”Nu pot să cred decît în Dumnezeul ce-ar şti să joace. Și, când pe diavol mi l-am întîlnit, l-am aflat grav, meticulos, profund, solemn. Era un spirit al împovărării. El face să cadă, de greutatea-i, orice lucru. Dar nu mânia ucide, ci râsul. Haideţi, asupra spiritului împovărării să-l abatem!” Nietzsche, ”Așa grăit-a Zarathustra”, cap. ”Despre a scrie și a citi”
“Knowing yourself is the beginning of all wisdom.” Aristotle
“The unexamined life is not worth living.” Socrates
“Ah, amărăciunile noastre! Cât de repede pier în adâncul sub-cugetului. Au trecut doar câteva săptămâni de la plumburia, saturniana întâmplare. Noua amărăciune stârnită în mine de „geamănul” meu, care s-a aruncat în „rana pământului”, înghite, într-un fel, pe cea de mai înainte. Cât de relativă e capacitatea noastră de îndurerare! Cât de repede ajungem la o limită, peste care nu trecem. Și odată ajunși la limită, nici chiar fiziologia feței, vai, nu se mai supune nevoii de a ne rosti. Începem să râdem, în loc de a plânge.” Lucian Blaga, ”Luntrea lui Caron”
“La o desăvârşită linişte şi mulţumire sufletească ajunge de obicei numai mediocritatea, care se divinizează pe sine însăşi.” Lucian Blaga, ”Peisaj și amintire”
”Dacă ai reuşit în viaţă, nu te agăţa de nereuşitele altuia, pentru a nu trezi în tine viermele cel aprig al orgoliului şi patima înfumurării. Reuşita este energia iubirii şi a capacităţii tale de acceptare a vieţii, dar ea nu rămâne nemişcată, nu este ca un munte sau ca un ocean. Îngâmfarea şi trufia reuşitei te coboară, încetul cu încetul de pe soclul tău, căci ele desenează pe cerul vieţii tale evenimente specifice lor.” N. Steinhardt
“We cannot control the way people interpret our ideas or thoughts, but we can control the words and tones we choose to convey them. Peace is built on understanding, and wars are built on misunderstandings. Never underestimate the power of a single word, and never recklessly throw around words. One wrong word, or misinterpreted word, can change the meaning of an entire sentence and start a war. And one right word, or one kind word, can grant you the heavens and open doors.” Suzy Kassem, ”Rise Up and Salute the Sun: The Writings of Suzy Kassem”
”Niciun pic de încredere acordată, niciun pic de încredere primită.” Lao Tzu
“The simple things are also the most extraordinary things, and only the wise can see them.” Paulo Coelho, ”The Alchemist”
„Eu sunt minunea lumii”, spunea ieri trandafirul. ”Cine-ar avea curajul să-mi facă vreo durere?” Cânta privighetoarea şi repeta zefirul: ”O zi de fericire, un an de lacrimi cere.” Omar Khayyam, ”Prefacerea eternă”
”Tu cauţi fericirea? Dar drumul e închis, Împrejmuit cu moarte. A lui Djemşid ţărână E pulberea ce joacă în faţa ta-n lumină. Căci un miraj e lumea. Viaţa e un vis. Fii vesel, căci tristeţea o să dureze pururi! Mereu aceleaşi stele s-or învârti-n azururi. Din cărămizi făcute din trupul tău, n-ai teamă Se vor zidi palate pentru neghiobi de seamă.” Omar Khayyam, ”Prefacerea eternă” (fragment)
”Olarule, ai grijă! Tu chinui sfântul lut Din care-n ziua-ntâia fu modelat Adam. Pe roata ta văd mâna cea fină-a lui Bahram Şi inima lui Kosru. ia seama, ce-ai făcut? De mii şi mii de veacuri se-nvârt în spaţii aştrii, De mii şi mii de veacuri zori şi-asfinţituri sunt. Să calci uşor, căci, poate, fărâma de pământ Pe care-o sfarmi – alt’dată era doi ochi albaştri. Priveam uimit olarul cum harnic modela. Deodată auzit-am bucata de argilă: Rugându-l pe şoptite: „Frământă blând, ai milă! Un om la fel ca tine am fost şi eu cândva”. Cel ce creat-a stele şi-ntreaga vastă lume, Când a creat durerea s-a depăşit pe sine. Voi, buze ca rubinul şi voi, pleoape fine, Câte sunteţi acolo sub ţărna fără nume?” Omar Khayyam, ”Prefacerea eternă” (fragment)
”Poate-am visat ceva rău şi-am uitat, Poate-i doar pentru că vişinii s-au înflorat, Poate-i doar vântul ce limpede sună, Ori pentru că au muşcat astă noapte din lună Vârcolacii, ori stele prea multe pe faţă Mi-au picurat o otravă de gheaţă, Ori poate e dimineaţă. Cine eşti, ori ce eşti, Abur ori duh străveziu de poveşti, Care-ai pătruns şi îmi macini mereu Trupul şi sufletul meu? Privesc în oglindă — acelaşi mi-i chipul Şi buzele groase tăiate ca-n lemn. Pe pavăza frunţii văd bine că nimeni N-a scris, încă nu, nici un semn. Dar vorbele-mi murmură: sună-ne,-ncearcă-ne, Sufletu-şi pâlpâie albe chemări, Ochii îmi ard rotunjiţi peste cearcăne, Inima-şi bate ecoul de zări. Cine eşti, ori ce eşti, Abur ori duh coborât din poveşti, Undă prelinsă să mă-învenine, Stea fulgerată în mine?” Nicolae Labiș, ”Fior” (aprilie 1956)
”Dădea sfatul ca oamenii să îndure bârfa cu mai mult curaj decât dacă ar fi loviţi cu pietre.” Confucius, ”Pilde și cugetări din înțelepciunea popoarelor” (despre Antistene)
”Nu cum sunt eu sunt eu ci cum eşti tu sunt eu. Un fel de tu sunt eu pe care nu l-ai mai lăsat să fie eu.” Nichita Stănescu