”- Femeile nu m-au oprit mult în viaţă! răspunse Şoimaru. Mie mi-i dor să văd apa Răutului şi mormintele părinteşti… – Asta i boală moldovenească, zise iar tatarul râzând. De ce? N-ai cer necuprins până la Dumnezeu? N-ai stepă fără hotar? Omul trebuie să fie ca pasărea văzduhului, şi ochiul lui nu trebuie să încremenească asupra unei pietre.” Mihail Sadoveanu, ”Neamul Șoimăreștilor”
”Cum treci acum şi apa e-n ruine, Şi-ţi este bine şi îmi este bine, Aş vrea să-ţi spun, iubito, că în tine E vie vrerea ambelor destine. Te voi iubi cu milă şi mirare Cu întrebare şi cu disperare, Cu gelozie şi cu larmă mare, C-un fel de fărdelege care doare. Şi jur pe tine şi pe apa toată Care ne ţine barca înclinată Că vei rămâne – dincolo de număr Şi dincolo de forme, măşti şi vorbe – A mea, de-a pururi, ca un braţ în umăr.” Adrian Păunescu, ”A mea”
”Știu unde Nu știu de unde, Nu știu de ce Și nu știu Pentru ce merit Dumnezeu te-a trimis Pe buzele mele.” Adrian Păunescu, ”Detalii”
Liole-le dit sîrmîniţă, Bate vimtu la purtiţă, Anghil bun, lai anghil domn, Intră-n casă şi-adu somn!. Nani, nu-ni te-aspare, nani Că va-ţi da dada curbane, Bair di flurii di guşe Şi-un ghiurdan di lîndăruşe,. Şi-ună pade Di livade, Să-ni te-agioţ cu dada-mpade. Să-ni ţ-adună Nuna-Lună Şi-nunul-mare, Soare, – Steale ună câte ună Să-ni ţ-adar ciupare. S-hină maia S-bată gaia, S-hina paplu S-bată-araplu, Şi-ună price Licurice, Cari doarme tu lilice. Și-ni te-acaţă Somnu-n braţă – Tra s-ţ-alasă Vis pri faţă, S-ni-acreşti mare – Puiliu di vreare, Livindeaţă!. CÂNTEC DE LEAGAN nicu alifantis / zahu pană traducere hristu cândroveanu. Dragul mamei copilaş, Bate-n poartă vânt poznaş Îngere cu puf şi pene – Adu-ni-l pe Moşu’ Ene.. Nu mai plânge, pui bălai, Că-ţi dă mama tot ce n-ai : Un şirag de galbeni mici şi-o salbă de rândunici,. şi-o ogradă – Cât o livadă Să te joci cu mama-n ea!. Dragă Nună Ca […]
”Nu mă-ntreba nimic în noaptea asta, nici cât e ceasul, nici ce gânduri am, mai bine lasă-mă să-nchid fereastra, să nu văd frunzele cum cad din ram. Fă focul şi preumblă-te prin casă, fără să spui nimic nici un cuvânt, vreau să mă simt la tine ca acasă, să nu simt frunzele cum zboară-n vânt, cum zboară-n vânt. Refren : Iubito în noaptea asta–mpărătească numai tăcerea las-o să vorbească. (bis). Învăluită-n straie de culcare aşează-mi-te-alăturea c-un ghem, şi deapănă încet fără-ncetare, să n-aud frunzele sub paşi cum gem, sub paşi cum gem. Fereşte-ma în preajma ta de vasta urgie-a toamnei care bântuie, şi nu mă întreba în noaptea asta de ce mă înspăimântă frunzele, frunzele. Refren” Versuri: Radu Stanca Muzica: Ştefan Hruşcă.
Strigoii Pe pat de scândură tot zac și zac În întuneric, Îmi pare c-am trăit un veac De chin deliric. Mi s-au deprins ochii Cu umbrele ce-ades veghează, Aud un zvon suav de rochii Pe care Maica îl trădează. Ar vrea să dea-ntr-o parte Storul de la geam, Ca să-mi citească dintr-o carte Despre rugi și hram. Lumina pe care-o știu în cameră intrând, Venind s-aline, Îmi pare că își râde-n gând De mine. Aș vrea fereastra s-o răpun, Să-i poruncesc: ”Închide-te, ei-hei!” Căci lumina nu mai este-un bun Al ochilor mei. Un gând îmi brazdă o cută-adâncă În fruntea-ngândurată, Să pun în dreptul geamului o stâncă, Când lumina nu-i chemată. Maica-mi cere atunci Îndată să îi zic De ce îi pare c-am văzut năluci, Dar eu îi spun: – N-a fost nimic. Gândul stârnit în pustiu îl alung Și-n minte îl îngrop, Ca mai târziu la storuri să ajung, […]
”Hei, tinere, nu-ţi bate joc de mine; Eu nu vorbesc ca un bătrân smintit, Nici, ocrotit de-al anilor hrisov, Nu mă fălesc cu ce-am făcut de tânăr Sau cu ce-aş face de-aş fi bătrân.” William Shakespeare, ”Mult zgomot pentru nimic”
O cabană în munţi, o cabană de lemn Cu un foc strecurat în butucii de lemn Şi un vaier ieşind din pădurea de lemn Şi cu urşi traversând o podişcă de lemn Parc-aşa a şi fost, nu de mult undeva Te iubeam, mă iubeai – viaţa mea, viaţa ta Mă rugai să privesc, mă rugai să ascult Căprioare venind dintr-un basm de demult R: Şi-ntr-o zi am aflat de-o cabană care-ar fi ars Mi-a fost greu să şi cred că e vorba de-acel adăpost Nici nu ştiu dacă e casa mică în care-am fost Iar de-ar fi să pot şti, n-ar avea, n-ar avea niciun rost Miroseam a zăpezi într-o casă de lemn La mansardă urcam sub acelaşi îndemn Adormeam şi prin somn auzeam dinspre hol Ciocănind în fereşti ba un om, ba un stol Dintr-un timp fără timp apărea un poştaş Să ne-aducă scrisori dintr-un fel de oraş Nici […]
