Ce sunt cookie-urile și cum le folosesc pe acest blog?

Salut! Pentru ca experiența ta pe blogul meu să fie cât mai plăcută, acest site folosește fișiere numite cookie-uri. Vreau să fiu complet transparentă cu tine, așa că iată o explicație simplă despre ce sunt acestea și cum le utilizez. 🍪 Ce este un „cookie”? Un cookie este un fișier text de mici dimensiuni pe care blogul meu îl salvează pe calculatorul, tableta sau telefonul tău atunci când mă vizitezi. Aceste fișiere nu sunt programe malware, nu conțin viruși și nu pot accesa informațiile de pe hard disk-ul tău. Ele doar ajută site-ul să „țină minte” anumite acțiuni sau preferințe pentru o perioadă de timp. 🛠️ Cum folosesc cookie-urile pe acest blog? Deoarece acesta este un blog personal prin intermediul căruia împărtășesc cu tine imensa mea pasiune pentru spiritualitate, literatură, cuvinte de înțelepciune și de duh, dar și pentru muzica frumoasă și versuri, folosesc un număr minim de cookie-uri, împărțite în mai multe categorii: 1. Cookie-uri necesare: Acestea sunt esențiale pentru ca site-ul să funcționeze corect (de exemplu, pentru a-ți afișa designul paginii sau pentru a ține minte că ai apăsat deja „Accept” pe bara de cookie-uri, ca să nu te mai bat la cap data viitoare). 2. Cookie-uri de analiză (Statistici): Folosesc instrumente precum Jetpack/ Statistici Wordpress pentru a vedea ce articole sunt cele mai citite, de unde vin cititorii mei (social media, motoare de căutare) și cât timp petrec pe blog. Aceste date sunt complet anonime - eu văd doar cifre și grafice, nu numele sau identitatea ta. Te rog, reține faptul că nu folosesc instrumentele de analiză și de monitorizare a traficului oferite de Google Analytics, ceea ce face ca minimul de monitorizare a activității vizitatorilor site-ului meu să nu fie distribuită unor terțe părți. Blogul meu nu reține niciun fel de date personale, precum este adresa ta IP sau adresa de email, cu excepția cazului în care te simți inspirat să comentezi asupra versurilor, citatelor și poeziilor pe care le împărtășesc cu tine. 3. Cookie-uri pentru Rețele Sociale și Conținut Integrat: iată mai jos ce sunt acestea. Pe site-ul meu, doresc să îți ofer o experiență interactivă completă. De aceea, includ uneori conținut video de pe platforme terțe, cum ar fi videoclipuri încorporate de pe YouTube sau Facebook. Când interacționezi cu aceste ferestre video (widget-uri), platformele sociale respective pot plasa fișiere cookie în dispozitivul tău. La ce sunt folosite aceste cookie-uri? 1. Funcționalitate: Permit rularea corectă a videoclipului direct pe pagina mea, rețin preferințele tale de volum sau calitatea imaginii. 2. Statistici și Performanță: Platformele (cum este YouTube) contorizează numărul de vizualizări și analizează modul în care utilizatorii interacționează cu clipul respectiv. 3. Publicitate Personalizată: Dacă ești conectat în contul tău de social media în timp ce navighezi pe site-ul meu, rețelele sociale pot folosi aceste date pentru a-ți afișa reclame relevante pe profilul tău. Te rog să reții faptul că nu îmi folosesc blogul în scop comercial, acest lucru însemnând că nu îl monetizez pentru câștig, afișâmd reclame sau link-uri de afiliere pe site-ul meu, acesta fiind pentru mine, stricto senso, mijlocul prin care îmi pot exprima pasiunea pentru cultură, muzică și literatură. ❌ Cum poți controla sau șterge cookie-urile? Tu deții controlul complet. Dacă nu vrei ca acest blog (sau oricare altul) să salveze cookie-uri, poți modifica setările browserului tău (Chrome, Safari, Firefox etc.). Poți: 1. Să ștergi toate cookie-urile deja existente în dispozitivul tău. 2. Să blochezi complet salvarea de noi cookie-uri. Notă: Dacă blochezi toate cookie-urile, este posibil ca unele secțiuni ale blogului (cum ar fi secțiunea de comentarii sau clipurile video integrate despre care ți-am vorbit anterior) să nu funcționeze perfect. Îți mulțumesc pentru minutul acordat ca să citești aceste rânduri asupra cărora voi reveni cu alte completări și note explicative!

