Ce sunt cookie-urile și cum le folosesc pe acest blog?

Salut! Pentru ca experiența ta pe blogul meu să fie cât mai plăcută, acest site folosește fișiere numite cookie-uri. Vreau să fiu complet transparentă cu tine, așa că iată o explicație simplă despre ce sunt acestea și cum le utilizez. 🍪 Ce este un „cookie”? Un cookie este un fișier text de mici dimensiuni pe care blogul meu îl salvează pe calculatorul, tableta sau telefonul tău atunci când mă vizitezi. Aceste fișiere nu sunt programe malware, nu conțin viruși și nu pot accesa informațiile de pe hard disk-ul tău. Ele doar ajută site-ul să „țină minte” anumite acțiuni sau preferințe pentru o perioadă de timp. 🛠️ Cum folosesc cookie-urile pe acest blog? Deoarece acesta este un blog personal prin intermediul căruia împărtășesc cu tine imensa mea pasiune pentru spiritualitate, literatură, cuvinte de înțelepciune și de duh, dar și pentru muzica frumoasă și versuri, folosesc un număr minim de cookie-uri, împărțite în mai multe categorii: 1. Cookie-uri necesare: Acestea sunt esențiale pentru ca site-ul să funcționeze corect (de exemplu, pentru a-ți afișa designul paginii sau pentru a ține minte că ai apăsat deja „Accept” pe bara de cookie-uri, ca să nu te mai bat la cap data viitoare). 2. Cookie-uri de analiză (Statistici): Folosesc instrumente precum Jetpack/ Statistici Wordpress pentru a vedea ce articole sunt cele mai citite, de unde vin cititorii mei (social media, motoare de căutare) și cât timp petrec pe blog. Aceste date sunt complet anonime - eu văd doar cifre și grafice, nu numele sau identitatea ta. Te rog, reține faptul că nu folosesc instrumentele de analiză și de monitorizare a traficului oferite de Google Analytics, ceea ce face ca minimul de monitorizare a activității vizitatorilor site-ului meu să nu fie distribuită unor terțe părți. Blogul meu nu reține niciun fel de date personale, precum este adresa ta IP sau adresa de email, cu excepția cazului în care te simți inspirat să comentezi asupra versurilor, citatelor și poeziilor pe care le împărtășesc cu tine. 3. Cookie-uri pentru Rețele Sociale și Conținut Integrat: iată mai jos ce sunt acestea. Pe site-ul meu, doresc să îți ofer o experiență interactivă completă. De aceea, includ uneori conținut video de pe platforme terțe, cum ar fi videoclipuri încorporate de pe YouTube sau Facebook. Când interacționezi cu aceste ferestre video (widget-uri), platformele sociale respective pot plasa fișiere cookie în dispozitivul tău. La ce sunt folosite aceste cookie-uri? 1. Funcționalitate: Permit rularea corectă a videoclipului direct pe pagina mea, rețin preferințele tale de volum sau calitatea imaginii. 2. Statistici și Performanță: Platformele (cum este YouTube) contorizează numărul de vizualizări și analizează modul în care utilizatorii interacționează cu clipul respectiv. 3. Publicitate Personalizată: Dacă ești conectat în contul tău de social media în timp ce navighezi pe site-ul meu, rețelele sociale pot folosi aceste date pentru a-ți afișa reclame relevante pe profilul tău. Te rog să reții faptul că nu îmi folosesc blogul în scop comercial, acest lucru însemnând că nu îl monetizez pentru câștig, afișâmd reclame sau link-uri de afiliere pe site-ul meu, acesta fiind pentru mine, stricto senso, mijlocul prin care îmi pot exprima pasiunea pentru cultură, muzică și literatură. ❌ Cum poți controla sau șterge cookie-urile? Tu deții controlul complet. Dacă nu vrei ca acest blog (sau oricare altul) să salveze cookie-uri, poți modifica setările browserului tău (Chrome, Safari, Firefox etc.). Poți: 1. Să ștergi toate cookie-urile deja existente în dispozitivul tău. 2. Să blochezi complet salvarea de noi cookie-uri. Notă: Dacă blochezi toate cookie-urile, este posibil ca unele secțiuni ale blogului (cum ar fi secțiunea de comentarii sau clipurile video integrate despre care ți-am vorbit anterior) să nu funcționeze perfect. Îți mulțumesc pentru minutul acordat ca să citești aceste rânduri asupra cărora voi reveni cu alte completări și note explicative!

