”Paris:
Biata fată!
Urât te-a mai schimbat la faţă plânsul!
Julieta:
Nu prea. Era urâtă şi-nainte.
Paris:
Acest răspuns îţi urâţeşte faţa
Mai mult ca lacrimile.
Julieta:
Adevărul
N-a urâţit pe nimenea, señior,
Şi mie-mi place să îl dau pe faţă.”William Shakespeare, ”Romeo și Julieta”
It’s a kind of magic
It’s a kind of magic
A kind of magic (No way)
One dream, one soul
One prize, one goal
One golden glance of what should be
It’s a kind of magic
One shaft of light that shows the way
No mortal man can win this day
It’s a kind of magic
The bell that rings inside your mind
Is challenging the doors of time
It’s a kind of magic
The waiting seems eternity
The day will dawn of sanity (Ooh ooh ooh ooh)
Is this a kind of magic?
It’s a kind of magic
There can be only one
This rage that lasts a thousand years
Will soon be done
This flame that burns inside of me
I’m hearing secret harmonies
It’s a kind of magic
The bell that rings inside your mind
Is challenging the doors of time
It’s a kind of magic
It’s a kind of magic
This rage that lasts a thousand years
Will soon be, will soon be, will soon be done
This is (this is) a kind (a kind) of magic (yeah)
There can be only one (one, one, one)
This rage that lasts a thousand years
Will soon be done (done)
Magic (it’s a kind of magic)
It’s a kind of magic
Magic magic magic (magic)
(Magic) Aa ha ha haa, it’s magic (Magic)
It’s a kind of magic
Compozitori: Roger Taylor.
Doar pentru utilizare non-comercială.
Date de la: Musixmatch
”O vreme, cât o să vă iubiţi, tu ai să uiţi că el a fost strungar şi el are să uite că tu eşti intelectuală. Pe orizontală, se uită multe lucruri. Dar oamenii mai stau şi vertical. Şi n-are să treacă multa vreme, şi-n timp ce el are să uite probabil mai departe că tu eşti intelectuală, tu ai să-ţi aduci aminte tot mai des că el nu este intelectual.”
Ileana Vulpescu
”Voi cădea în genunchi numai în fața copacului
pentru că el are o mie de picioare
și suferă să meargă.
Când mi-e dor de tine sărut o piatră
pentru ca nu are gură,
deși e mai tare ca dintele meu.”Nichita Stănescu
<>
”And it starts sometime around midnight
Or at least that’s when you lose yourself for a minute or two
As you stand under the bar lights
And the band plays some song
About forgetting yourself for a while
And the piano’s this melancholy soundtrack to her smile
And that white dress she’s wearing
You haven’t seen her for a while
But you know that she’s watching
She’s laughing, she’s turning
She’s holding her tonic like a crux
The room’s suddenly spinning
She walks up and asks how you are
So you can smell her perfume
You can see her lying naked in your arms
And so there’s a change in your emotions
And all these memories come rushing
Like feral waves to your mind
Of the curl of your bodies like two perfect circles entwined
And you feel hopeless and homeless
And lost in the haze of the wine
Then she leaves with someone you don’t know
But she makes sure you saw her
She looks right at you and bolts
As she walks out the door
Your blood boiling, your stomach in ropes
Oh, and your friends say „What is it?
You look like you’ve seen a ghost”
Then you walk under the streetlights
And you’re too drunk to notice that everyone’s staring at you
You just don’t care what you look like
The world is falling around you
You just have to see her
You just have to see her
You just have to see her
You just have to see her
You just have to see her
You know that she’ll break you in two”
Compozitori: Mikel Frans Jollett.
Doar pentru utilizare non-comercială.
Date de la: Musixmatch
”Prinţi şi conţi! Cu adevărat o mărturie de os domnesc! Şi ce contişor! Un viteaz neîntrecut! Ah, dacă aş fi bărbat de dragul lui! sau dacă aş avea un prieten care să vrea să fie bărbat de dragul meu! Dar bărbăţia s-a topit şi s-a prefăcut în curtenie, vitejia în complimente şi bărbaţii sânt nişte farfarale; e numai gura de ei. E de-ajuns ca un bărbat să spună o minciună şi să jure, ca să fie viteaz ca Hercule. Şi cum n-o să mă fac bărbat numai pentru că doresc să mă fac, de supărare o să mor femeie.”
