”Pe când simt somnul apropiindu-se, iau o hotărîre: de mâine, o iau de la capăt. De mâine, s-a terminat cu maimuţărirea gazdelor mele. De mâine, oricare ar fi problemele, oricare ar fi piedicile, am de gând să-mi croiesc o viaţă a mea.”
Greg Egan, ”Caseta de valori”
<>
Nicu Alifantis – ”Inscripție pe un inel” (versuri/lyrics):
Am scris-o mic, ai s-o citeşti cu greu,
Pune-l în deget, scoateţi-l mereu.
Nemaiputând să ţi-l sărut, eu faur,
Surâd în stihul ce ţi-l scriu pe aur.
Am vrut să nu fiu eu de vină
Dar am avut numai atâta rădăcină.
Cât a rodit o rodie, şi-atât,
Citeşte, citeşte când ţi-o fi urât.
Trei cuvinte, viaţa întreagă.
Două puncte, îmi eşti dragă.
Inelul strecurat pe deşti
Sărută-l când ţi-l scoţi şi când priveşti.
Versuri după Tudor Arghezi
Doar pentru utilizare non-comercială.
Date de la: versuri.ro
”Courage is the most important of all the virtues because without courage, you can’t practice any other virtue consistently.”
Maya Angelou
“On the black earth on which the ice plants bloomed, hundreds of black stink bugs crawled. And many of them stuck their tails up in the air. „Look at all them stink bugs,” Hazel remarked, grateful to the bugs for being there.
„They’re interesting,” said Doc.
„Well, what they got their asses up in the air for?”
Doc rolled up his wool socks and put them in the rubber boots and from his pocket he brought out dry socks and a pair of thin moccasins. „I don’t know why,” he said. „I looked them up recently–they’re very common animals and one of the commonest things they do is put their tails up in the air. And in all the books there isn’t one mention of the fact that they put their tails up in the air or why.”
Hazel turned one of the stink bugs over with the toe of his wet tennis shoe and the shining black beetle strove madly with floundering legs to get upright again. „Well, why do you think they do it?”
„I think they’re praying,” said Doc.
„What!” Hazel was shocked.
„The remarkable thing,” said Doc, „isn’t that they put their tails up in the air–the really incredibly remarkable thing is that we find it remarkable. We can only use ourselves as yardsticks. If we did something as inexplicable and strange we’d probably be praying–so maybe they’re praying.”John Steinbeck, Cannery Row
”Mai există o a treia minte în mine ascunsă undeva adânc. Nici logica, nici argumentele nu-i pot influența spusele. Oare totul poate fi explicat prin întâmplări și fapte sau adevărul poate fi atins numai prin dovezi? Ascultă mesajele sufletului. Ascultă în tăcere, nici prin auz și nici prin intelect, ci cu inima. Vei auzi ecoul adevărului și nu te va dezamăgi.”
Maitreyi Devi, ”Dragostea nu moare”
„Contemplaţi întinderea şi statornicia cerurilor, iar apoi încetaţi în sfârşit să admiraţi lucrurile lipsite de valoare.”
Boethius
“All human actions have one or more of these seven causes: chance, nature, compulsion, habit, reason, passion, and desire.”
Aristotle – ”Selected Works”
<>
”Am trăit atâta vreme doar din vise
Le-adunam în inimă și le vindeam
Le vindeam mereu pe o nimica toată
Dar în sinea mea ce mult mă bucuram
Când în schimbul unui vis primeam un zâmbet
Din acel surâs mai plămădeam un vis
Însă lumea s-a schimbat și pe-alte drumuri s-a grăbit
Sau poate numai eu am obosit un pic.
Refren
Închid ușa, sting lumina, trag oblonul și încui
Magazinul meu de vise nu mai vinde nimănui
Plec cu gândul nu știu încă
În Apus sau în Orient
Tu iubită află astăzi c-ai fost ultimul client
Închid ușa, sting lumina, trag oblonul și încui
Magazinul meu de vise nu mai vinde nimănui
Plec cu gândul nu știu încă
În Apus sau în Orient
Ai fost ultimul client.
