimi să străpungă, Dar am văzut săgeata-nflăcărată Stingându-se în raza rece-a lunii. Nevătămată a trecut fecioara, Netulburată-n gândurile ei. Săgeata a căzut atunci pe-o floare Ce-n purpură-şi schimbă pe loc albeaţa, Şi fetele-i spun „dragoste” de-atunci.” William Shakespeare, ”Visul unei nopți de vară”

”Tăcerea e cel mai desăvîrşit sol al bucuriei; n-aş fi îndeajuns de fericit dacă aş putea să spun cât de fericit sânt. Domnişoară, după cum eşti a mea sânt şi eu al dumitale; schim¬bul acesta mă face omul cel mai fericit.” William Shakespeare, ”Mult zgomot pentru nimic”

”Răbdarea silnică, mânia oarbă Se-nfruntă şi în sânge-ncep să fiarbă. Mă duc. Însă mânia-n astă seară Înăbuşită, fi-va fiere-amară.” William Shakespeare, ”Romeo și Julieta”

”Stâncile-nfuriate, Ploile-nspumate Rupe-vor lăcale, Porţi de închisoare; Fibus să se-ntarte Strălucind departe, Veşnic o să poarte Soarta schimbătoare.” William Shakespeare, ”Visul unei nopți de vară”

”BENEDICK: Înălţimea ta, am jucat rolul doamnei Bârfă. L-am găsit aici abătut ca o colibă de vînătoare într-un fund de codru, i-am spus şi cred că n-am greşit, că înălţimea ta a câştigat bunăvoinţa tinerei doamne; şi eu m-am oferit să-l întovărăşesc până la o salcie, fie ca să-şi împletească o cunună ca un flăcău părăsit, fie să împletesc eu o biciuşcă pentru că merită să fie snopit. DON PEDRO: Snopit? Dar ce vină are? BENEDICK: Vina de neiertat a şcolarului care, nemaiputînd de bucurie că a descoperit un pui de pasăre, i-l arată tovarăşului său, şi acesta i-l fură. DON PEDRO: Vrei să faci din încredere o vină? Vina este a hoţului. BENEDICK: Totuşi n-ar fi stricat să împletim cununa şi biciuşca; cununa ar fi putut-o purta el, iar biciuşca ar fi fost pentru dumneavoastră care, după mine, i-aţi furat bunătate de cuibuşor.” William Shakespeare, ”Mult zgomot pentru nimic”