”N-aş fi venit aicea de-aş fi putut alege. Şi chiar dacă-aş fi liber, spuneţi-mi, unde-aş merge? Să nu te naşti mai bine-i. Dar cum să evităm? …Acum însă că suntem – de ce să mai plecăm?” Omar Khayyam, ”Nimicnicia şi absurdul vieţii” (fragment)
”Se-ntunecă. Mesenii extenuaţi de viaţă Au adormit. În umbră, priviţi ce palizi sunt! Întinşi şi reci! Tot astfel vor fi şi în mormânt. N-aduceți lampa! Morții nu mai au dimineață.” Omar Khayyam, ”Nimicnicia şi absurdul vieţii” (fragment)
”Durere şi mâhnire în lumea nesfârşită, Cu mii de taine plină – alt lucru n-am găsit. Ai vrut mai mult să afli, o, inimă-ostenită, Dar astâzi, la plecare, nu ştim de ce-am venit.” Omar Khayyam, ”Nimicnicia şi absurdul vieţii” (fragment)
”Toți cei care plecarâ au adormit pe rând În pulberea săracă a vanităţii lor. Să bem, şi-ascultă-aicea amarul adevăr: Tot ce-a spus fiecare, o, Saki, a fost vânt.” Omar Khayyam, ”Nimicnicia şi absurdul vieţii” (fragment)
”Un joc de şah e viaţa. Destinul singur joacă. Iar noi suntem pionii. Vrând de urât să-i treacă, Ne mută, ne opreşte, un timp ne mută încă Şi apoi în cutia neantului ne-aruncă.” Omar Khayyam, ”Nimicnicia şi absurdul vieţii” (fragment)
”Dincolo de pământ şi infinit, Cătam să aflu cerul unde vine. Şi-un glas solemn atunci s-a auzit: „Şi cerul şi infernul sunt în tine.” Omar Khayyam, ”Incertitudinile credinței” (fragment)
”Un punct pierdut e lumea în haosul imens Toată ştiinţa noastră: cuvinte fără sens. Om, pasăre şi floare sunt umbre în abis, Zădarnic este gândul, iar existenţa – vis.” Omar Khayyam, ”Nimicnicia şi absurdul vieţii” (fragment)
“Most of the people readily accept the principle but resist its practice.” Amit Kalantri, ”Wealth of Words”
”De ce incertul mâine te tulbură mereu? Căci nu-ţi stă în putere să-i schimbi de astăzi faţa. Trăieşte-adânc prezentul! lar mâini? Nici Dumnezeu Nu ar putea să spună ce taină-ascunde ceaţa.” Omar Khayyam, ”Incertitudinile credinței” (fragment)
”Dervişule, aruncă acest văl înflorat Şi-mbracă-al sărăciei vestmânt neîntinat. N-ai să mai vezi pe nimeni grăbit să ţi se-nchine, Dar ai s-auzi cum cântă tot cerul pentru tine.” Omar Khayyam, ”Incertitudinile credinței” (fragment)
”Ivirea mea n-aduse nici un adaos lumii, lar moartea n-o să-i schimbe rotundul şi splendoarea. Şi nimeni nu-i să-mi spună ascunsul tâlc al spumii: Ce sens avu venirea? Şi-acum – ce sens plecarea?” Omar Khayyam, ”Nimicnicia şi absurdul vieţii” (fragment)
“Arrogant men with knowledge make more noise from their mouth than making a sense from their mind.” Amit Kalantri, ”Wealth of Words”
”O gură parfumată arginţii mi i-a stors Şi-ncrederea-Ţi în mine a năruit-o vinul. Urmează Raiul? iadul? Mi-aştept senin destinul. Căci iadul – cine-l ştie? Din cer, cine s-a-ntors?” Omar Khayyam, ”Incertitudinile credinței” (fragment)
”Nu-i nici un om pe care absenţa Ta nu-l doare, Pe toţi iluminații i-ncântă-a Ta splendoare. Deşi spre om privirea-Ţi nu vrea să se încline, Nu-i nimeni să nu fie preocupat de Tine.” Omar Khayyam, ”Incertitudinile credinței” (fragment)
”De la-nceput voit-am să mă cunosc pe mine, Şi-apoi de mine însumi„ de ce m-ai despărţit? Şi dacă-n ziua-ntâia m-ai vrut mereu cu Tine, De ce apoi, bezmetic, în lume m-ai zvîrlit?” Omar Khayyam, ”Incertitudinile credinței” (fragment)