Păunescu, Adrian

Adrian Păunescu – ”Spune-mi ceva”

 Adrian Păunescu – ”Spune-mi ceva”  Păunescu, Adrian
iul. 012023
 

”Dacă-am să te chem Dă-mi măcar un semn Fie şi-un blestem Din partea ta. Totuşi nu ştiu cum Pentru-atâta drum Ce-a-nceput acum Spune-mi ceva. În noaptea despărţirii dintre noi Copacii cad pe drum din doi în doi, În ochi mă bate viscolul câinesc Şi am venit să-ţi spun că te iubesc. Probabil drumul meu va duce-n iad Mă-mpiedic de o lacrimă şi cad Şi iar adorm şi iar mi-e dat un vis Că biata cifră doi s-a sinucis. Şi de atâta viscol vestitor Nu ochii mei, ci ochii tăi mă dor, Că tineri am intrat şi cu ce rost Şi ce bătrâni ieşim din tot ce-a fost. Nici aripile zboruri nu mai pot, E numai despărţire peste tot Şi se aude că va fi mai greu Decât vom fi departe tu şi eu. Dar nu pentru a-ţi spune că e rău Am dat cu bulgări mari în geamul tău, Ci […]

Adrian Păunescu – ”Iertările”

 Adrian Păunescu – ”Iertările”  Păunescu, Adrian
iun. 202023
 

”tu să mă ierți de tot ce mi se-ntâmplă că ochii mei sunt când senini când verzi că port ninsori sau port noroi pe tâmplă ai să mă ierți altfel ai să mă pierzi văd lumea prin lunete măritoare și văd grădini cu arme mari de foc sub mâna mea deja planeta moare și în urechi am continentul rock ai să mă ierți că sunt labilitate că trec peste extreme fulgerând ai să mă ierți preablânda mea de toate eu sunt nemuritorul tău de rând ai să mă ierți că nu pot fără tine și dacă n-ai să poți și n-ai să poți mie pierzându-te-mi va fi mai bine eu tristul cel mai liber dintre toți și cum se-ntâmplă moartea să le spele pe toate-nobilându-le fictiv ai să te-apleci deasupra morții mele și tot ai să mă ierți definitiv ai să mă ierți în fiecare noapte și-am să te mint […]

Mircea Vintilă – ”Pământtul deocamdată” (versuri de Adrian Păunescu)

 Păunescu, Adrian, Vintilă, Mircea  No Responses »
mart. 252023
 

”Timpul vieţii ni-i scurt Hai să-l facem curat Trăiesc unii din furt Alţi doar din ce au dat Sunt săraci şi bogaţi Laşii scuipă pe bravi Voi ce-n lună zburaţi Pân’ la cer va urcaţi Pe spinări de noi sclavi. REFREN Pe pământ avem de toate Şi mai bune și mai rele, bune – rele Şi-nchisori și libertate Şi a putea, şi nu se poate Şi noroi şi stele Voi ce-n lună plecaţi Cu ale noastre izbânzi Nu uitaţi c-aveţi fraţi Pe planetă flămânzi Pâinea lor o mâncaţi Printre stele zburând Voi degeaba zburaţi Când cei subdezvoltaţi Se târăsc pe pământ REFREN Pe pământ avem de toate Şi mai bune și mai rele, bune – rele Şi-nchisori și libertate Şi a putea, şi nu se poate Şi noroi și stele. Lumea-i plină de răni Şi de doctori docenţi Şi de măşti şi de vămi Şi de mari inocenţi. Findcă naşteţi […]

