Wallflowers

12. Fiii lui Efraim, arcași înarmați, întors-au spatele, în zi de război.
13. N-au păzit legământul lui Dumnezeu și în legea Lui n-au v vrut să umble.
14. Și au uitat facerile Lui de bine și minunile Lui, pe care le-a arătat lor,
15. Minunile pe care le-a făcut înaintea părinților lor, în pământul Egiptului, în câmpia Taneos.
16. Despicat-a marea și i-a trecut pe ei; stătut-au apele ca un zid;
17. Povățuitu-i-a pe ei cu nor ziua și toată noaptea cu lumină de foc;
18. Despicat-a piatra în pustie și i-a adăpat pe ei cu bogăție de apă.
19. Scos-a apă din piatră și au curs apele ca niște râuri.
20. Dar ei încă au greșit înaintea Lui, amărât-au pe Cel Preaînalt, în loc fără de apa.
21. Și au ispitit pe Dumnezeu în inimile lor, cerând mâncare sufletelor lor.
22. Și au grăit împotriva lui Dumnezeu și au zis: „Va putea, oare, Dumnezeu să gătească masa în pustiu?”
23. – Pentru că a lovit piatra și au curs ape și pârâiele s-au umplut de apă.
24. „Oare, va putea da și pâine, sau va putea întinde masa poporului Său?”
25. Pentru aceasta a auzit Domnul și S-a mâniat și foc s-a aprins peste Iacob și mânie s-a suit peste Israel.
26. Căci n-au crezut în Dumnezeu, nici n-au nădăjduit în izbăvirea Lui.
27. Și a poruncit norilor de deasupra și ușile cerului le-a deschis
28. Și a plouat peste ei mană de mâncare și pâine cerească le-a dat lor.
29. Pâine îngerească a mâncat omul; bucate le-a trimis lor din destul.
30. Poruncit-a El, din cer, vânt dinspre răsărit și a adus cu puterea Lui vânt dinspre miazăzi.
31. Și a plouat peste ei ca pulberea cărnuri și ca nisipul mării păsări zburătoare.
32. Și au căzut în mijlocul taberei lor, împrejurul corturilor lor.
33. Și au mâncat și s-au săturat foarte și pofta lor și-au împlinit-o.
34. Nimic nu le lipsea din cele ce pofteau și mâncarea le era încă în gura lor,
35. Când mânia lui Dumnezeu s-a ridicat peste ei și a ucis pe cei sătui ai lor și pe cei aleși ai lui Israel i-a doborât.

Vechiul Testament (Psalmii, 77:12-35)

1. Dumnezeule, lauda mea n-o ține sub tăcere. Că gura păcătosului și gura vicleanului asupra mea s-au deschis.
2. Grăit-au împotriva mea cu limbă vicleană și cu cuvinte de ură m-au înconjurat și s-au luptat cu mine în zadar.
3. În loc sa mă iubească, mă cleveteau, iar eu mă rugam.
4. Pus-au împotriva mea rele în loc de bune și ură în locul iubirii mele.
5. Pune peste dânsul pe cel păcătos și diavolul să stea de-a dreapta lui.
6. Când se va judeca să iasă osândit, iar rugăciunea lui să se prefacă în păcat.
7. Să fie zilele lui puține și dregătoria lui să o ia altul;
8. Să ajungă copiii lui orfani și femeia lui văduvă;
9. Să fie strămutați copiii lui și sa cerșească; să fie scoși din curțile caselor lor;
10. Să smulgă cămătarul toată averea lui; să răpească străinii ostenelile lui;
11. Să nu aibă sprijinitor și nici orfanii lui miluitor;
12. Să piară copiii lui și într-un neam să se stingă numele lui;
13. Să se pomenească fărădelegea părinților lui înaintea Domnului și păcatul maicii lui să nu se șteargă;
14. Să fie înaintea Domnului pururea și să piară de pe pământ pomenirea lui, pentru că nu și-a adus aminte să facă milă.
15. Și a prigonit pe cel sărman, pe cel sărac și pe cel smerit cu inima, ca să-l omoare.
16. Și a iubit blestemul și va veni asupra lui; și n-a voit binecuvântarea și se va îndepărta de la el.
17. Și s-a îmbrăcat cu blestemul ca și cu o haină și a intrat ca apa înlăuntrul lui și ca untdelemnul în oasele lui.
18. Să-i fie lui ca o haină cu care se îmbracă și ca un brâu cu care pururea se încinge.
19. Aceasta să fie răsplata celor ce mă clevetesc pe mine înaintea Domnului și grăiesc rele împotriva sufletului meu.
20. Dar Tu, Doamne, fă cu mine milă, pentru numele Tău, că bună este mila Ta.
21. Izbăvește-mă, că sărac și sărman sunt eu și inima mea s-a tulburat înlăuntrul meu.
22. Ca umbra ce se înclină m-am trecut; ca bătaia de aripi a lăcustelor tremur.
23. Genunchii mei au slăbit de post și trupul meu s-a istovit de lipsa untdelemnului
24. Și eu am ajuns lor ocară. M-au văzut și au clătinat cu capetele lor.
25. Ajută-mă, Doamne Dumnezeul meu, mântuiește-mă, după mila Ta,
26. Și să cunoască ei că mâna Ta este aceasta și Tu, Doamne, ai făcut-o pe ea.
27. Ei vor blestema și Tu vei binecuvânta. Cei ce se scoală împotriva mea să se rușineze, iar robul Tău să se veselească.
28. Să se îmbrace cei ce mă clevetesc pe mine cu ocară și cu rușinea lor ca și cu un veșmânt să se învelească.
29. Lăuda-voi pe Domnul foarte cu gura mea și în mijlocul multora Îl voi preaslăvi pe El,
30. Că a stat de-a dreapta săracului, ca să izbăvească sufletul lui de cei ce-l prigonesc.

