Wallflowers

”Când trupul meu căzu răpus în pleavă, mă-ncredinţai cu remuşcări amare în grija celui ce ne dă izbavă. Păcate grele-am săvârşit, dar mare e mila lui când din înalt se-ndură spre cei ce-n moarte îi cerşesc iertare. Şi dacă-acestea le citea-n Scriptură mai cu răgaz, nu-n grabă, fiecum, cel de Clemente asmuţit cu ură, a mele oase-ar odihni şi-acum sub pietre strânse şi de toţi ştiute la Benevento lângă pod, în drum.” Dante Alighieri, ”Divina Comedie”, ”Purgatoriul”, Cântul III

”O să ne facem pernă din trifoi. Un pat, un gând, un suflet amândoi.” William Shakespeare, ”Visul unei nopți de vară”

“(…) de-acolo se vedeau dealurile împădurite, simțeai curenții văilor în nări, iar cerul înstelat sporea tăcerea locului dându-ți acel sentiment, pe care îl simțim totdeauna în mijlocul naturii, de pace lăuntrică și de diminuare a obsesiilor, de scădere a importanței gândirii și impulsurilor vieții noastre interioare: suntem mai mici decât vasta natură, dar și mai mari când ne contopim cu ea, fiindcă știm, în timp ce un deal minunat, un munte superb nu sunt astfel decât fiindcă îi vedem noi…” Marin Preda, ”Cel mai iubit dintre pământeni”

”Este posibil, aşadar, ca inconştientul să adăpostească şi conţinuturi ce posedă o tensiune energetică suficient de mare pentru ca, în alte împrejurări, să devină perceptibile eu-lui. Şi de cele mai multe ori nu este vorba nicidecum de conţinuturi refulate, ci de conţinuturi încă necoştientizate, adică încă nerealizate subiectiv, cum sunt, bunăoară, demonii şi zeii primitivilor sau -ismele în care cred cu fanatism modernii. Această stare nu este nici patologică, nici în vreun alt fel bizară, ci este însăşi starea primordială normală, în timp ce reunirea totalităţii psihicului în conştient constituie un ţel ideal, de neatins.” Carl Gustav Jung, ”Reflecții teoretice privind natura psihismului”, cap. ”Disociabilitatea psihicului”