”Unde e un car cu înţelepciune, acolo sunt două de nebunie.”
(Proverb românesc)
”Oh do you have time
to linger
for just a little while
out of your busy
and very important day
for the goldfinches
that have gathered
in a field of thistles
for a musical battle,
to see who can sing
the highest note,
or the lowest,
or the most expressive of mirth,
or the most tender?
Their strong, blunt beaks
drink the air
as they strive
melodiously
not for your sake
and not for mine
and not for the sake of winning
but for sheer delight and gratitude –
believe us, they say,
it is a serious thing
just to be alive
on this fresh morning
in the broken world.
I beg of you,
do not walk by
without pausing
to attend to this
rather ridiculous performance.
It could mean something.
It could mean everything.
It could be what Rilke meant, when he wrote:
You must change your life.Mary Oliver, ”Invitation”
Love is blindness
I don’t want to see
Won’t you wrap the night
Around me
Oh my heart
Love is blindness
In a parked car
In a crowded street
You see your love
Made complete
Thread is ripping
The knot is slipping
Love is blindness
Love is clockworks
And cold steel
Fingers too numb to feel
Squeeze the handle
Blow out the candle
Love is blindness
Love is blindness
I don’t want to see
Won’t you wrap the night
Around me
Oh my love
Blindness
A little death
Without mourning
No call
And no warning
Baby…a dangerous idea
That almost makes sense
Love is drowning
In a deep well
All the secrets
And no one to tell
Take the money
Honey
Blindness
Love is blindness
I don’t want to see
Won’t you wrap the night
Around me
Oh my love
Blindness
Compozitori: Paul David Hewson, Adam Clayton, Larry Mullen, Dave Evans.
Doar pentru utilizare non-comercială.
Date de la: Musixmatch
Remember when
No mountain stood too high?
Considered it done
No shadow of doubt
The winding of roads
Would carry us home
The dreamers who count
The dreamers who don’t
The promise to us the world never made
The dreamers delayed
The dreamers who strayed today
Troth
Come hunters of
Imagined destinies
The phantoms of us
The wider we reached
The harder we grabbed
The more lapsed away
Come dreamers who count
Come dreamers who don’t
The world never spoke such promise to you
You dreamer who broke
You dreamer who woke today
You dreamer who strayed
You dreamer too late
The sun in your eyes
The sun overhead
The sun in your back
Troth
The days disappeared
The world never cared
Did I dare the dream?
Did I dare the fall?
A dreamer who froze?
A dreamer who rose today?
Troth
Compozitori: Thomas Feiner
Doar pentru utilizare non-comercială.
Date de la: lyreka.com
”Allies
And friends
You sure travelled
By many roads
Bastards
And foes
You sure travelled
By many names
Brand me love
Scar me life
The sun goes down
For everyone
The sun sets on everyone
Blessings turned beasts
Left me careless
And unaware
Curses turned gifts
I was struck down
But I could rise
Scar me life
The sun goes down
For everyone
The sun sets on everyone.”
”Help me follow
In your lead
Help me follow
Help me sow the salt
For you
For you
For you I’ll sow the salt
Through the gardens
I will dig for you
How the ocean
Come and soap them through
For you
For you
For you I’ll salt the sea”
”Departe sunt de tine și singur lângă foc,
Petrec în minte viața-mi lipsită de noroc,
Optzeci de ani îmi pare în lume c-am trăit,
Că sunt bătrân ca iarna, că tu vei fi murit.
Aducerile-aminte pe suflet cad în picuri,
Redeșteptând în fața-mi trecutele nimicuri;
Cu degetele-i vântul lovește în feresti,
Se-toarce-n gându-mi firul duioaselor povești,
Ș-atuncea dinainte-mi prin ceață parcă treci,
Cu ochii mari în lacrimi, cu mâni subțiri și reci;
Cu brațele-amândouă de gâtul meu te-anini
Și parcă-ai vrea a-mi spune ceva… apoi suspini…
Eu te strâng la piept averea-mi de-amor și frumuseți,
În sărutări unim noi sărmanele vieți…
O! glasul amintirii rămâie pururi mut,
Să uit pe veci norocul ce-o clipă l-am avut,
Să uit cum dup-o clipă din brațele-mi te-ai smuls…
Voi fi bătrân și singur, vei fi murit de mult!”
