Avertisment

Text probă

E

dec. 012022
 

”Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie, Țara mea de glorii, țara mea de dor? Brațele nervoase, arma de tărie, La trecutu-ți mare, mare viitor! Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul, Dacă fiii-ți mândri aste le nutresc; Căci rămâne stânca, deși moare valul, Dulce Românie, asta ți-o doresc. Vis de răzbunare negru ca mormântul Spada ta de sânge dușman fumegând, Și deasupra idrei fluture ca vântul Visul tău de glorii falnic triumfând, Spună lumii large steaguri tricolore, Spună ce-i poporul mare, românesc, Când s-aprinde sacru candida-i vâlvoare, Dulce Românie, asta ți-o doresc. Îngerul iubirii, îngerul de pace, Pe altarul Vestei tainic surâzând, Ce pe Marte-n glorii să orbească-l face, Când cu lampa-i zboară lumea luminând, El pe sânu-ți vergin încă să coboare, Guste fericirea raiului ceresc, Tu îl strânge-n brațe, tu îi fă altare, Dulce Românie, asta ți-o doresc. Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie, Tânără mireasă, mamă cu amor! Fiii tăi […]

 Comentariile sunt închise pentru Mihai Eminescu – ”Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie”
nov. 152022
 

”- Ciudat vorbeşti d-ta, pentru [că] hatmanul sânt eu. – De când? – De mâni, de poimâni dimineaţa dacă vrei. ■- Dar nu eşti încă. – Ce va să zică încă? Încă e un cuvânt pentru neghiobi. Cine nu e încă acela nu va fi neciodată. Cine nu e încă cu minte la vârsta mea rămâne nebun cât trăieşte. M-am cuminţit. Ştii tu când am fost prost? – Îmi pare că acum. – Ba până astăzi. De azi înainte sânt cu minte.” Mihai Eminescu, ”Gruie Sânger”

 Comentariile sunt închise pentru
oct. 212022
 

”Asta n-o vor înțelege ei niciodată: că nu ești dator să ajungi ceva, că nu trebuie să parvii nicăieri, că ceea ce importă în primul rând este să fii tu și să poți rămâne tu însuți în orice împrejurare a vieții.” Mircea Eliade

 Comentariile sunt închise pentru
oct. 152022
 

”E împăcată lumea. Deşi moşneag de zile, Abia-s la jumătatea menirei mele-n lume Ca să-mpac iară lumea. Dar oare Dumnezeu Nu are drept asupră-mi? Cealaltă jumătate E ca, fiind în viaţă, pre Dumnezeu să-mpac. Preaînălţate Doamne, cei’ să mă depărtezi, Căci grea [mie] îmi este .şi sarcina vieţii Şi mă dezbrac acuma de-orice deşertăciuni. Iertare-mi cer, boierini, de la voi de la toţi, Iertare de la tine, ce-mi eşti Domn pre pământ Căci vreau să intru-n slujba Domnului meu din ceri.” Mihai Eminescu, ”Gruie Sânger”

 Comentariile sunt închise pentru
aug. 202022
 

”De-aceea, pază bună: fereşte ochii-n lături Şi cu muieri frumoase tu să nu tai la sfaturi: Uşor te biruieşte poftirea frumuseţii Şi-n inimă îţi bagă ea viermele vieţii. Să nu pătrundă amor în mintea lunecoasă. Priviri iscoditoare a feţelor frumoase Oare aruncă-n inimi săgeţile-ndulcirii. Şi vălul dulce, umed, a păcii ş-adormirii: Şi o privire-n treacăt din arcul cel cu gene Te-nvaţă crud durerea vieţii pămîntene. Zadarnic dulce-i gura, zadarnic ochi-s tineri, Venin e-n sărutarea păgînei zîne Vineri.” Mihai Eminescu, ”Gruie Sânger”

 Comentariile sunt închise pentru
aug. 192022
 

”Deşi-n copilărie şi-n lupte-am fost păreche Te rog m-ascultă astăzi c-o singură ureche Şi, pentru ca mânia-ţi defel să n-o întărt, Tu crede cum că gura-mi spune cuvânt deşărt, Iar cealaltă ureche cu grijă o încuie Ca să mai aibă ş-alţii altăceva să-ţi spuie. Şi judecăţi pustie să nu faci în viaţă Fără trei martori, fără cel clevetit de faţă.” Mihai Eminescu, ”Gruie Sânger”

 Comentariile sunt închise pentru
aug. 032022
 

”Analizînd într-o carte recentă simbolurile şi ima¬ginile specific gnostice, Hans Jonas a stăruit asupra im¬portanţei motivelor de „cădere, capturare, părăsire, dor de ţară, apatie, somn, beţie”. Nu e cazul să reluăm aici acest voluminos dosar. Vom cita totuşi câteva exemple deosebit de sugestive. Întorcîndu-şi privirile înspre materie „şi arzînd de dorinţa de a face cunoştinţă cu trupul”, sufletul uită propria lui identitate. „Uită unde a sălăşluit la origine, adevăratul său centru, fiinţa sa veşnică.” În aceşti ter¬meni înfăţişează El Châtîbî credinţa centrală a harrani-ţilor. Potrivit gnosticilor, oamenii nu numai că dorm, dar şi iubesc somnul. „De ce oare veţi iubi întotdeauna somnul şi de ce vă veţi poticni împreună cu acei care se poticnesc?„ întreabă Geneza. „Cel care aude să se trezească din somnul său greu„, stă scris în Apocriful lui Ioan.” Mircea Eliade, ”Aspecte ale mitului”, cap. 7

