”Crăiasă alegându-te
Îngenunchem rugându-te,
Înalţă-ne, ne mântuie
Din valul ce ne bântuie:
Fii scut de întărire
Şi zid de mântuire,
Privirea-ţi adorată
Asupră-ne coboară,
O, Maică prea curată,
Şi pururea Fecioară,
Marie!
Noi, ce din mila Sfântului
Umbră facem pământului,
Rugămu-ne-ndurărilor,
Luceafărului mărilor;
Ascultă-a noastre plângeri,
Regină peste îngeri,
Din neguri te arată,
Lumină dulce clară,
O, Maică prea curată
Şi pururea Fecioară,
Marie!”(Rugăciune de Mihai Eminescu)
”Se povestea pe vremuri în China şi în India o întâmplare. Un tânăr, căruia îi plăceau de când era copil pietrele preţioase, a hotărât să se facă giuvaergiu. A pornit, aşadar, în căutarea unui meşter care să-l înveţe meseria şi a fost primit de cel mai vestit. La prima lecţie, meşterul i-a pus în palmă o piatră de jad, i-a închis-o în pumn şi i-a spus:
– Ţine pumnul strâns vreme de un an. Cu bine.
Şi l-a trimis acasă. Tânărul s-a întors în casa părinţilor săi, cu piatra strânsă în pumn şi tare supărat. Cum se poate, se întreba el, ca meşterul să-mi fi cerut un lucru atât de prostesc şi atât de greu de îndeplinit? De ce această poruncă fără nici o noimă? Cu toate astea, în pofida întrebărilor iscate de valul de mânie care-l cuprinsese la început, tânărul, care tot se gândea la ce i se ceruse, a izbutit să ţină pumnul strâns vreme de douăsprezece luni, chiar şi noaptea, în somn. La împlinirea sorocului, s-a dus înapoi la meşter, a deschis pumnul şi i-a dat piatra.
– Ce trebuie să fac acum? a întrebat el. Meşterul i-a răspuns:
– Am să-ţi pun altă piatră în mână şi ai să stai aşa un an.
De astă dată, tânărul şi-a arătat mânia: Încă una? De ce această poruncă fără rost, ivită în mintea unui prost bătrân? El, care dorea să se facă giuvaergiu, de ce să nu înveţe meseria cum se cuvine? În vreme ce striga, meşterul i-a pus în mână altă piatră. Fără să-şi dea seama, tânărul a strâns piatra în pumn şi a spus deodată:
– Piatra asta nu e jad!”Jean-Claude Carriere (povestire filozofică)
Aruncă lemne pe foc, ce sălbatic e gerul
Descusută mi-e inima, din loc în loc
Atâta liniște-n ochi, se descarcă doar cerul
Hai să punem războiul cu lumea înapoi în toc
Aruncă lemne pe foc, ce sălbatic e gerul
Descusută mi-e inima, din loc în loc
Atâta liniște-n ochi, se descarcă doar cerul
Hai să punem războiul cu lumea înapoi în toc
Între noi fie vorba, între ei fie ce-o fi
Vom umple cu paie spărturile mii
Și de n-o să ne-ajungă ne-așteaptă cale lungă
Să mergem, să trecem pеste păpădii
Și vântul să sufle și să se răsufle
Și bancul și tancul, și râsul să ne umfle
Și-apoi să ne crească aripi de măiastră
Și să ne ferească
Aruncă lemne pe foc
Să stăm la fereastră să facem să crească
Și mintea dinaintea și noi de apoi
Războiul să coasă, nu să ne descoasă
Războiul de-l vor ei, să-l ia pentru ei
S-ascundem cuțitele și nerostitele
Și vise ciobitele
Și vise ciobitele
Aruncă lemne pe foc
Aruncă lemne pe foc, ce sălbatic e gerul
Descusută mi-e inima, din loc în loc
Atâta liniște-n ochi, se descarcă doar cerul
Hai să punem războiul cu lumea înapoi în toc
Aruncă lemne pe foc, ce sălbatic e gerul
Descusută mi-e inima, din loc în loc
Atâta liniște-n ochi, se descarcă doar cerul
Hai să punem războiul cu lumea înapoi în toc
<>
”Astfel după tine se încheie toate.
Trag oblonul negru la fereastra mea.
Nu mai vreau decepţii, vreau singurătate,
Nu mai vreau iubire, voi abandona.
Avusesem dreptul şi eu, ca oricare,
La o nebunie, la un ultim glonţ
Ultima speranţă, ultima-ncercare
Dar în magazie era doar gablonz.
Nu-i nici o problemă, toate-s foarte bune.
Te-am iubit desigur, cum mi-ar sta să neg..
Şi cu deznadejde, și cu pasiune
Şi credeam în tine, vrednic şi întreg.
Vinde-te mai grabnic, prețul totuși scade,
fă-ți o căsnicie de beton armat
și vei fi cucoana cea mai cumsecade
care vreodată mi-a trecut prin pat.