Eu găseam adeseori într-o privire
Care se însenina când povestea
Bucuria de a merge mai departe
Și-alte vise altor inimi le vindeam
Le dădeam pe câte-o strângere de mână
Și visam să fac un om fericit
Însă lumea s-a schimbat
Și azi se vând numai pe bani și vise și iubiri și suflete și ani.
Refren
Închid ușa, sting lumina, trag oblonul și încui
Magazinul meu de vise nu mai vinde nimănui
Plec cu gândul nu știu încă
În Apus sau în Orient
Tu iubită află astăzi c-ai fost ultimul client
Închid ușa, sting lumina, trag oblonul și încui
Magazinul meu de vise nu mai vinde nimănui
Plec cu gândul nu știu încă
În Apus sau în Orient
Ai fost ultimul client.
Magazinul meu de vise nu mai vinde nimănui”
”Frate, o boală învinsă ți se pare orice carte.
Dar cel ce ți-a vorbit e în pământ.
E în apă. E în vânt.
Sau mai departe.Cu foaia aceasta închid porțile și trag cheile.
Sunt undeva jos sau undeva sus.
Tu stinge-ți lumânarea și-ntreabă-te:
taina trăită unde s-a dus ?Ți-a mai rămas în urechi vreun cuvânt ?
De la basmul sângelui spus
întoarce-ți sufletul către perete
și lacrima către apus.”Lucian Blaga, ”Încheiere”
”Dacă îl laşi pe Dumnezeu
să ţeasă versul în poemul tău, oamenii îl vor citi la nesfârşit.”Rumi
Odată, un prefect avea de judecat furtul unor bijuterii. Hoții, știind că prefectul este foarte lacom, îi spuseră că vor să-i dăruiască lui comoara și-l roagă numai să fie binevoitor față de ei și să-i ierte.
Prefectul lăsă să se înțeleagă că-i ajută.
– Stăpâne, spuseră hoții înainte de plecare, comoara este ascunsă în această cutie roșie, care este fermecată. Omul care o va deschide trebuie să fie cinstit. Dacă însă nu este curat la suflet, atunci comoara poate să dispară într-o clipă.
Prefectul știa cum este el și cu o asemenea condiție nu îndrăznea să deschidă cutia și să vadă comoara.
Dar într-o zi nu mai rezistă, pregăti o masă la care invită pe slujbașii lui. După ce toți au închinat de trei ori și și-au golit paharele, prefectul scoase cutia roșie sculptată și spuse:
– În această cutie este ascunsă o comoară, dar o poate deschide numai un om drept, a cărui conștiință este absolut curată. Dacă un om cu conștiința pătată deschide cutia, comoara va dispărea imediat. Astăzi v-am invitat cu un scop: cel mai cinstit dintre voi să deschidă cutia.
Spunând acestea, prefectul se așeză. Trecu mult timp și toți se uitau unii la alții, neîndrăznind să vorbească și cu atât mai mult să se apropie de cutie. Prefectul se supără. Atunci unul dintre servitori, care le turna vin, spuse:
– Stăpâne, permiteți-mi să o deschid eu.
„Să permit unei slugi să deschidă cutia cu o asemenea comoară nu prea este potrivit„, se gândi prefectul, dar, cum nimeni nu îndrăznea, n-avu încotro și trebui să accepte.
Musafirii începură să se agite, se sculară de la locurile lor și înconjurară cutia. Vorbeau între ei și așteptau, lungindu-și gâturile. În sfârșit, servitorul deschise cutia și atunci se auzi țipătul prefectului. Cutia era goală.
