”Plouă… şi numai ploaia dă cuvânt” George Bacovia
ian. 312023
Bacovia, George
ian. 292023
”Îţi aduci aminte ziua când ţi-am spus că eşti frumoasă, Când cu buzele de sânge şi cu ochii sclipitori Printre arborii de toamnă te opreai încet, sfioasă, Lăsând gândul spre amorul înţeles de-atâtea ori?… Aşteptai să fiu poetul îndrăzneţ ca niciodată Ca s-auzi ecoul rece-al unor calde sărutări Te duceai mereu nainte înspre-o umbră-ntunecată Ca o pală rătăcire coborând din alte zări. Ah, mi-ai spus atât de simplu că ţi-i sete de iubire Neascultând decât şoptirea singuratecei păduri, Îţi opreai cu mâna sânul şi zâmbea a ta privire, Chinul depărtării noastre neputând să-l mai înduri. – Ha, ha, ha, râdea ecoul, de râdeam de-a ta plăcere, Între om şi-ntre femeie mi-ai spus ura din trecut, Te-am lăsat să-nşiri povestea cu dureri şi cu mistere Pentru mine, ca oricărui trecător necunoscut. Îţi aduci aminte ziua când ţi-am spus că eşti frumoasă, Când, în şoaptele pădurii, poate că te-am sărutat Ascultând ecoul […]
oct. 262022
“Nu am nici un crez poetic. Scriu precum vorbesc cu cineva, pentru că-mi place această îndeletnicire. Trăind izolat, neputând comunica prea mult cu oamenii, stau de vorbă adesea cu mine însumi, fac muzică și, când găsesc ceva interesant, iau note pentru a mi le reciti mai târziu. Nu-i vina mea dacă aceste simple notițe sunt în formă de versuri și câteodată par vaiete. Nu sunt decât pentru mine.” George Bacovia
sept. 132022
”Şi vara, şi nopţile ei, S-a dus, şi câmpu-i veştejit – Te-am aşteptat pe lângă tei, Tu, n-ai venit! Târziu, şi toamna a plecat, Frunzişul tot e răvăşit – Plângând, pe drumuri, te-am chemat, Tu, n-ai venit!” George Bacovia
mart. 072022
“Tot mai tăcut şi singur în lumea mea pustie – și tot mai mult m-apasă o grea mizantropie” George Bacovia, ”Complete Poetical Works and Selected Prose, 1881-1957”
feb. 282022
”Un strat lăptos de aburi mai stărui pe zare… Dar într-o zi se rupse şi prin spărturi văzui Copacul despletindu-şi în coame şi frunzare Tot aurul lui verde şi toată floarea lui. Orbit, plecat minunii, mi-am spus: să nu mai pregeţi! El numai pentru tine şi-a pus un alt vestmânt, Zoreşte spre belşugul miresmei şi alege-ţi Pat neted în plocadul de ierburi şi pământ. II Aşa am pus deoparte şi munca migăloasă, Şi trândăvia iernii, şi grijile de ieri. Ca singur, în şoptirea născândei adieri S-o iau pe cărăruia de humă lunecoasă. Curând în miezul luncii, un neştiut fior Simții urcând prin lucruri spre fiinţa mai deplină, Din jgheabul pietrii,-n lujer, din brazdă, în tulpină: Nestânjenitul vieţii fior biruitor.” George Bacovia, ”Driada” (fragment)
oct. 262021
”Oblivion comes . . . came. A tear falls; total silence, The tired lamp twinkles, Every touched thing whispers, let me alone. Now… Listen, outside the rain sheds its tears ― A serious dispute centers on A scrap of a small shoe in an old park . . . I sleep . . . I listen . . . Outside a window, autumn says: Oh!” George Bacovia, ”Nocturne”
oct. 262020
“Era acel tânăr prea singur! Dar toți îl iubeau… – Atunci, nu era așa singur! Sau ceilalți nu erau.” George Bacovia
oct. 262020
“Şi toamna, şi iarna Coboară-amândouă; Şi plouă, şi ninge – Şi ninge, şi plouă. Şi noaptea se lasă Murdară şi goală; Şi galbeni trec bolnavi Copii de la şcoală. Şi-s umezi pereţii, Şi-un frig mă cuprinde – Cu cei din morminte Un gând mă deprinde… Şi toamna, şi iarna Coboară-amândouă; Şi plouă, şi ninge – Şi ninge, şi plouă.” George Bacovia
mart. 072020
”Sunt clipe când toate le am… Tăcute, duioase psihoze- Frumoase poveşti ca visuri de roze… Momente când toate le am. Iată, sunt clipe când toate le am… Viaţa se duce-n şir de cuvinte- Un cântec de mult… înainte… Momente când toate le am.” George Bacovia, ”În fericire”