Vechiul Testament (Psalmii, 108:1-30)

1. Lăuda-Te-vom pe Tine, Dumnezeule, lăuda-Te-vom și vom chema numele Tău.
2. Voi spune toate minunile Tale. „Când va fi vremea, zice Domnul, cu dreptate voi judeca.
3. Cutremuratu-s-a pământul și toți cei ce locuiesc pe el; Eu am întărit stâlpii lui”.
4. Și am zis celor fără de lege: „Nu faceți fărădelege!” și păcătoșilor: „Nu înălțați fruntea!
5. Nu ridicați la înălțime fruntea voastră, să nu grăiți nedreptate împotriva lui Dumnezeu”.
6. Că nici de la răsărit, nici de la apus, nici din munții pustiei, nu vine ajutorul;
7. Ci Dumnezeu este judecătorul; pe unul îl smerește și pe altul îl înalță.
8. Paharul este în mâna Domnului, plin cu vin curat bine-mirositor, și îl trece de la unul la altul, dar drojdia lui nu s-a vărsat; din ea vor bea toți păcătoșii pământului.
9. Iar eu mă voi bucura în veac, cânta-voi Dumnezeului lui Iacob.
10. Și toate frunțile păcătoșilor voi zdrobi și se va înălța fruntea dreptului.

Vechiul Testament (Psalmii, 74:1-10)

13. Dar Dumnezeu, Împăratul nostru înainte de veac, a făcut mântuire în mijlocul pământului.
14. Tu ai despărțit, cu puterea Ta, marea; Tu ai zdrobit capetele balaurilor din apă;
15. Tu ai sfărâmat capul balaurului; datu-l-ai pe el mâncare popoarelor pustiului.
16. Tu ai deschis izvoare și pârâie; Tu ai secat râurile Itanului.
17. A Ta este ziua și a Ta este noaptea. Tu ai întocmit lumina și soarele.
18. Tu ai făcut toate marginile pământului; vara și primăvara Tu le-ai zidit.
19. Adu-Ți aminte de aceasta: Vrăjmașul a ocărât pe Domnul și poporul cel fără de minte a hulit numele Tău.
20. Să nu dai fiarelor sufletul ce Te laudă pe Tine; sufletele săracilor Tăi să nu le uiți până în sfârșit.
21. Caută spre legământul Tău, că s-au umplut ascunzișurile pământului de locuințele fărădelegilor.
22. Să nu se întoarcă rușinat cel umilit; săracul și sărmanul să laude numele Tău.
23. Scoală-Te, Dumnezeule, apără pricina Ta; adu-Ți aminte de ocara de fiecare zi, cu care Te necinstește cel fără de minte.
24. Nu uita strigătul vrăjmașilor Tăi! Răzvrătirea celor ce Te urăsc pe Tine se urcă pururea spre Tine.

Vechiul Testament (Psalmii, 73:13-24)

1. Cât de bun este Dumnezeu cu Israel, cu cei drepți la inimă.
2. Iar mie, puțin a fost de nu mi-au alunecat picioarele, puțin a fost de nu s-au poticnit pașii mei.
3. Că am pizmuit pe cei fără de lege, când vedeam pacea păcătoșilor.
4. Că n-au necazuri până la moartea lor și tari sunt când lovesc ei.
5. De osteneli omenești n-au parte și cu oamenii nu sunt biciuiți.
6. Pentru aceea îi stăpânește pe ei mândria și se îmbracă cu nedreptatea și silnicia.
7. Din răutatea lor iese nedreptatea și cugetele inimii lor ies la iveală.
8. Gândesc și vorbesc cu vicleșug, nedreptate grăiesc de sus.
9. Până la cer ridică gura lor și cu limba lor străbat pământul.
10. Pentru aceasta poporul meu se ia după ei și găsește ca ei sunt plini de zile bune
11. Și zice: „Cum? știe aceasta Dumnezeu? Are cunoștință Cel Preaînalt?
12. Iată, aceștia sunt păcătoși și sunt îndestulați. Veșnic sunt bogați”.
13. Iar eu am zis: „Deci, în deșert am fost drept la inimă și mi-am spălat întru cele nevinovate mâinile mele,
14. Că am fost lovit toată ziua și mustrat în fiecare dimineață”.
15. Dacă aș fi grăit așa, iată aș fi călcat legământul neamului fiilor Tăi.
16. Și mă frământam să pricep aceasta, dar anevoios lucru este înaintea mea.
17. Până ce am intrat în locașul cel sfânt al lui Dumnezeu și am înțeles sfârșitul celor răi:
18. Într-adevăr pe drumuri viclene i-ai pus pe ei și i-ai doborât când se înălțau.
19. Cât de iute i-ai pustiit pe ei! S-au stins, au pierit din pricina nelegiuirii lor.
20. Ca visul celui ce se deșteaptă, Doamne, în cetatea Ta chipul lor de nimic l-ai făcut.
21. De aceea s-a bucurat inima mea și rărunchii mei s-au potolit.
22. Că eram fără de minte și nu știam; ca un dobitoc eram înaintea Ta. Dar eu sunt pururea cu Tine.
23. