”Pe cei curaţi la suflet şi luminaţi la minte Neîncetat să-i cauţi. Şi fugi de tonţi şi răi. Dacă-ţi va da otravă un înţelept, s-o bei – Şi-aruncă antidotul, un prost de ţi-l întinde.” Omar Khayyam, ”Singurătatea omului”
K
”O, tânăr fără prieteni mai vechi de două zile, Nu te-ngriji de Cerul cu-naltele-i feştile! Puţinul să-ţi ajungă, şi zăvorât în tine, Tăcut contemplă jocul umanelor destine.” Omar Khayyam, ”Singurătatea omului”
”Să nu-ţi dezvălui taina din suflet celor răi. Nădejdile, – ascunse să-ţi stea de lumea toată. În zâmbet să te ferici de toţi semenii tăi, Nebunilor nu spune durerea niciodată.” Omar Khayyam, ”Singurătatea omului” (fragment)
”Să-ţi faci puţini prieteni. Din tine nu ieşi. Căci prea des falsitatea credinţa ne-o înfrânge. Când ţi se-ntinde-o mână, ‘nainte de-a o strânge, Gândeşte-te că poate te va lovi-ntr-o zi.” Omar Khayyam, ”Singurătatea omului” (fragment) /
“In modern times couples are more concerned about loyalty than love.” Amit Kalantri, ”Wealth of Words”
”De-adolescenţă anii încep să mă dezveţe, Se scurse primăvara cu farmecu-i curat. lar pasărea-ncântării numită tinereţe Nu ştiu nici când venit-a şi nici când a plecat” Omar Khayyam, ”Fatalitatea” (fragment)
”Nu plânge după ierii ce rupţi ţi-au fost din viaţă Şi nu gândi la ziua ce nu ştii de-o să vie. Şi ieri şi mâini şi astăzi iluzii sunt şi ceaţă. Atât ai: clipa. Fă-o să umple-o veşnicie.” Omar Khayyam, ”Vanitas vanitatum” (fragment)
„Eu sunt minunea lumii”, spunea ieri trandafirul. ”Cine-ar avea curajul să-mi facă vreo durere?” Cânta privighetoarea şi repeta zefirul: ”O zi de fericire, un an de lacrimi cere.” Omar Khayyam, ”Prefacerea eternă”
”Tu cauţi fericirea? Dar drumul e închis, Împrejmuit cu moarte. A lui Djemşid ţărână E pulberea ce joacă în faţa ta-n lumină. Căci un miraj e lumea. Viaţa e un vis. Fii vesel, căci tristeţea o să dureze pururi! Mereu aceleaşi stele s-or învârti-n azururi. Din cărămizi făcute din trupul tău, n-ai teamă Se vor zidi palate pentru neghiobi de seamă.” Omar Khayyam, ”Prefacerea eternă” (fragment)
”Olarule, ai grijă! Tu chinui sfântul lut Din care-n ziua-ntâia fu modelat Adam. Pe roata ta văd mâna cea fină-a lui Bahram Şi inima lui Kosru. ia seama, ce-ai făcut? De mii şi mii de veacuri se-nvârt în spaţii aştrii, De mii şi mii de veacuri zori şi-asfinţituri sunt. Să calci uşor, căci, poate, fărâma de pământ Pe care-o sfarmi – alt’dată era doi ochi albaştri. Priveam uimit olarul cum harnic modela. Deodată auzit-am bucata de argilă: Rugându-l pe şoptite: „Frământă blând, ai milă! Un om la fel ca tine am fost şi eu cândva”. Cel ce creat-a stele şi-ntreaga vastă lume, Când a creat durerea s-a depăşit pe sine. Voi, buze ca rubinul şi voi, pleoape fine, Câte sunteţi acolo sub ţărna fără nume?” Omar Khayyam, ”Prefacerea eternă” (fragment)
”Un om prin lume trece. El nu e musulman. Nici infidel nu este. Nu crede-n legi şi zei. Nu neagă, nu afirmă. Dar vezi în ochii săi Că nimenea nu este mai trist şi mai uman. Nu mi-am făcut vreodată din rugi şirag de perle Ca să-mi ascund noianul păcatelor cu ele. Nu ştiu dacă există o Milă sau Dreptate, Dar totuşi nu mi-e teamă: curat am fost în toate. Mă dojeniţi că veşnic sunt beat. Ei bine, sunt! Necredincios mă faceţi. Şi ce dacă-i aşa? Puteţi orice să spuneţi pe socoteala mea. Îmi aparţin. Pricepeţi? Şi sunt ceea ce sunt! Avui vestiţi maeştri. Făcusem mari progrese. Când mi-amintesc savantul ce-am fost, azi îl compar Cu apa ce ia forma impusă de pahar Şi fumu-n care vîntul năluci ciudate ţese. Cu-o mână ţin Coranul şi cupa cu cealaltă. Sunt când de partea legii, când muşc din fruct oprit. Aşa mă […]
”Cu toate că-s frumoasă şi am parfum de lotuşi, Deşi am ca laleaua obraz catifelat Şi svelt ca chiparosul mi-e trupul, spune-mi, totuşi, Ce scop avu cerescul Zugrav când m-a schiţat?” Omar Khayyam, ”Nimicnicia şi absurdul vieţii” (fragment)
”Prietenii mei unde-s? Călcatu-i-a-n picioare Ne-ndurătoarea moarte? Dar noaptea mi se pare Că-i mai aud cum cântă prin parcul adormit. – Sunt morţi, ori poate numai sunt beţi de-a fi trăit?” Omar Khayyam, ”Nimicnicia şi absurdul vieţii” (fragment)
”Prisos de strălucire eu lumii n-am adus. Tot ce mă înconjoară – de mine-i mai presus. Nedumerit şi singur mă-ntreb neîncetat: De ce-am venit pe lume? De ce sunt alungat?” Omar Khayyam, ”Nimicnicia şi absurdul vieţii” (fragment)
“Don’t compare the size of your roof with the size of the sky.” Amit Kalantri, ”Wealth of Words”