”Bună sara, Bună seara, gazdă aleasă Ne Primește, Ne primește-n a ta casă Că nu vrem, Că nu vrem ca să ședem, Numai să vă, Numai să vă colindăm. E crăciun, E crăciun și noi venim La tot omul, La tot omul cel creștin Vestea Nașterii s-o dăm, doar noi s-o dăm Pe Domnul să-L Lăudăm, Să-l Lăudăm. S-a Născut Fiul cel Sfânt, Fiul cel Sfânt Dumnezeu prea cest Pământ, Prea cest Pământ Sara asta-i sara sfântă, Sara sfântă Lângă noi îngerii cântă, Încerii cântă. Rămâi gazdă, Rămâi gazdă sănătoasă Pân La anu, Pân la anu tot voioasă Când pornim a colinda, a colinda Tu să nu-ți închizi poarta, închizi poarta. Că noi nu te-om ocoli, Te-om ocoli Și cu drag tot om veni, Tot om veni. Bună sara, Bună sara gazdă aleasă Ne primește, Ne primește-n a ta casă Că nu vrem, Că nu vrem ca să ședem Numai […]
”Eclipse” Melodie de: Pink Floyd All that you touch And all that you see All that you taste All you feel And all that you love And all that you hate All you distrust All you save And all that you give (all you give) And all that you deal (oh-oh) And all that you buy Beg, borrow or steal (hey-hey) And all you create And all you destroy (whoa) And all that you do And all that you say (hey-hey) And all that you eat (yeah) And everyone you meet (everyone you meet) And all that you slight And everyone you fight (oh-oh-oh) And all that is now And all that is gone And all that’s to come And everything under the sun is in tune (everything) But the sun is eclipsed by the moon There is no dark side in the moon, really Matter of fact, it’s all […]
Ajunul din copilărie, cu lumânări și brad frumos Stând pe genunchii mamei, închizi pleoapa somnoros Nici o nuia în sac; o carte, atâta doar de colorat, Și-o pasăre de gumă ca să te uiți la ea extaziat. Ajunul din copilărie, prea iute dispărând în zbor Abia te joci și râzi și iată ți se spune: „somn ușor!” Ți-aduce mama o felie de pâine, să te liniștești, Și cu felia-n mână intri în visele copilărești. Ajunul celor maturi; daruri de câte oare nu-ți va da! Vechi amintiri bătând din aripi vor poposi în preajma ta Ajunuri vechi și frunți plecate s-au șters de timpii fumurii Îmi place jocul de lumină din jocurile de copii. Doar pentru utilizare non-comercială. Date de la: versuri.ro
”Chiar dacă n-o mai vezi zâmbind Chiar dacă Chiar dacă n-o mai simți venind Chiar dacă Dacă nu-nțelegi cum s-a-ntâmplat Chiar dacă n-o mai poți suna Chiar dacă Chiar dacă n-o mai poți chema Chiar dacă doar amintirile-au rămas de-atunci cu voi Chiar dacă nu-i mai poți vorbi Chiar dacă Chiar dacă n-o poți întâlni Chiar dacă Chiar dacă toată lumea e-ntre voi Chiar dacă el nu-i vinovat Chiar dacă știi și n-ai uitat Chiar dacă lumea s-a-mpărțit subit la doi Chiar dacă viața v-a speriat Chiar dacă știi el n-a uitat Și telefonul suna Suna mereu Ce mult te-a iubit Ce mult te-a iubit Ce mult te-a iubit Cât te-a iubit de mult Ce mult te-a iubit Ce mult te-a iubit Ce mult te-a iubit Cât te-a iubit de mult Chiar dacă nu te vede Chiar dacă Chiar dacă nu mai crede Chiar dacă Chiar dacă nu mai știe […]
”Tăcute-s căile pământului, potecile-ncurcate şi drumurile netezi, tăcute şi-nţelepte… Cine mai bine decât ele-i cunoaşte pe oameni? Căile fără capăt i-au văzut încrezători şi deznădăjduiţi, veseli şi trişti, cântând şi lăcrămând, căci viaţa oamenilor se scurge între cel dintâi şi cel din urmă drum. Sunt drumuri ale vieţii şi drumuri ale Mastarei, sunt drumuri ale luptei, pândite de Ormag, dar toate tac. Şi lungă-i calea lacrimilor, o, Vam, şi dincolo de ea aşteaptă altă cale.” Vladimir Colin, ”Legendele țării lui Vam”
”Tot ce se naşte dintr-un gând curat E vrednic doar de laudă. Chemaţi-i!” William Shakespeare, ”Visul unei nopți de vară”
”Îmbată-mă, pădure-n valuri moi De linişte, de iarnă şi de sară, Alungă pentru mine, pe cărări, Prin vânt, cea mai frumoasă căprioară! Aprinde pe cascade vâlvătăi, Fă-ţi stelele mai tainic să lucească, Opreşte-n râpi al frământării duh Şi pace dă-mi, dă-mi pace sufletească!” Nicolae Labiș, ”Frământarea intimă” (fragment)
