“Deep down, below the surface of the average man’s conscience, he hears a voice whispering, „There is something not right,” no matter how much his rightness is supported by public opinion or moral code.”
Carl Gustav Jung
feb. 162023
OldSkull
feb. 162023
“pentru societățile moderne -lumea- înseamnă tot mai puțin Cosmos și tot mai multă Istorie”
Mircea Eliade, ”Noaptea de Sânziene”, vol. 2
feb. 162023
“Bărbatul şi femeia se caută în vălmăşagul imens al vieţii omeneşti. Un bărbat din milioanele de bărbaţi doreşte pe o singură femeie din milioanele de femei. Unul singur şi una singură. Adam şi Eva.”
Liviu Rebreanu, ”Adam și Eva”
feb. 162023
“Some people are a degree of impatience away from expecting shade from a seed.”
Mokokoma Mokhonoana
feb. 162023
”Să dai, să dai, iată marea fericire a vieţii. Să dai mai ales la timp, fiecare lucru la vremea lui. Să dai râsul, să dai lacrimile… să-ţi trăieşti aventurile, să-ţi trăieşti durerea… să înhaţi raza de bucurie care fuge, să-ţi arăţi dinţii frumoşi în râsul pe care nişte ochi umezi ţi-l cerşesc, şi apoi să plângi nebuneşte, din toată inima, sătulă de bucurie! Să plângi un timp… şi apoi să râzi!”
Panait Istrati
feb. 162023
“There is nothing morally wrong with buying stolen goods, unless you know that they were stolen.”
Mokokoma Mokhonoana, ”The Use and Misuse of Children”
feb. 152023
”Perduto”
Melodie de: Ornella Vanoni
Io posso scordarti
Seguendo la rotta
Di un passero muto
Io posso allearmi
A gente diversa
Che tu non conosci
Mi posso riempire di amori sfiniti
Che non ho voluto
E sola di notte sentirmi morire
E non chiederti aiuto
Io posso scordarti
Facendo ogni giorno una torta diversa
Io posso scordarti
Passando le ore a contarmi le dita
Mi posso stancare
E arrivare alla notte più morta che viva
E poi nel mio letto
Confondere i sogni nel rosso del vino
Ce la farò a non soffrire più?
A non parlare più da sola
Ce la farò a non pensare a te?
A non volerti più
Perduto
Io posso scordarti
Seguendo la rotta
Di un passero muto
Io posso allearmi
A gente diversa
Che tu non conosci
Mi posso riempire di amori sfiniti
Che non ho voluto
E sola di notte sentirmi morire
E non chiederti aiuto
Ce la farò a non soffrire più?
A non parlare più da sola
Ce la farò a non pensare a te?
A non volerti più
Perduto
Perduto
Compozitori: Purificacion Casas Romero, Manuel Alvarez Beigbeder Perez. Doar pentru utilizare non-comercială.
Date de la: Musixmatch
Traducere aproximativă în limba română (cu Google Translate):
Te pot uita
Urmând traseul
De o vrabie tăcută
Mă pot alia
Pentru persoane diferite
Că nu știi
Mă pot umple de iubiri epuizate
Că nu am vrut
Și singur noaptea să mă audă murind
Și nu cere ajutor
Te pot uita
A face un tort diferit în fiecare zi
Te pot uita
Petrecând ore întregi numărându-mi degetele
Pot să obosesc
Și ajungeți la noapte mai mulți morți decât vii
Și apoi în patul meu
Vise confuze în vinul roșu
Voi putea să opresc suferința?
Să nu mai vorbească singur
Voi reuși să nu mă gândesc la tine?
Să nu te mai vrea
Pierdut
Te pot uita
Urmând traseul
De o vrabie tăcută
Mă pot alia
Pentru persoane diferite
Că nu știi
Mă pot umple de iubiri epuizate
Că nu am vrut
Și singur noaptea să mă audă murind
Și nu cere ajutor
Voi putea să opresc suferința?
Să nu mai vorbească singur
Voi reuși să nu mă gândesc la tine?
Să nu te mai vrea
Pierdut
Pierdut
feb. 152023
”Când stai într-un loc mai mult de câţiva ani plecarea devine o smulgere care, asemeni unei plante, îţi poate fi fatală: cine îţi garantează că vei putea prinde rădăcini mai adânci în altă parte şi mai ales cine te poate asigura că nu vei da de aceeaşi lume, poate mai rea?”