 Citate, poezie și literatură, Păunescu, Adrian
feb. 262023
 

”Insuportabil, gândul Îmi trăiesc nevrozele de-a rândul, Mă complac în fiece prăpăd, Mă gândesc mereu la ce nu văd, Cel mai greu de stăpânit e gândul. Chipul tău în mintea mea purtându-l, Cu iluzii moarte mă îmbăt, Nu te pot aduce îndărăt, Între noi s-a așezat pământul. Doamne, ia-mi, pe restul vieții, gândul.” Adrian Păunescu

Adrian Păunescu – ”Scrisoare fără destinație”

 Adrian Păunescu – ”Scrisoare fără destinație”  Păunescu, Adrian
feb. 182023
 

”Aş vrea să-ţi dau numai veşti rele Dar nu ţi le dau, Pentru că mi-am închis toate căile, Pentru că ţi-am interzis toate accesele, Ţi-aş putea povesti Absenţa ta Imediat după prezenţa ta, Plânsul tău a prevenit ninsoarea, Lacrimile tale au ars Lucrurile de care s-au atins, Ştiu că erai năucită, Ştiu că nu-ţi venea să crezi, Dar eu care am început totul Trebuia să sfârşesc totul, Chiar dacă pe neaşteptate, Chiar dacă ţi-am putut părea Un golan, Să ştii că atunci Când ne-am despărţit Te-am iubit cel mai mult Şi ca dovadă această ninsoare Care trebuie să te purifice, Care trebuie să mă purifice, Nu-ţi spuneam eu Că e nevoie de o ninsoare Care să spele totul? Ţi-aş mai da câte-o veste, Ţi-aş mai cere câte-o veste, Dar între noi nu mai e loc De nici o ninsoare, Ţi-am spus că n-am să te mai caut, Îţi spun că […]

Adrian Păunescu – ”Ce faci la ora când mi-e dor de tine”

 Adrian Păunescu – ”Ce faci la ora când mi-e dor de tine”  Păunescu, Adrian
ian. 302023
 

”Ce faci la ora când mi-e dor de tine şi nici un fel de răni nu te opresc să-mi reconstitui trupul în ruine şi să-mi refaci tot viciul omenesc? Eşti ţipătul plăcerii îndrăzneţe şi te implor, ca într-un turn complex, să-mi regăsesc plăceri din tinereţe, să-ţi pun cu moartea focul meu în sex. Mi-e teamă de o vârstă fără milă când am să cad la pragul tău, înfrânt, şi-ai să-mi dedici tandreţea ta umilă să mă mai scol nebun de la pământ. Nu ştiu ce faci când eu îţi caut gura, cu nebunia de soldat bătrân, ce-şi vindecă în cer harababura şi-mi dai motiv în viaţă să rămân. Ce faci, adolescentă numai noapte? Din jaful care n-are nici un rost, te recompun cu gust de mere coapte şi nici nu ştiu, de fapt, ce fruct ai fost. Eu te iubesc cu lipsa de ruşine a unei făr’delegi cu chipul tău […]

Adrian Păunescu, ”Dreptul la întrebare”

 Adrian Păunescu, ”Dreptul la întrebare”  Păunescu, Adrian
ian. 232023
 

”Din toate drepturile lumii Pe unul singur nu-l cedez, E strategia mea intimă Şi este singurul meu crez. Nu-l dau chiar dacă vin la mine Toate statuile călări, E dreptul meu la îndoială Şi de a pune întrebări. Nu l-a epuizat nici Hamlet, Deşi l-a folosit de-ajuns, Cred în puterea întrebării Chiar dacă nu-i găsesc răspuns. Ea mi-e religie în viaţă, Cu ea termin, cu ea încep, Eu, simplu cetăţean al lumii, Măcar atât mai am: întreb. Cu pumnii strânşi în faţa morţii La fel copiii mi-i cultiv, Ca neamul omenesc de-a pururi Să fie interogativ.” Adrian Păunescu, ”Dreptul la întrebare”