Hai, întinde mâna pentru despărţire
Schimbă-ţi telefonul, că şi eu mi-l schimb
Salutări miresei, salutări la mire,
Poate se rezolvă toate între timp.
Intră în mulţime, nimeni n-o să ştie
Două, trei persone care ne-au ascuns,
Eu voi ţine minte scurta nebunie
Şi-ntrebarea noastră fără de răspuns.
Firea ta ciudată n-o voi regăsi-o
Nici n-ar fi nevoie, tu rămâi un mit.
Nuntă fericită, te-am iubit, adio,
Nu întoarce capul, pleacă, te-am iubit!.
Vezi că se confirmă bârfa despre mine:
Te-am lăsat deodată crud şi nefiresc
Totuşi ţine minte, ţine bine minte
Te salvez de mine fiindcă te iubesc.
Ref:
Totu-i drum, numai drum
ce-aș putea să spun acum,
peste noapte, peste ziuă..
Mor curând, strig tăcând
și adorm cu tine-n gând
și nu pot rosti adio.”
<>
”Dac-ar fi să-nțeleg, când e clipa să mor,
M-aş ruga la ninsori pentr-un ultim fior,
M-aş ruga de ninsori să mă ningă fatal
Şi să pot să ajung acest fel de final.
Tot mai dor mi-e, acum, de esenţe de frig,
Peste-un râu îngheţat, către lume să strig
Şi să cad în zăpezi ca-ntr-o moară de foc
Şi nemernicul ger să ma ardă pe loc.
Deşănţatele veri sunt prea triste şi dulci,
Am nevoie de frig, am nevoie de fulgi,
Am nevoie să pot potoli cu ceva,
Un incendiu pornit dinspre inima mea.
Mă-nsoţesc, prin oraş, c-un gheţar invalid
Şi călduri vor veni să ne pună la zid,
Dar eu nu mai suport nici femele fierbinţi,
Nici pavaje ce duc la ieşirea din minţi.
Am văzut despărţiri, decorate urât,
Cu satanice ploi ce plângeau şi atât
Şi-am văzut şi căderi pe o pantă de schi,
Unde totu-i frumos şi se poate muri.
Despre mine nu ştiu, când o fi să şi mor,
Dar mă rog de ninsori, pentr-un ultim fior,
Să-ţi dea dreptul să ştii, să n-ai cum să mă vezi
Şi să mor arogant în eterne zăpezi.”
Versuri: Adrian Păunescu
She wears a long fur coat of mink
Even in the summer time
Everybody knows from the coy little wink
The girl’s got a lot on her mind
She’s got big thoughts, big dreams
And a big brown Mercedes sedan
What I think this girl
She really wants is to be in love with a man
She wants to lead the glamorous life
She don’t need a man’s touch
She wants to lead the glamorous life
But without love, it ain’t much
She saw him standing in the section marked
If you have to ask you can’t afford it lingerie
She threw him bread and said make me scream
In the dark what could he say
Boys with small talk and small minds
Really don’t impress me in bed
She said I need a man’s man baby
Diamonds and furs
Love would only conquer my head
She wants to lead the glamorous life
She don’t need a man’s touch
She wants to lead the glamorous life
Without love, it ain’t much
They made haste in the brown sedan
They drove to 55 Secret street
They made love by the seventh wave
She knew she had a problem
She thought real love is real scary
Money only pays the rent
Love is forever that’s all your life
Love is heaven sent, it’s glamorous
Lead the glamorous life
She don’t need a man’s touch
She wants to lead the glamorous life
Without love it ain’t much
She wants to lead the glamorous life
She don’t need a man’s touch
She wants to lead the glamorous life
Without love it ain’t much, it ain’t much
Lead the glamorous life
She don’t need a man’s touch
She wants to lead the glamorous life
Without love it ain’t much, it ain’t much
She wants to lead the glamorous life
She don’t need a man’s touch
She wants to lead the glamorous life
Without love it ain’t much, it ain’t much
Lead the glamorous life
She don’t need a man’s touch
She wants to lead the glamorous life
Without love it ain’t much, it ain’t much
Woo-ooh oo-ooh
She wants to lead the glamorous life
She don’t need a man’s touch
She wants to lead the glamorous life
Without love it ain’t much, it ain’t much
Oooh oo-ooh ohhh
Compozitori: Prince Rogers Nelson.
Doar pentru utilizare non-comercială.
Date de la: Musixmatch
”Ataşamentul puternic faţă de obiect, prin care se remarcă celălalt, îi lipseşte aproape cu desăvîrşire, ca de altfel, oricărui tip introvertit. Dacă obiectul este un om, acesta simte clar că, de fapt, nu e luat în considerare decît negativ, adică, în cel mai bun caz, conştientizează faptul că e de prisos, iar în cazuri mai grave, se simte de-a dreptul respins ca fiind supărător. Această relaţie negativă cu obiectul, mergînd de la indiferenţă până la respingere, e caracteristică oricărui introvertit şi face deosebit de dificilă descrierea tipului introvertit în genere.”
