Avertisment

Text probă

Cuvinte

apr. 012026
 

Anatema este osândirea sau excluderea cuiva din sânul Bisericii, adesea echivalentă cu afurisenia sau excomunicarea. Definiție detaliată: Termenul anatema desemnează ostracizarea sau pedeapsa dată de Biserică unei persoane, prin care aceasta este exclusă din rândul credincioșilor, fiind considerată afurisită sau blestemată. Este folosit în special în contexte religioase pentru a marca excomunicarea sau condamnarea solemnă a cuiva pentru erezie sau încălcarea normelor bisericești Origine și etimologie: Cuvântul provine din greaca veche anáthema, care inițial desemna un obiect oferit ca prinos zeilor, iar în context creștin a ajuns să însemne blestem sau excludere religioasă. Forma românească a evoluat prin influențe slave și latine, cu variante istorice precum anatima, natima, anátemă. Sinonime și utilizare: În limba română, anatema poate fi echivalată cu afurisenie, excomunicare, blestem solemn. Verbele derivate includ ”a arunca anatema” sau ”a afurisi”, indicând acțiunea de a condamna sau a exclude pe cineva din comunitatea religioasă. Context practic: Anatema nu […]

 Comentariile sunt închise pentru ”Anatema” – definiție (ce înseamnă anatema?)
mart. 242026
 

Cuvântul „bogdaproste” (sau ”bodaproste”, ”bodaprosti”) este o interjecție, adesea substantivată, sau mai curând o expresie tradițională românească folosită pentru a exprima recunoștința și mulțumirea. Aceasta provine din limba bulgară, unul din sensurile sale fiind ca „Dumnezeu să ierte (pe cei răposați de păcatele lor)”. Literal, se descompune în „Bogda” care se referă la „Dumnezeu” și „proste” care provine din verbul „a proști”, înseamnând „a da” sau „a oferi”. Astfel, „bogdaproste” poate fi tradus ca „Dumnezeu să-ți dăruiască” sau „mulțumesc lui Dumnezeu pentru ceea ce mi-ai oferit”. Expresia este utilizată pentru a mulțumi celui care dă de pomană, mai ales la înmormântări și nu numai (”Cine-a mânca boțul cel de mămăligă să zică bogdaproste” – Ion Creangă), fiind o formă prin care cel miluit, îndeobște un cerșetor, mulțumește și binecuvântează binele ce i s-a făcut (”Vă aduceți aminte de un sărac pre care îl întîlneați… împărțind bogdaprostele în dreapta și în […]

 Comentariile sunt închise pentru ”Bogdaproste” (sau ”bodaproste”, ”bodaprosti”) – definiție (ce înseamnă bogdaproste?)
mart. 232026
 

Cinstă, integritate și onestitate Probitate este un substantiv feminin care se referă la cinstă, integritate și onestitate. Este derivat din limba franceză „probité” și din latină „probitas”. Alte semnificații ale cuvântului ”probitate”, conform cu Dicționarul Cambridge Online: 1 Onestitate completă: ”Probitatea și integritatea ei sunt incontestabile.” 2. Onestitate, deschidere și sinceritate absolută 3. a acționa cu bună-credință, fără artă, serios, cu toată onestitatea/ seriozitatea/ adevărul idiom: bună-credință, integritate, impecabil de curat (Definiția probității din Dicționarul și Tezaurul Cambridge Advanced Learner’s © Cambridge University Press) probitate | Engleză de afaceri probitate substantiv [ U ] formal uk /ˈprəʊbəti/ us 1. calitatea de a fi onest și de a se comporta corect: ”Secretarul General nu va precupeți niciun efort pentru a continua să se asigure că sunt menținute cele mai înalte standarde de probitate.” Probitate financiară/fiscală: ”Publicul votant încă cere standarde ridicate de probitate financiară în viața publică.” (Definiția probității din Cambridge […]

 Comentariile sunt închise pentru ”Probitate” – definiție (ce înseamnă probitate?)
mart. 072026
 