Emeric Imre – ”Dor de fior” (versuri de Adrian Păunescu)

 Emeric Imre – ”Dor de fior” (versuri de Adrian Păunescu)  Imre, Emeric, Păunescu, Adrian
ian. 202023
 

”Dac-ar fi să-nțeleg, când e clipa să mor, M-aş ruga la ninsori pentr-un ultim fior, M-aş ruga de ninsori să mă ningă fatal Şi să pot să ajung acest fel de final. Tot mai dor mi-e, acum, de esenţe de frig, Peste-un râu îngheţat, către lume să strig Şi să cad în zăpezi ca-ntr-o moară de foc Şi nemernicul ger să ma ardă pe loc. Deşănţatele veri sunt prea triste şi dulci, Am nevoie de frig, am nevoie de fulgi, Am nevoie să pot potoli cu ceva, Un incendiu pornit dinspre inima mea. Mă-nsoţesc, prin oraş, c-un gheţar invalid Şi călduri vor veni să ne pună la zid, Dar eu nu mai suport nici femele fierbinţi, Nici pavaje ce duc la ieşirea din minţi. Am văzut despărţiri, decorate urât, Cu satanice ploi ce plângeau şi atât Şi-am văzut şi căderi pe o pantă de schi, Unde totu-i frumos şi se […]

Adrian Păunescu – ”A mea”

 Adrian Păunescu – ”A mea”  Păunescu, Adrian
ian. 012023
 

”Cum treci acum şi apa e-n ruine, Şi-ţi este bine şi îmi este bine, Aş vrea să-ţi spun, iubito, că în tine E vie vrerea ambelor destine. Te voi iubi cu milă şi mirare Cu întrebare şi cu disperare, Cu gelozie şi cu larmă mare, C-un fel de fărdelege care doare. Şi jur pe tine şi pe apa toată Care ne ţine barca înclinată Că vei rămâne – dincolo de număr Şi dincolo de forme, măşti şi vorbe – A mea, de-a pururi, ca un braţ în umăr.” Adrian Păunescu, ”A mea”

 Păunescu, Adrian
mai 302020
 

”Acest cadavru este fostul Noe, Care-a salvat idei, orgolii, specii, Pe Noe jur acum, pentru toți vecii, Că pentru a iubi eu nu cer voie. Ci nu mă umili, amară lume, Nu-mi cerceta conștiința și cearceaful, Că te blestem să se aleagă praful De tine, de-al tău drum și de-al tău nume. Iată-l pe Noe, podidit de viermii Pe care i-a salvat, salvînd și lumea, Tu, lume, ce-ai gustat deșertăciunea, De ce mă dai cu capul de toți țărmii? Nu simți că, dacă pier, te las săracă, Doar poruncind cuvintelor să tacă?” Adrian Păunescu

Adrian Păunescu – ”Mai cred”

 Adrian Păunescu – ”Mai cred”  Păunescu, Adrian
feb. 092020
 

”Mai cred în primăvară, mai cred în amăgire, Mai cred în mine însumi, mai vreau să cred în voi, Prin mugurii aceştia ce crapă de iubire, Prin trunchiul care urlă de foame de altoi. E lumea încă-ntreagă, nu sunt pierdute toate, Mai cred în izbăvire, mai cred în adevăr, Mai cred în nebunie şi în virginitate, Mai cred în înviere şi-n florile de măr. Mai cred că-n orice ziduri va fi şi o fereastră, Mai cred că-n orice noapte va fi şi-un pic de zi, Că, de atâta ură, curând ne vom iubi. Mai cred în forţa noastră şi-n slăbiciunea noastră, Mai cred în alb şi negru şi tot nu cred în gri, Cum cred că o grădină nu-ncape într-o glastră.” Adrian Păunescu, ”Mai cred”