Povestiri și pilde

dec. 312023
 

”Călugărul zen Bankei Ytaku obișnuia să strângă în jurul său discipoli din diferite părți ale Japoniei, veniți să mediteze împreună. Într-una din aceste ocazii, unul dintre tineri a fost prins furând. Fapta i-a fost raportată îndată lui Bankei, cu recomandarea că hoțul să fie alungat. Bankei nu a reacționat în niciun fel, preferând să ignore întâmplarea. Mai târziu, elevul a fost prins furând pentru a doua oară, dar maestrului nu a părut să-i pese nici de această dată. Nemulțumiți, ceilalți discipoli i-au adresat o petiție, prin care îi cereau să îl alunge pe hoț, pentru că altfel aveau să plece ei. Bankei i-a chemat pe toți la el, inclusiv pe hoț, și le-a spus: – Voi sunteți cu toții înțelepți. Poate că nici nu aveți nevoie de un maestru, din moment ce știți să distingeți binele de rău și nu comiteți niciodată vreo faptă greșită. În schimb, acest tânăr sărac […]

dec. 112023
 

”Printre aceste simpatice fiare, care simţesc prieti-nia omului şi răspund cu sentiment şi inteligenţă, părintele a avut, la epoci diferite, şi doi urşi. Unul, crescut de mic, a devenit îndată familiar şi mucalit. Trăia în casă, primea hrana din mâna stăpânilor ori a bucătăresei, urma pe preot pe drum şi în târg. Părintele Isidor face parte din acei oameni în care sălbătăciunea găseşte, la prima vedere, altceva decât duşmanul vechi, prigonitorul crâncen din veacuri. În ochi, în atitudine, în emanaţia întregii fiinţi, bietul animal duşmănit cunoaşte pactul de pace şi iubire şi îl acceptă. Astfel, de câtva timp se realizează în parcurile de protecţie ale animalelor sălbatice, mai cu samă în America, această minune nouă. Se vede că răutatea nu-i fundamentală în sălbătăciune, ci e un rezultat al persecuţiei omului. La iubire, animalul sălbatic răspunde cu încredere. Aşa încât, pe această cale cotită, a împrietinirii cu cele mai crâncene fiare, […]

sept. 042023
 

Un maestru a plecat cu ucenicul său în junglă. Chiar dacă era în vârstă, își făcea drum cu agilitate, în timp ce discipolul tot aluneca și cădea de multe ori. Tânărul se ridica și mormăia mânios de fiecare dată, dar continua să-și urmeze maestrul. După o bună bucată de drum, au ajuns într-un loc sacru. Fără să se oprească o clipă, maestrul s-a întors pe drumul pe care veniseră. „Nu m-ai învățat nimic astăzi„, spuse novicele, după ce căzuse a mia oară. „Te-am învățat un lucru, dar nu ai reușit să-l înțelegi„, spuse vraciul. „Încerc să te învăț cum să înfrunți greșelile în viață.„ „Și cum ar trebui să le înfrunt?„ „În același fel în care ar fi trebuit să înfrunți fiecare căzătură„, răspunse vraciul. „În loc să blestemi locul unde ai căzut, trebuia să încerci să înțelegi ce te-a făcut să aluneci înainte.„ (Povestire Zen)

aug. 182023
 

”Odată maestrul Zen Bankei a spus unor oameni: – Când m-am simțit prima oară inspirat să caut iluminarea, din cauză că nu am beneficiat de îndrumarea unui maestru eliberat, am practicat tot felul de austerități, neglijându-mi trupul. Câteodată am renunțat la contactul cu alți oameni și am trăit în izolare. Altădată mi-am făcut o cușcă din hârtie și am stat în interiorul ei, sau am coborât paravanele la ferestre și am stat într-o cameră întunecoasă, în poziția lotus, fără să-mi întind picioarele timp îndelungat, până când coapsele mi s-au umplut de răni și de puroi care mi-au lăsat cicatrici permanente. Apoi, cum auzeam de existența unui îndrumător care trăia undeva prin vreo provincie, cum mă duceam la el să-l întâlnesc. Câțiva ani după aceasta, puține mai erau locurile din Japonia unde eu să nu fi fost. Toate acestea s-au datorat faptului că nu întâlnisem un îndrumător iluminat. Când mintea mi […]

aug. 092023
 

”Hyakujo, un maestru chinez, muncea, chiar şi la optzeci de ani, cot la cot cu elevii săi. Discipolilor nu le plăcea faptul că maestrul se ostenea atât. Ştiind că-i inutil să discute cu el, i-au ascuns uneltele. În ziua aceea, maestrul n-a mai mâncat, nemaimâncând nici în zilele următoare. „S-a supărat că i-am ascuns uneltele„, îşi spuseră elevii, „mai bine să le punem la locul lor!„ În ziua aceea, maestrul a lucrat şi a mâncat, aşa cum făcea de obicei, iar seara le spuse: „Cine nu munceşte, nu mănâncă!„” (Povestire Zen)