Marin Preda
feb. 152023
”De-acum, în Primăvară, prin şesuri apusene
pot flori să înflorească, pot muguri să răsară,
Şi apele să curgă prin verzile poiene
Şi vesele cinteze să cânte-n zarea clară.
Ori poate-s nopţi senine cu fagi în legănare
ce poartă-n rămurişuri ca albe nestemate
a elfilor coroană cu-mpodobiri stelare
ca-ntr-o poveste spusă din lumi îndepărtate.
Doar eu sunt la sfârşitul călătoriei mele
Şi stau în întuneric, parcă în gropi adânci,
dincolo şi de turnuri înalte, mândre, grele,
dincolo şi de munţii încremeniţi în stânci.
Dar Soarele răsare pe-o cale negreşită
Şi Stele sting în ceruri din veci acelaşi glas –
de-aceea nu voi spune că ziua e sfârşită
Şi Stelelor eu nu le voi spune bun-rămas.”J.R.R. Tolkien, ”Stăpânul inelelor”, vol. III, ”Întoarcerea regelui”
feb. 152023
“Why is it so tough to forget pain and tougher to remember happiness.
We treasure our scars but forget to live on our smiles.”Hanif Hassan Barbhuiya
feb. 152023
“-Ce e dragostea? Nu există nimic pe lume, nici om, nici diavol şi nici alt lucru pe care eu să nu-l socotesc atât de suspect ca dragostea, întrucât aceasta pătrunde în suflet mai mult decât orice altceva. Nu există nimic care să acapareze şi să lege sufletul ca dragostea. Întrucât, dacă nu ai acele arme care s-o stăpânească, sufletul cade din pricina dragostei într-o ruină nemărginită.”
Umberto Eco, ”The Name of the Rose”
feb. 152023
”Boierii mei; iertare vă cer acum la toţi …
De-am vorbit rău cu gândul meu propriu despre voi,
De-am jinduit vrodată norocul a cuiva,
De n-am fost o-ntrupată cumpănă a dreptăţii,
De am greşit cu mâna, cu inima, cu gândul…
Iertaţi-mă cu toţii, căci am fost numai om,
Mă descărcaţi de-a voastre învinuiri [cu toţii]
Şi sarcina de rele faceţi-o mai uşoară,
Să pot trece mai slobod prin vămile veciei.”Mihai Eminescu, ”Gruie Sânger”
feb. 152023
“Între dragoste și dorință există o simbioză, ceea ce
înseamnă că nu pot exista una fără cealaltă. Dorința este un dușman al mulțumirii; dorința este boala unui creier mistuit de febră. Cel care își dorește ceva este un individ bolnav, însuși verbul a dori sugerează o lipsă, un deficit, și la fel e și dorința, un deficit al creierului, o deficiență, o greșeală. Din fericire, acestea pot fi corectate.”Lauren Oliver, ”Delirium”
feb. 152023
“Două lucruri ne trebuie pentru fericire: o dragoste și o vocație, ambele-adevărate!”
Aurelian Silvestru, ”Şi tu ești singur?”
feb. 152023
“Acolo pe pietre sau pe oasele acelea, căci nu distingeam prea bine ce erau, am zărit doi șerpi încolăciți. Poate făceau dragoste. Să vă spun drept, nu știu cum fac șerpii dragoste. Sau poate se luptau. Deodată am văzut cum un fulger negru cade prin aer chiar peste insulă și chiar peste șerpii încolăciți. Era un vultur care a înhățat unul din șerpi și s-a ridicat cu el în văzduh. Așadar, vulturul le-a întrerupt șerpilor dragostea sau lupta. Eu i-am văzut înlănțuiți, nu mă pricep să spun ce anume a fost. Dar, poate că între dragoste și luptă nu e nici o deosebire. Dragostea e luptă între două suflete și între două trupuri în care uneori nu e nici un învingător, alteori nu e nici un învins. Și, oricum, pentru unul din șerpi nu mai avea importanță diferența dintre dragoste și luptă. Pentru el totul se sfârșise. Nu va mai face nici dragoste, nici nu se va mai lupta cu nimeni. Moartea pune punct și iubirilor și luptelor. Fiecare rămâne atunci cu cât a iubit și cu cât a luptat. Mai are timp, poate, doar să regrete că n-a iubit și n-a luptat destul sau că a trăit ca un şarpe singur, care nu şi-a găsit alt şarpe cu care să se iubească sau să se lupte.”
Octavian Paler, ”Viața pe un peron”