”Comoara”, (povestire populară chineză repovestită de Olga Stratulat, ”Povești nemuritoare”, nr. 21, 1978, și nr. 46, 1999, Editura Ion Creangă, București)
<>
”Norii-s de argint și zboară departe
cerul e-nalt, tăiat în cleștar
noaptea-i o perdea și în fereastra mea
doar umbre care încet dispar.
când nu ești aici e camera goală,
e timpul leneș, mult prea lung
deloc nu mi-e somn,
Și-n loc să adorm
încerc cu gândul să te-ajung.
se-nseninează cerul departe,
ceața dispare ruptă în fâșii.
străzile-s pustii dacă tu nu vii,
degeaba-ncepe, începe o nouă zi.
refren:
nu te-ndepărta, nu mă mai lăsa
singur să te-aștept.
nu te răzgândi, nu mă ocoli,
nu mai fugi.
nu te-ndepărta, nu mă mai lăsa
singur să te-aștept.
nu te răzgândi, nu mă ocoli,
nu mai fugi.
și e liniștea iar
prea aproape de mine,
prea triste visele îmi sunt.
de ce nu ești aici
să-ți pot vorbi,
să îmi vorbești,
s-apropii cerul de pământ.
și e liniștea iar
prea aproape de mine
de ce n-auzi chemarea mea?
te strig mereu,
te strig în gând
și inima mea ca un ceas bătând.
se înseninează cerul departe.
ceața dispare ruptă în fâșii,
străzile-s pustii dacă tu, tu nu vii
degeaba începe, începe
o nouă zi.
refren x 4”
<>
”Norii-s de-argint și zboară departe,
Cerul e-nalt, tăiat în cleștar,
Noaptea-i o perdea
Și-n fereastra mea
Doar umbre care-ncet dispar..
Când nu ești aici mi-e camera goală,
E timpul leneș, mult prea lung..
Deloc nu mi-e somn
Și-n loc să adorm
Încerc cu gândul să te-ajung..
Se-nseninează cerul departe,
Ceața dispare, ruptă-n fâșii..
Străzile-s pustii dacă tu, tu nu vii,
Degeaba-ncepe, începe o nouă zi..
Nu te-ndepărta,
Nu mă mai lăsa
Singură s-aștept,
Nu te răzgândi,
Nu mă ocoli,
Nu mai fugi..
Nu te-ndepărta,
Nu mă mai lăsa
Singură s-aștept
Nu te răzgândi,
Nu mă ocoli,
Nu mai fugi..
Și e liniște iar, aproape de mine,
Prea triste visele? mi s? nt..
De ce nu ești aici, Să-mi poți vorbi
Să-ți pot vorbi
S-apropii cerul de pământ.
Și e liniște iar, aproape de mine,
De ce n-auzi chemarea mea?
Te strig mereu, te strig în gând
E inima mea ca un ceas bătând.
Se înseninează cerul departe,
Ceața dispare, ruptă în fâșii..
Străzile-s pustii dacă tu, tu nu vii,
Degeaba-ncepe, începe o nouă zi.
Nu te-ndepărta,
Nu mă mai lăsa
Singură s-aștept
Nu te răzgândi,
Nu mă ocoli,
Nu mai fugi..
Nu te-ndepărta,
Nu mă mai lăsa
Singură s-aștept
Nu te răzgândi,
Nu mă ocoli,
Nu mai fugi..
Nu te-ndepărta,
Nu mă mai lăsa
Singură s-aștept
Nu te răzgândi,
Nu mă ocoli,
Nu mai fugi..
Nu te-ndepărta,
Nu mă mai lăsa
Singură s-aștept
Nu te răzgândi,
Nu mă ocoli,
Nu mai fugi..”
“Real men don’t Lust but Love”
Samuel Asumadu-Sarkodie
”Iata ce dilemă am
Te rog ajută-mă să înţeleg: Iubirea ta e tămăduitoare Iubirea ta e o stăpână înţeleaptă Iubirea ta e luminoasă
Iubirea ta e delicată Şi blândă în esenţa ei. Aş îndura cu bucurie Toată această văpaie Toată această dorinţă Tot acest pârjol
Doar pentru iubirea ta.
Dar dacă iubirea ta
Este atât de plăcută Atunci de ce mă răneşte Atât de tare?”Jalal ad-Din Rumi, ”Am o dilemă”