aug. 032023
 

Într-o seară, pe când Shichiri Kojun recita sutre, a intrat în odaie un hoț cu o sabie ascuțită și i-a cerut bani, că altfel îi ia viața. Shichiri i-a spus: – Nu mă întrerupe. Găsești bani în sertarul de acolo. Apoi și-a reluat recitarea. Puțin după aceea s-a oprit și a spus: – Nu-i lua pe toți. Îmi trebuie ca să plătesc mâine impozitul. Intrusul a luat cea mai mare parte a banilor și a pornit spre ușă. – Mulțumește când primești un dar, a adăugat Shichiri. Bărbatul i-a mulțumit și a plecat. După câteva zile omul a fost prins și a mărturisit, printre altele, jefuirea lui Shichiri. Când Shichiri a fost chemat ca martor, a zis: – Omul ăsta nu-i hoț, cel puțin în ceea ce mă privește. Eu i-am dat banii și mi-a mulțumit pentru ei. După ce a ieșit din închisoare bărbatul s-a dus la Shichiri și-a […]

iul. 292023
 

Doi călugări se întorceau seara la mănăstire. Plouase și erau bălți peste tot pe marginea drumului. Într-un loc o tânără femeie nu putea trece din cauza apei. Cel mai în vârstă dintre călugări a luat-o în spate și a trecut-o drumul, apoi și-a continuat drumul la mănăstire. Seara, călugărul mai tânăr a venit la el și i-a spus: „Noi, fiind călugări, nu putem atinge o femeie.„ Iar călugărul bătrân i-a răspuns: „Așa este, frate.„ Atunci călugărul cel tânăr întrebă iar: „Dar atunci cum de ai luat în spate acea femeie?„ Călugărul bătrân zâmbi și îi spune: „Eu am lăsat-o la marginea drumului, dar tu încă o cari cu tine. (Povestire Zen)

iul. 272023
 

”Hakuin le povestise discipolilor săi despre o bătrână care avea o ceainărie, lăudându-i cunoştinţele despre Zen. Aceştia nu l-au crezut şi s-au dus la ceainărie să se convingă. După ce au intrat, bătrâna i-a întrebat dacă veniseră să bea ceai sau ca să-i verifice cunoştinţele despre Zen. În primul caz îi va servi cu plăcere, în al doilea, s-o urmeze după un paravan. Îndată ce elevii veniră după ea, bătrâna începu să-i lovească cu un vătrai. Şase elevi din zece suportară loviturile, nedând bir cu fugiţii.” (Povestire Zen)

iul. 222023
 

La marginea unui sat trăia odată un chinez bătrân. Acesta își amenajase în spatele casei o frumoasă grădină cu legume. Dar cum zona era secetoasă, în fiecare zi, de dimineața până seara, bătrânul căra apă de la un izvor îndepărtat. Apa era cărată cu două găleți puse pe umeri, numai că una din găleți era găurită. Așa că, până ajungea acasă, în găleata găurită mai rămânea apă doar pe jumătate. Găleata găurită era tristă. Vroia să fie perfectă ca și cealaltă. După o îndelungată chibzuință îi zise bătrânului: – Stăpâne, de ce nu mă repari, ca să fiu și eu la fel de folositoare ca și surata mea? Bătrânul o întrebă la rândul lui: – Ai observat straturile de flori care cresc pe marginea cărării pe care trecem în fiecare zi? – Desigur! – Și ți se par frumoase? – Nemaipomenit de frumoase! – Și cine crezi că le-a udat, […]

iul. 202023
 

Era odată un bătrân care avea doi fii. Omul nostru avea însă o fire tare ciudată. Voia să se deosebească de ceilalți în tot ce făcea. Tot ce făcea el, făcea pe dos, toate lucrurile din casă erau aranjate anapoda. Ce mai, toate din jur erau precum îi era firea. Până și numele copiilor săi erau la fel de ciudate. Cel mare se numea Banditul, iar pe cel mic îl chema Cotonogeală. Într-o zi, fiul mai mare trebui să plece undeva departe pentru o treabă deosebită. Bătrânul îl conduse până la poartă, îi dădu toate sfaturile de cuviință și-și luară rămas bun. Se uită tatăl după fiu până când acesta se pierdu în zare. Atunci își aminti că a uitat să-i spună un lucru important. Porni după el. Dar, după ce merse o bucată de drum, își dădu seama că nu-l mai poate ajunge, începu să-l strige cât îl ținea […]

