”Un om perfect, adică un om cu desăvârşire liber, este acela care poate „funcţiona” pe toate planurile realităţii, reacţionează la toate stimulele (biologice, etice, estetice, raţionacitive) şi are valenţe active pentru tot ce e viu şi eficient din jurul lui. Unul care nu gândeşte toată ziua decât artă, politică, pâine sau dragoste – este un monstru, admirabil, magnific, dar numai un monstru. Pentru el nu mai există ierarhie, nu ştie că realitatea şi viaţa e un tot care trebuie experimentat pe mai multe planuri. Omul acela trăieşte ca un halucinat, ca o bestie, condus de un singur instinct sau de o singură idee. Veacul nostru cunoaşte milioane de asemenea monoideici, care cred că totul se poate schimba dintr-o singură ştersătură de condei, că totul va merge bine dacă s-ar pune „planul” lor în aplicare.
Există şi un misionarism monoideic, foarte primejdios. Sunt oameni care au apucat odată să spună un cuvânt cu majusculă, şi nu mai văd nimic din realitate decât prin această iluzie fonică a lor. Unii spun: Sex, Libertate, Pâine, Sport, Revoluţie, Karl Marx, Mussolini, etc. – şi spun aceasta toată viaţa, în oricare împrejurare s-ar afla. E tragic destinul lor, să le treacă viaţa printre degete, în timp ce ei repetă fascinaţi un singur cuvânt.”Mircea Eliade, ”Oceanografie”
nov. 162026