”şi-l întrebai: „Au ce-o fi vrut să zică cel din Romagna când vorbea de-un bun ce, păgubind, mai multora le strică?” „El ispăşeşte, mă-nvăţă, ‘n surghiun al pizmei rău’ şi, dojenind pe fraţi, de ea-i fereşte. – Ascultă ce-am să-ţi spun: Fiindcă râvniţi cu mult prea mult nesaţ un bun ce-i scris ca prin părtaşi să pată, vă suflă pizma-n foaie şi oftaţi. Căci dacă dorul de suprema roată dorinţele vi le-ar mâna în sus, nici teamă-n suflet n-aţi simţi vreodată. Pe cât mai mulţi «al nostru» spun şi-au spus, pe-atâta-n cer ce-i împărţit sporeşte şi-aşijderi mila pentru cel răpus.” „Dorinţa mea şi mintea-mi lăcomeşte mai multe-a şti, răspuns-am, ca-nainte şi o-ndoială mă cuprinde-n cleşte. Cum poate -un bun, de-i împărţit, părinte, să-mbogăţească pe mai mulţi prin sine, decât de-ar fi pe mai puţini s-alinte?” „Pentru că scurmi, grăi atunci spre mine, ţărâna voastră zi şi noapte-ntruna, te zbaţi în […]
ian. 172022