mai 292023
 

”Discipolii meditau asupra unui dicton al lui Lao Tzî: „Cei care cunosc, nu spun. Cei care spun, nu cunosc.„ Când maestrul a intrat, ei l-au întrebat ce semnificație au aceste cuvinte. Maestrul i-a întrebat: „Care dintre voi cunoaște parfumul trandafirilor?„ Toți au ridicat mâna. Apoi le-a spus: „„Exprimați-l în cuvinte!„ Toți au rămas tăcuți.” (Povestire Zen)

apr. 092023
 

Maestrul Gettan, care a trăit la sfârşitul epocii Tokugawa, spunea: „Există trei feluri de discipoli: cei care-i pot învăţa Zen pe alţii, cei care au grijă de templu şi de sanctuar, iar alţii sunt pur şi simplu, de decor.„ Gasan nu împărtăşea aceeaşi idee. Pe când studia cu Tekisui, care era foarte sever, fusese lovit de mai multe ori de maestru. Unii elevi nu suportau felul acesta de învăţătură şi renunţau. Gasan însă rămase spunând: „Un discipol fără valoare utilizează prestigiul maestrului, un discipol mediocru admiră bunătatea unui maestru, dar un discipol bun se formează doar sub disciplina maestrului!„ (Povestire Zen)

ian. 232023
 

Odată, un prefect avea de judecat furtul unor bijuterii. Hoții, știind că prefectul este foarte lacom, îi spuseră că vor să-i dăruiască lui comoara și-l roagă numai să fie binevoitor față de ei și să-i ierte. Prefectul lăsă să se înțeleagă că-i ajută. – Stăpâne, spuseră hoții înainte de plecare, comoara este ascunsă în această cutie roșie, care este fermecată. Omul care o va deschide trebuie să fie cinstit. Dacă însă nu este curat la suflet, atunci comoara poate să dispară într-o clipă. Prefectul știa cum este el și cu o asemenea condiție nu îndrăznea să deschidă cutia și să vadă comoara. Dar într-o zi nu mai rezistă, pregăti o masă la care invită pe slujbașii lui. După ce toți au închinat de trei ori și și-au golit paharele, prefectul scoase cutia roșie sculptată și spuse: – În această cutie este ascunsă o comoară, dar o poate deschide numai un […]

ian. 222023
 

”Se povestea pe vremuri în China şi în India o întâmplare. Un tânăr, căruia îi plăceau de când era copil pietrele preţioase, a hotărât să se facă giuvaergiu. A pornit, aşadar, în căutarea unui meşter care să-l înveţe meseria şi a fost primit de cel mai vestit. La prima lecţie, meşterul i-a pus în palmă o piatră de jad, i-a închis-o în pumn şi i-a spus: – Ţine pumnul strâns vreme de un an. Cu bine. Şi l-a trimis acasă. Tânărul s-a întors în casa părinţilor săi, cu piatra strânsă în pumn şi tare supărat. Cum se poate, se întreba el, ca meşterul să-mi fi cerut un lucru atât de prostesc şi atât de greu de îndeplinit? De ce această poruncă fără nici o noimă? Cu toate astea, în pofida întrebărilor iscate de valul de mânie care-l cuprinsese la început, tânărul, care tot se gândea la ce i se ceruse, […]

aug. 232021
 

16. Și după ce a fost botezat, Iisus a ieșit îndată din apă, și iată cerurile I s’au deschis; și Ioan a văzut Duhul lui Dumnezeu poborându-Se ca un porumbel și venind peste Dânsul. 17. Și iată, glas din ceruri grăind: „Acesta este Fiul Meu Cel iubit întru Care am binevoit!„ (Matei, 3:16-17) Un șofer german care depășise limita de viteză a scăpat miraculos de amendă și puncte de penalizare, fiind salvat de un porumbel care a zburat prin fața parbrizului, mascându-i fața tocmai când ar fi fost fotografiat de camere, relatează The Telegraph. Poliția a glumit pe seama incidentului, recunoscând resemnată apariția păsării ca pe un ,,semn divin” și ca protecție a Sfântului Duh, astfel că a renunțat la cercetări în acest caz. Șoferul, a cărui identitate nu a fost Stabilită, conducea cu 54km/oră pe un drum cu restricție de viteză de 30 km/oră, în orășelul Viersen din vestul […]