William Shakespeare, ”Mult zgomot pentru nimic”
”Asta n-o vor înțelege ei niciodată: că nu ești dator să ajungi ceva, că nu trebuie să parvii nicăieri, că ceea ce importă în primul rând este să fii tu și să poți rămâne tu însuți în orice împrejurare a vieții.”
Mircea Eliade
”Cel mai important în viață este ca seara, când mergi să te culci, să știi că în ziua aia ai avut obrazul curat.”
Amza Pelea
”Tu vrei să ştii de-un jurământ fierbinte îl poţi răscumpăra prin fapte bune, ca să te-mpaci cu cel de sus părinte.”
Aşa-ncepu madona cântu-a-l spune şi ca şi cel ce nu stă-n loc, ci iar înşiră gând, urmă cu-nţelepciune:
„Cel mai de preţ şi mai aproape dar de Dumnezeu şi sfânta-i bunătate, prin care el ne mirui cu har,
a fost şi e a vrerii libertate;
cu daru-acesta-n lume fu-nzestrat
doar omul fiindcă judecă şi poate.
De-aici va să pricepi învederat
ce sfânt e-un jurământ când consimţeşte
şi Dumnezeu la cele ce-ai jurat.
Când omul deci cu cerul se-nvoieşte, jertfită e comoara vrerii-n sine, dar jertfa tot prin ea se-nfăptuieşte.
Deci ce-ai putea să dai în schimb din tine? De-ai vrea s-ajuţi prin vrerea dăruită, ar însemna că faci prin furt un bine.
Ţi-e mintea-acum cu miezul lămurită ; dar ca să vezi că cerul nu v-apasă, şi vorba mea nu-i de-adevăr smintită,
va să mai stai încă puţin la masă , căci m-am deprins bucate grele a-ţi da şi hrana va s-o mistui când e grasă.
Deschide mintea să pătrundă-n ea câte-am să-ţi spun; căci nu se-ncheagă ştiinţa de nu reţii ce-ai înţeles cândva.
De două lucruri când jertfeşti voinţa va să ţii seamă: cel dintâi arată ce dai’ din tine;-al doilea, juruinţa.
Aceasta nu se şterge niciodată decât de-i împlinită: taina ei ţi-am desluşit-o adineauri toată.
De-aceea fu nevoie la evrei
de jurământ, chiar dacă jertfa dată,
pe câte ştii, o mai schimbau şi ei.
Cealaltă-n schimb, prin care-ai dat odată, de-o schimbi în miez, nu mânii Ziditorul, căci poate fi cu alta preschimbată.
Dar nimeni să nu-şi schimbe cu uşorul
şi după plac povara însuşită,
de nu-i deschis cu două chei zăvorul.
Şi afle toţi: schimbarea e smintită când ceea ce-ai lăsat nu se cuprinde ca patru-n şase-n jertfa-nlocuită.
Deci nici un lucru ce prin sine tinde
să tragă la cântar nu-l poţi schimba
cu altu-n loc ce-n cumpeni nu se prinde.
Nu vă jucaţi cu ce-aţi jurat a da:
fiţi credincioşi, nu orbi din zel prea mare,
precum Iepte cu darul lui cândva,
ce-n loc să zică: «Am greşit , iertare!» făcu mai rău ţinându-şi jurământul; sau ca şi grecul rege-n Argos, care
făcu să plângă-n lung şi-n lat pământul de mila Efigeniei preafrumoase, jertfită ca să-şi ţină legământul.
Nu vă grăbiţi cu juruinţi zeloase şi nu plutiţi ca pana-n vânt, căci zgura nu orice râu v-o spală de pe oase.
De-ajuns e-n lume a urma Scriptura şi Sfântul Scaun, ca Domnul să surâdă şi-n ceruri să vă mântuie făptura.
