Cuvântul „bogdaproste” (sau ”bodaproste”, ”bodaprosti”) este o interjecție, adesea substantivată, sau mai curând o expresie tradițională românească folosită pentru a exprima recunoștința și mulțumirea. Aceasta provine din limba bulgară, unul din sensurile sale fiind ca „Dumnezeu să ierte (pe cei răposați de păcatele lor)”. Literal, se descompune în „Bogda” care se referă la „Dumnezeu” și „proste” care provine din verbul „a proști”, înseamnând „a da” sau „a oferi”. Astfel, „bogdaproste” poate fi tradus ca „Dumnezeu să-ți dăruiască” sau „mulțumesc lui Dumnezeu pentru ceea ce mi-ai oferit”.
Expresia este utilizată pentru a mulțumi celui care dă de pomană, mai ales la înmormântări și nu numai (”Cine-a mânca boțul cel de mămăligă să zică bogdaproste” – Ion Creangă), fiind o formă prin care cel miluit, îndeobște un cerșetor, mulțumește și binecuvântează binele ce i s-a făcut (”Vă aduceți aminte de un sărac pre care îl întîlneați… împărțind bogdaprostele în dreapta și în stînga?” – Costache Negruzzi), expresia ”de bogdaproste”, adjectivată, indicând un lucru care este cerut sau căpătat de pomană (”Umbla cu niște haine de bogdaproste”).
În plus, prin ”bogdaproste” se poate exprima o urare sau o binecuvântare divină, fiind un cuvânt prin care se arată ușurarea sufletească a celui care a scăpat de o nenorocire, de o grijă, etc., (”Bogdaproste c-am scăpat!” – Cristian Teodorescu).
De asemenea, se folosește în tradițiile ortodoxe românești pentru a recunoaște ceva ce a aparținut unei persoane decedate, după ce obiectele au fost sfințite de preot.
Nu toate sensurile termenului ”bogdaproste” sunt apreciative, indicând mulțumirea, recunoștința sau satisfacția sufletească a celui care se folosește de această expresie pentru a-și exprima stările lăuntrice. Dimpotrivă, în anumite situații, cuvântul ”bogdaproste” este folosit în sens peiorativ, ironic, ca în cazul expresiei ”a umple de bogdaproste (pe cineva)” care se folosește pentru a ocărî, a batjocori sau a certa aspru pe cineva, în loc să i se mulțumească (”Ș-apoi, ia să-l fi pus păcatul să se întreacă cu dedeochiul, căci baba și cu fiică-sa îl umplea de bogdaprosti.” – Ion Creangă), în timp ce ”a se umple de bogdaproste”, reflexiv, înseamnă a se alege cu sudălmi, cu reproșuri (”Nu vor să-i spună unchiașului, de teamă să nu se umple de bogdaproste.” – SP. Popescu).
Un alt sens depreciativ al lui ”bogdaproste” reiese din folosirea sa în expresia ”pui de bogdaproste” care înseamnă, literal, pui de găină (slab) care se dă de pomană la înmormîntare.
În sens figurat, expresia ”pui de bogdaproste” se referă la un copil de cerșetor, slab, firav, prăpădit (”în ce hal mă găseam, ghemuit în desagă, ca un puiu de bogdaproste” – Ion Creangă), necăjit, sărac, nenorocit fiind alte trăsături care definesc un ”pui de bogdaproste”, pe când expresia ”ca un pui de bogdaproste” descrie pe cineva cu înfățișare sau atitudine necăjită, mizerabilă; prăpădit.
Unele dicționare aduc următoarea lămurire asupra celor două sensuri ale expresiei ”pui de bogdaproste”, literar și figurat, considerînd a fi o greșeală ca prin ”pui de bogdaproste” („om nenorocit, prăpădit”) trebuie să se înțeleagă drept „copil de cerșetor”. Este mai curînd o aluzie la puii care se dădeau în dar sau ca bir mănăstirilor și care nu se alegeau, desigur, dintre cei mai grași și mari,
Surse:
dexonline.ro
bestresource.ro