Abnegație este un substantiv feminin de origine latină (”abnegatio”) și, ulterior, franceză (”abnegation”) care se referă la devotament până la sacrificiu sau la renunțare voluntară. Aceasta evocă o atitudine de dedicare totală la binele altora sau la un ideal superior, implicând renunțarea la propriile dorințe sau interese personale. În contexte morale sau religioase, abnegația este considerată o virtute, simbolizând sacrificiu pentru binele comunității. Alte semnificații ale conceptului de ”abnegație”, oferite de Dicționarul Cambridge Online: 1 Actul de a nu-ți permite să ai ceva, în special ceva ce îți place sau îți dorești: ”Ele cred că este datoria femeilor să trăiască pentru alții în completă abnegație de sine.” ”Este o poveste emoționantă despre curaj și abnegație.” 2. Actul de a nu accepta ceva sau de a spune că nu ai ceva: ”A ignora aceste probleme ar fi o abnegație serioasă a responsabilității.” ”Această abnegație a îngrijirii clienților mă enervează cu adevărat.” […]

 Comentariile sunt închise pentru ”Abnegație” – definiție (ce înseamnă abnegație?)
feb. 232026
 
”Benga” (”a-l lua/pune benga”) - definiție (ce înseamnă benga?)

Diavol sau un drac în limba țigănească Cuvântul „benga” se referă la un diavol sau un drac în limba țigănească. Este folosit în expresii populare, cum ar fi „a-l lua benga”, care înseamnă a-l lua dracul sau a-l închide. De asemenea, „benga” poate însemna și o boală incurabilă sau un rău. ***** Benga – substantiv masculin invariabil 1. (Mai ales în ocări și blesteme) Unul din numele necuratului, întrebuințat numai în înjurături. Sinonime: diavol Expresie: A-l lua benga (pe cineva) = a-l lua dracul, a o păți. Sinonime: a muri, a o păți Etimologie: – limba țigănească: ”benga” Sursa: dexonline.ro ***** Care e înțelesul expresiei A-l lua benga pe cineva (familiar) ? CONSULTĂ DEXSINONIME Sensul expresiei este Dicționarul dă următoarea explicație expresiei „A-l lua benga pe cineva (familiar)”: a) A-l lua dracul, a o păți Expresia în context, ce înseamnă expresia în literatură? ”Nu te duc, Domnița noastră că dacă […]

 Comentariile sunt închise pentru ”Benga” (”a-l lua/pune benga”) – definiție (ce înseamnă benga?)
feb. 222026
 

Pronie este un substantiv feminin care se referă la Dumnezeu, Dumnezeire sau providență. Este folosit în contextul religios și poate însemna atotputernicul, creatorul sau divinitatea supremă. Termenul provine din limba greacă „prónia” și este asociat cu conceptele de grijă și îndurare. Sursa: dexonline.ro +

 Comentariile sunt închise pentru ”Pronie” – definiție (ce înseamnă pronie?)
feb. 202026
 

Definiția și etimologia termenului ”providență”, conform cu mai multe surse: grijă și protecția divină I. Providență este un substantiv feminin care se referă la grijă și protecția divină. În contexte religioase, provine din înțelepciunea supremă a divinității în conducerea lumii. Este asociată cu atributele divină ale Dumnezeului, cum ar fi grijă, milă și îndurare. Termenul provine din limba latină „providentia”, care înseamnă „a prevedea” sau „a avea grijă de”. II. Providența se referă la grija protectoare sau îndrumarea unei puteri superioare sau a unei entități divine. Adesea implică un sentiment de sorți sau destin, unde evenimentele sunt percepute ca fiind predeterminate sau ghidate de o putere superioară. Într-un context religios, poate denota implicarea continuă a lui Dumnezeu în creație, îndreptând-o către un scop divin. III. Providență – substantiv feminin 1. Planul divin prin care este prevăzut și orientat cursul evenimentelor astfel încât Universul, ca întreg, și creaturile individuale să realizeze […]

 Comentariile sunt închise pentru ”Providență” – definiție (ce înseamnă providență?)
feb. 162026
 

Termenul „Saga” se referă la: O narațiune medievală scandinavă în proză care relatează evenimente din viața unor persoane sau familii istorice sau legendare. Poate desemna, de asemenea, orice narațiune despre isprăvi eroice. Saga este compusă în principal în Islanda și Scandinavia, cea mai faimoasă fiind Íslendingasögur, care detaliază călătoriile vikingilor și certurile dintre familii. Cuvântul „saga” își are originea într-o rădăcină nordică veche care înseamnă „poveste”, îmbinând faptele și ficțiunea pentru a spune povești despre conducători celebri și oameni obișnuiți. Aceste narațiuni au fost semnificative în conservarea istoriei și culturii poporului scandinav. Saga – definiția termenului „saga” conform Dicționarului Liber (traducere din limba engleză)

 Comentariile sunt închise pentru ”Saga” – definiție (ce înseamnă saga?)