Iar de v-abate lăcomia hâdă,
voi oameni v-arătaţi, nu oi necoapte,
ca înde ei iudeii să vă râdă.
Nu faceţi ca şi mielul , ce de lapte se-nţarcă singur şi săltând zglobiu îşi face rău, făcându-şi voia-n fapte.”Dante Alighieri, ”Divina Comedie”, ”Paradisul”, Cântul V
”Am avut un vis… nici nu-i trece cuiva prin cap ce vis am avut! Se făcea că eram… dar cine poate spune ce eram? Parcă aveam… dar cine e-n stare să ştie ce aveam? Parcă eram, parcă aveam… omul nu-i decât un nebun în haine de paiaţă, dacă se-apucă să spună ce era în vis. Ochiul omului n-a auzit niciodată, urechea n-a văzut. Mâna nu poate să guste, şi nici inima să găsească vorbe pentru a povesti ce era visul ăsta al meu.”
William Shakespeare, ”Visul unei nopți de vară”
”Ascultă-mă, când viforele bat,
Durerea pe stejar nu-l înfioară,
Dar carii când îl rod încet, flămând,
Dureri neîncetate îl doboară.
Şi spune-mi, ce-i mai dureros aici —
O lovitură repede, cumplită,
Ori remuşcarea care te frământă
înceată, nemilos, neadormit?”Nicolae Labiș, ”Frământarea intimă” (fragment)
”Numai că treaba noastră nu este să cunoaştem toate mişcările acestei lumi, ci să facem ce ne stă în putinţă ca să ajutăm evul acesta în care ne este dat să trăim, smulgând din rădăcini răul pe câmpurile pe care le cunoaştem, astfel ca aceia care vor trăi după noi să aibă o ţarină curată pe care să o poată însămânţa. Cum va fi vremea atunci, nu ne stă nouă în putinţă să hotărâm.”
J.R.R. Tolkien, ”Stăpânul inelelor”, vol. III, ”Întoarcerea regelui”
”E împăcată lumea.
Deşi moşneag de zile,
Abia-s la jumătatea menirei mele-n lume
Ca să-mpac iară lumea.
Dar oare Dumnezeu Nu are drept asupră-mi?
Cealaltă jumătate
E ca, fiind în viaţă, pre Dumnezeu să-mpac.
Preaînălţate Doamne, cei’ să mă depărtezi,
Căci grea [mie] îmi este .şi sarcina vieţii
Şi mă dezbrac acuma de-orice deşertăciuni.
Iertare-mi cer, boierini, de la voi de la toţi,
Iertare de la tine, ce-mi eşti Domn pre pământ
Căci vreau să intru-n slujba Domnului meu din ceri.”Mihai Eminescu, ”Gruie Sânger”
”Cu oarecare autocritică, umbra poate fi lesne întrezărită, întrucît e de natură personală. Dar în cazurile în care intervine ca arhetip, întîmpinăm aceleaşi dificultăţi ca la anima şi animus; cu alte cuvinte, e de domeniul posibilului să cunoaştem răul relativ din natura noastră, dar e, dimpotrivă, o experienţă pe cât de rară, pe atît de zguduitoare să pri¬vim în faţă răul nostru absolut.”
Carl Gustav Jung
”Psihologie analitică”, cap. ”Eu-1, umbra, anima și animus, sinele”, subcap. ”Umbra”
”Umbra este o problemă morală care pune la încercare întreaga personalitate a eu-lui, deoarece nimeni nu-şi poate reali¬za umbra fără să dea dovadă cu prisosinţă de tărie morală. Căci se pune problema aici să recunoaştem drept real prezente tocmai aspectele întunecate ale personalităţii. Actul acesta con¬stituie fundamentul indispensabil al oricărei cunoaşteri de sine şi de aceea întîmpină, de regulă, o considerabilă rezistenţă.”
Carl Gustav Jung
”Psihologie analitică”, cap. ”Eu-1, umbra, anima și animus, sinele”, subcap. ”Umbra”
