”Sub jugul dragostei amare ajunse-acuma de ruşine Cel cândva mult bogat, iar astăzi sărac cum altu-n lume nu-i!”
”O mie și una de nopți”
<>
(from „The Virgin Suicides” soundtrack)
”I’m a high school lover, and you’re my favorite flavor
Love is all, all my soul
You’re my playground love
Yet my hands are shaking
I feel my body remains, time’s no matter, I’m on fire
On the playground, love
You’re the piece of gold that flashes on my soul
Extra time, on the ground
You’re my playground love
Anytime, anywhere,
You’re my playground love”
1. Fiul meu, ia aminte la înțelepciunea mea și la sfatul meu cel bun pleacă urechea ta,
2. Ca să-ți poți păstra judecata și ca buzele tale sa păzească știința.
3. Nu te uita la femeia lingușitoare, căci buzele celei străine picură miere și cerul gurii sale e mai alunecător decât untdelemnul,
4. Dar la sfârșit ea este mai amară decât pelinul, mai tăioasă decât o sabie cu doua ascuțișuri.
5. Picioarele ei coboară către moarte; pașii ei duc de-a dreptul în împărăția morții.
6. Ea nu ia seama la calea vieții, pașii ei merg în neștire, nici ea nu știe unde.
9. Și acum, fiul meu, asculta-mă și nu te îndepărta de la cuvintele gurii mele.
8. Ferește-ți calea ta de ea și nu te apropia de ușa casei ei,
9. Ca să nu dai vârtutea ta altora și anii tăi unuia fără de milă;
10. Ca străinii să nu se îndestuleze de strădania ta și ostenelile tale să nu treacă în casa altuia;
11. Ca să nu suspini la sfârșit, când trupul tău și carnea ta vor fi fără de vlagă,
12. Și să zici: „Pentru ce am urât povața și de ce inima mea a urgisit certarea?
13. De ce nu am ascultat de îndemnul dascălilor mei și spre cei ce mă învățau n-am plecat urechea mea?
14. Puțin a trebuit să nu mă nenorocesc, în plină adunare și în mijlocul obștei”.
15. Bea apa din puțul tău și din pârâiașele care curg din izvorul tău.
16. Să nu se risipească izvoarele tale pe uliță, nici pârâiele tale prin piețe.
17: Să fie numai pentru tine singur, iar nu pentru străinii care sunt cu tine!
18. Binecuvântat să fie izvorul tău și să te mângâi cu femeia ta din tinerețe.
19. Cerboaică preaiubită și gazelă plină de farmec să-ți fie ea; dragostea de ea să te îmbete totdeauna și iubirea ei să te desfăteze.
20. Pentru ce, fiul meu, să te momească femeie străină și tu să îmbrățișezi sânul unei necunoscute?
21. Căci cărările omului sunt înaintea Domnului și El ia seama la toate căile lui.
22. Cel fără de lege este prins în lațurile fărădelegilor lui și de funiile păcatelor lui este înfășurat.
23. El va muri în păcatele lui și de mulțimea nebuniei lui va pieri.Vechiul Testament (Pildele lui Solomon, 5:1-23)
”[…] amorul este o ființă curioasă. S-a zis că e orb; se poate. Dar și dacă vede, trebuie să mărturisim că foarte mult îi plac lucrurile bizare.”
Nicolae Filimon
“Vulnerability really means to be strong and secure enough within yourself that you are able to walk outside without your armor on. You are able to show up in life as just you. That is genuine strength and courage. Armor may look tough, but all it does is mask insecurity and fear.”
Alaric Hutchinson, Living Peace: Essential Teachings for Enriching Life
“Rushing into action, you fail.
Trying to grasp things, you lose them.
Forcing a project to completion,
you ruin what was almost ripe.Therefore the Master takes action
by letting things take their course.
He remains as calm at the end
as at the beginning.
He has nothing,
thus has nothing to lose.
What he desires is non-desire;
what he learns is to unlearn.
He simply reminds people
of who they have always been.
He cares about nothing but the Tao.
Thus he can care for all things.”Lao Tzu – ”Tao Te Ching”
“Când izgonit din cuibul veşniciei
întâiul om
trecea uimit şi-ngândurat pe codri ori pe câmpuri,
îl chinuiau mustrându-l
lumina, zarea, norii – şi din orice floare
îl săgeta c-o amintire paradisul –
Şi omul cel dintâi, pribeagul, nu ştia să plângă.Odată istovit de-albastrul prea senin
al primăverii,
cu suflet de copil întâiul om
căzu cu faţa-n pulberea pământului:
„Stăpâne, ia-mi vederea,
ori dacă-ţi stă-n putinţă împăienjeneşte-mi ochii
c-un giulgiu,
să nu mai văd
nici flori, nici cer, nici zâmbetele Evei şi nici nori,
căci vezi – lumina lor mă doare”.Şi-atuncea Milostivul într-o clipă de-ndurare
îi dete – lacrimile.”Lucian Blaga, ”Lacrimile”
“Arrogant men with knowledge make more noise from their mouth than making a sense from their mind.”