Mihai Eminescu, ””Departe sunt de tine”
(1878, 1 martie)
“Don’t think there are no crocodiles because the water is calm.”
(Malayan Proverb)
”Hipolita:
N-a spus că sunt nepricepuţi cu totul?
Theseu:
Vom fi cu-atât mai darnici, răsplătindu-i,
De vreme ce ei nu ne dau nimic.
Ne-om desfăta-ncercând să desluşim
Tot ceea ce ascunde-a lor greşeală.
Să preţuim doar gândul lor curat,
Nu şi-mplinirea lui, stângace poate.
Mă-ntâmpinau în drumurile mele
Tot cărturari de seamă ce voiau
Să mi se-nchine cu alese vorbe
Pe care îndelung le cumpăneau;
Dar îi vedeam pălind şi tremurând,
Cu limba-mpleticită-n miezul vorbei,
Cu glasul migălit, tăiat de spaimă,
Şi pân’, la urmă, amuţind de tot,
Lăsând urarea nerostită. Însă
Tăcerea lor era mai grăitoare,
Şi desluşeam în stânjeneala lor
Mai mult decât în glasul sunător,
Obişnuit cu vorbe lustruite.
Iubirea mută-mi spune mult mai mult
Decât sporovăiala: s-o ascult.”William Shakespeare, ”Visul unei nopți de vară”
“Many a parent, sad to say, has used their child as an opportunity for them, the parent, to do, through their child, something or some of the things that they, the parent, did not do or did not do successfully.”
Mokokoma Mokhonoana, ”The Use and Misuse of Children”
”Ferește-te de proști, pentru că au mintea odihnită.”
(Proverb românesc)
”Ţin minte, într-o seară-ntâmplător
Te-am revăzut, voioasă şi străină.
Am vrut în ochii-ţi iar să m-oglindesc,
Şi-un chip străin ţi se-oglindea-n retină.
Am mers o vreme-alături; eram palid.
Ne-am despărţit. Sub falduri de omăt
Păşeam tăcut şi răvăşit, cu faţa
întoarsă peste umăr, îndărăt.
Ai început un cântec nou vieţii,
Şi n-ai greşit atunci. Dar în urechi
De ce-mi răsună-atâta de sălbatic
Cântecu-acesta cu dureri străvechi?
Cum vreau să-mi frâng odată jalea asta
Şi să te uit pe tine şi-acest cânt!
Şi chinul că de-atunci, cu palme calde
Şi-ntinse, mângâi doar ninsori şi vânt!”Nicolae Labiș, ”Frământarea intimă” (fragment)
“Pe om nu-l stăpânești decât cu păcatele lui, și tot omul are păcate, numai că unul le ascunde mai bine. Ca să le dea mai lesne pe față, caută-i slăbiciunea, fă-l să și-o deie de gol și faci cu el ce vrei, căci unul se mânie, altul se rușinează, al treilea se zăpăcește, dar nu e nici unul care nu-și pierde bunul cumpăt și mintea întreagă.
E însă o slăbiciune de care mă tem, fiindcă nu știi niciodată cum s-o apuci; e azi mai mare, mâine mai mică, și când ai crede c-ai nimerit-o, dai greș: de oamenii care au asemenea slăbiciune mă feresc, căci ei te dau de gol când lumea ți-e mai dragă. Am pățit-o odată cu Pintea: n-o mai pat și cu tine.
— Ce fel de slăbiciune? întrebă Ghiță cam cu jumătate de gură.
— De femei…”Ioan Slavici, ”Moara cu Noroc”
”Preaînălţate Doamne, de credeţi cum că Mihnea
Nu-i sluga cea din urmă şi făr-de nici o treabă
Din ai Măriei Tale…
De credeţi cum că ochiu-i
Setos [e] de mărire, că n-a cunoscut bine
Supunerea că este a lui firească haină,
Rupeţi diata asta.
Căci greutatea ei Pe umărul meu cade şi toat-a lui tărie
A fost până acuma credinţa ce stăpînul
O pune-n al meu suflet.”Mihai Eminescu, ”Gruie Sânger”
”Calul bun se cunoaşte în mers, omul bun se cunoaşte în prietenie.”
(Proverb românesc)