Carl Gustav Jung, ”Puterea sufletului”
”Despre tipurile psihologice”, cap. ”Tipul introvertit”, subcap. ”Tipul gândire introvertită”
(La calunnia è un venticello)
La calunnia è un venticello
Un’arietta assai gentile
Che insensibile, sottile, leggermente
Dolcemente incomincia a sussurrar
Piano, piano, terra terra
Sottovoce, sibilando
Va scorrendo, va ronzando nelle orecchie della gente
S’introduce destramente
E le teste ed i cervelli
Fa stordire, fa gonfiar
Dalla bocca fuoriuscendo, lo schiamazzo va crescendo
Prende forza a poco a poco
Può bastare
La confessione di un pentito
Magari di uno che fa un nome a caso
Solo perché gli salta la mosca al naso
Può bastare
È una notizia per sentito dire
Va in prima pagina di un giornale
E poi diventa verità ufficiale
La calunnia è un venticello
Ma in un lampo diventa una tempesta
E produce un’esplosione come un colpo di cannone
Un terremoto che fa tremare
Un tumulto generale
Che fa l’aria rimbombar
E il meschino calunniato, avvilito, calpestato
Sotto il pubblico flagello va a crepar
Può bastare
Una notizia per sentito dire
Una soffiata più confidenziale
Che quello è un nome che porta male
E allora tocca ferro
E quel nome non nominarlo
È un pregiudizio senza fondamento
Ma che ti costa rispettarlo?
(La calunnia è un venticello)
La calunnia è un venticello
Un’arietta assai gentile
Che insensibile, sottile, leggermente
Dolcemente incomincia a sussurrar
Compozitori: Edoardo Bennato.
Doar pentru utilizare non-comercială.
Date de la: Musixmatch
”O astfel de atitudine comportă mari riscuri, căci intuitivul îşi risipeşte cu mult prea multă uşurinţă viaţa, însufleţind oameni şi lucruri, răspândind din belşug în jurul lui viaţă, viaţă pe care însă nu o trăieşte el, ci alţii. Dacă ar putea prinde rădăcini, ar primi răsplata muncii sale, dar se simte mereu îndemnat, mult prea devreme, să fugă după noi posibilităţi, părăsindu-şi câmpul abia spre a fi cules de alţii. Și, până la urmă, rămâne cu mâinile goale.”
Carl Gustav Jung
”Despre tipurile psihologice”, cap. ”Tipul extravertit”, subcap. ”Tipul intuitiv extravertit”
Turning back into the tide
Watching the beach from the other side
We swim with the moon
To an island in the black lagoon
Dreaming as the hours fade away
Watching as the sunlight does the same
Everything we are is on the line
Let’s pretend it’s not us tonight
Can’t get away
Can’t get away
Can’t get away
Can’t get away
Running back into the tide
Sapphire eyes up the sudden night
We swim with the moon
To an island in the black lagoon
Can’t get away
Can’t get away
Can’t get away
Can’t get away
An island in the black lagoon
To an island in the black lagoon
To an island in the black, black
To an island in the black, black
Can’t get away
Can’t get away
Can’t get away
Can’t get away
Can’t get away
Can’t get away
Can’t get away
Can’t get away
Can’t get away
Can’t get away
Can’t get away
Can’t get away
Compozitori: Gregory Fraser Hughes, Tessa Elizabeth Murray.
Doar pentru utilizare non-comercială.
Date de la: Musixmatch
I love to drive the highways
The skyways, just to get lost
I pass so many places
But won’t brake ‘cause I can’t break your heart
Driving ‘til dawn
Call you from the station
Leaving you a message
That I’m gone, I’m gone, I’m gone, I’m gone
Gone
I’m gone
I’m gone
Seasons change so fast
They don’t last
And the leaves always fall
Today is a new day
And there’s a clear way
And the road is long
Driving ‘til dawn
Call you from the station
Leaving you a message
That I’m gone
Oh, I’m keeping on
Oh, I’m keeping on
Oh, I’m keeping on
Oh, oh
Driving ‘til dawn
Call you from the station
Leaving you a message
That I’m gone
Driving ‘til dawn
Call you from the station
Leaving you a message
That I’m gone, I’m gone, I’m gone, I’m gone
That I’m gone
That I’m gone
Compozitori: Patrick Patterson, Steve Scipio.
Doar pentru utilizare non-comercială.
Date de la: Musixmatch
<>
”Răsare soarele în toată ziua, dar nu se şi vede întotdeauna.”
(Proverb românesc)
”Iar Vam străbătea în vremea aceea codri… Piatra cea netedă îi bătea pieptul şi-l îndemna la drum, aşa cum călcâiul călăreţului îndeamnă armăsarul istovit. Şi era larmă în inima lui Vam, de parcă Gurz ar fi ridicat în ea mulţime de războinici ce se luptau, răcnind şi izbindu-şi scuturile.
Aşa, istovit de drumul cel lung şi de durerea şi larma pe care o purta în el, mergea Vam.”Vladimir Colin, ”Legendele țării lui Vam”