 Comentariile sunt închise pentru
aug. 032022
 

”În cel de al doilea caz, acela al întoarcerii progre¬sive la origine, avem de-a face cu o rememorare me¬ticuloasă şi exhaustivă a evenimentelor personale şi isto¬rice. Desigur, şi în cazul acesta scopul ultim e de a „arde” aceste amintiri, de a le suprima întrucîtva, retrăindu-le şi desprinzîndu-ne de ele. Dar nu mai e vorba să le ştergem instantaneu spre a da cât mai repede cu putinţă de clipa originară. Dimpotrivă, impor¬tant este să ne rememorăm chiar şi amănuntele cele mai neînsemnate ale existenţei (prezente sau anterioare), căci numai mulţumită, acestei amintiri ajungem să „ardem” trecutul nostru, să-l dominăm, să-l împiedicăm să in¬tervină în prezent.” Mircea Eliade, ”Aspecte ale mitului”, cap. 5

 Comentariile sunt închise pentru
iul. 202022
 

”Şi toate-s potrivite, frumoase mădulări: O, mi se sfarmă mintea, şi aerul din nări Abia ajunge-n suflet… şi inima se strînge, Te-aş omorî în braţe şi mijlocul ţi-aş frânge, Ţi-aş sângera eu buza c-o crudă sărutare, Căci patima-mi de flacări o margine nu are.” Mihai Eminescu, ”Gruie Sânger”

 Comentariile sunt închise pentru

Mihai Eminescu – ”Viața mea fu ziuă”

 Eminescu, Mihai, Muzică și versuri  Comentariile sunt închise pentru Mihai Eminescu – ”Viața mea fu ziuă”
apr. 142022
 

”Viaţa mea fu ziuă şi ceru-mi un senin, Speranţa, steaua de-aur mie-mi lucea în sân Până ce-ntr-al meu suflet deodat-ai apărut — O, îngere căzut! Şi două stele negre luciră-n negru foc Pe cerul vieţei mele; — iar geniul-noroc Mă lasă-n lume singur, dispare în abis De nour şi de vis. O rază din privire-ţi viaţa mi-a-nnegrit, Din sânul meu speranţa divină a fugit; Norocul şi-a stins steaua… De m-ai iubi măcar — O, înger de amar! Dar nu!… Din lumea-mi neagră tu zbori în calea ta; Sub pasul tău pe-arenă de aur vei călca Când eu pierdut în noapte-mi nimic nu mai sperez, Ci vecinic te visez.” Mihai Eminescu, ”Viața mea fu ziuă”

mart. 272022
 

”Glasul plăcerei dulce iubit Cheamă gândirea pe a mea frunte, Ce zboară tainic ca şi o luntre În oceànu-i nemărginit. Stelele toate angeli îi par, Angeli cu aripi strălucitoare, A căror inimi tremurătoare Candele d-aur nouă mi-apar. Falnică-i pare legea Creării, Lumi ce de focuri în lumi înot, Candeli aprinse lui Zebaot, Ce ard topirei şi re’nvierei. Dar mai puternic, mai nalt, mai dulce Îi pare legea de a iubi, Fără ea nu e de a trăi, Fără ea omul ca stins se duce. De-aceea nu voi ca eu să fiu: Pală idee-a Dumnezeirei, Şotă copilă a nesimţirei, Foc mort ce pare a arde viu. Ci voi să-mi caut pe-ntinsa lume O frunte albă să o desmierd Şi-n ea gândirea mea să o pierd, Cum pierde-un èco pribeagul nume. Să-ncunun capul unui iubit Cu vise d-aur în rai ţesute, Până ce ginii necunoscute Mi-ar rumpe lanţul d-a fi trăit.” Mihai […]

 Comentariile sunt închise pentru Mihai Eminescu – ”Phylosophia copilei”
mart. 132022
 

“The crises of modern man are to a large extent religious ones, insofar as they are an awakening of his awareness to an absence of meaning.” Mircea Eliade, ”Ordeal by Labyrinth: Conversations with Claude-Henri Rocquet”

 Comentariile sunt închise pentru
mart. 132022
 

“Slăbiciunea noastră, a modernilor, e că în loc să gândim, gândurile ne gândesc pe noi. Noi stăm molâi, femei adipoase, lubrice, nesatisfăcute, și gândurile ne violentează, ne schingiuiesc, ne vând altora, iar noi nu protestăm, ci le lăsăm să ne stăpânească, să ne îndrepte pașii, să ne prostitueze oricărui adevăr care le satisface pe ele, nu pe noi.” Mircea Eliade, ”Întoarcerea din rai”

 Comentariile sunt închise pentru
mart. 092022
 

“A împărtăși cu toată făptura ta o credinţă, şi a rămîne în acelaşi timp om întreg — este astăzi un lucru extrem de rar. De la o vreme nu mai întîlnim decît jumătăţi de oameni, sferturi şi cîtimi de oameni. Unii din ei excepţional de bine înzestraţi, alţii înfriguraţi de o mare dorinţă de bine — dar nimeni nu e om întreg, om liber şi viu. Se visează şi se pregătesc societăţi noi, cu rânduieli noi, cu o dreptate mai largă. Cât entuziasm nu se cheltuieşte, câtă dragoste nu se zbate în aceste pregătiri pentru o lume mai bună! Şi totuşi, când te apropii şi cauţi omul întreg, omul liber mai ales, nu găseşti decît fărâmituri.” Mircea Eliade, ”Profetism românesc 1”

 Comentariile sunt închise pentru
mart. 032022
 

“This idea finds its echo today in the conception that nothing can be created without the sacrifice of something very important, usually one’s own being. Every vocation implies the supreme sacrifice of the self.” Mircea Eliade, ”The Forge and the Crucible: The Origins and Structure of Alchemy”

 Comentariile sunt închise pentru