Amit Kalantri, ”Wealth of Words”
”- Disperare? Nesăbuinţă? se miră Gandalf. Nu e disperare, căci disperarea e dată numai celor care văd sfârşitul dincolo de orice îndoială. Noi nu-l vedem. E semn de înţelepciune să înţelegem ce trebuie să facem după ce toate celelalte căi au fost cumpănite, deşi poate să apară drept o nesăbuinţă celor care se agaţă de nădejdi false. Foarte bine, fie ca nesăbuinţa să ne fie veşmântul, un văl în faţa ochilor Duşmanului! Căci el e foarte înţelept şi cântăreşte toate lucrurile pe talerele din balanţa răutăţii sale. Singura măsură, totuşi, pe care o cunoaşte este aceea a poftei, pofta de putere; şi după ea măsoară toate inimile. În inima lui nu poate să-şi facă loc gândul că sunt unii care ar refuza puterea, că, având Inelul, am putea căuta să-l distrugem.”
J.R.R. Tolkien – ”Stăpânul inelelor, vol. I, ”Frăția inelului”
”Ce e amorul? E un lung
Prilej pentru durere,
Căci mii de lacrimi nu-i ajung
Și tot mai multe cere.De-un semn în treacăt de la ea
El sufletul ți-l leagă,
Încât să n-o mai poți uita
Viața ta întreagă.Dar încă de te-așteaptă-n prag
În umbra de unghere,
De se-ntâlnește drag cu drag
Cum inima ta cere:Dispar și cerul și pământ
Și pieptul tău se bate,
Și totu-atârnă de-un cuvânt
Șoptit pe jumătate.Te urmărește săptămâni
Un pas făcut alene,
O dulce strângere de mâini,
Un tremurat de gene.Te urmăresc luminători
Ca soarele și luna,
Și peste zi de-atâtea ori
Și noaptea totdeauna.Căci scris a fost ca viața ta
De doru-i să nu-ncapă,
Căci te-a cuprins asemenea
Lianelor din apă.”Mihai Eminescu, ”Ce e amorul?” (1883, 17/29 iunie)
”DON PEDRO: Ghiduşă-ţi mai este inima, domnişoară!
BEATRICE: Da, înălţimea ta; şi-i mulţumesc, sărmana, că ţine piept furtunii grijilor.”William Shakespeare, ”Mult zgomot pentru nimic”
20. Fiul meu, ia aminte la graiurile mele; la povețele mele pleacă-ți urechea ta!
21. Nu le scăpa din ochi, păstrează-le înlăuntrul inimii tale,
22. Căci ele sunt viața pentru cei ce le pun în faptă și doctorie pentru tot trupul omenesc.
23. Păzește-ți inima mai mult decât orice, căci din ea țâșnește viața.
24. Leapădă din gura ta orice cuvinte cu înțeles sucit, alungă de pe buzele tale viclenia.
25. Ochii tăi să privească drept înainte și genele tale drept înainte să caute.
26. Fii cu luare aminte la calea picioarelor tale și toate cărările tale să fie bine chibzuite.
27. Nu te abate nici la dreapta, nici la stanga, ține piciorul tău departe de rău.
28. Căci cărările drepte le păzește Domnul, iar cele strâmbe sunt căi rele.
29. El va face drepte căile tale și mergerea ta o va face să fie în pace.Vechiul Testament (Pildele lui Solomon, 4:20-29)
”Iniţierea constituie unul dintre fenomenele spirituale cele mai semnificative din istoria omenirii. Este un act care nu implică numai viaţa religioasă a individului, în sensul modern al termenului „religie”; el implică întreaga sa viaţă. Prin iniţiere, în societăţile primitive şi arhaice, omul devine ceea ce este şi ceea ce ar trebui să fie — o fiinţă deschisă vieţii spiritului, aşadar participant la cultura în care s-a născut. Pentru că, după cum vom vedea, iniţierea de pubertate reprezintă, înainte de toate, revelaţia sacrului — şi, pentru lumea primitivă, sacrul înseamnă nu numai tot ce înţelegem acum prin religie, ci şi ansamblul tradiţiilor mitologice şi culturale ale tribului. În numeroase cazuri, riturile de pubertate implică, într-un fel sau altul, revelaţia sexualităţii — dar, pentru întreaga lume pre-modernă, şi sexualitatea intră în sfera sacrului. Pe scurt, prin iniţiere se depăşeşte modul natural — cel al copilului — şi se accede la modul cultural, ceea ce înseamnă că novicele intră în contact cu valorile spirituale. Dintr-un anumit punct de vedere, se poate spune că, pentru lumea primitivă, iniţierea este cea care conferă oamenilor statut uman; înaintea iniţierii ei nu participă din plin la condiţia umană tocmai pentru că nu au încă acces la viaţa religioasă. Iată de ce iniţierea reprezintă o experienţă decisivă în viaţa indivizilor membri ai societăţilor pre-moderne: este o experienţă existenţială fundamentală pentru că prin ea omul devine capabil să-şi asume pe deplin modul de a fi.”
Mircea Eliade, ”Nașteri mistice”
“The greatest tragedy of the family is the unlived lives of the parents.”
Carl Gustav Jung
”Nu te depărta de omul înţelept şi nu te apropia de cel prost.”
(Proverb românesc)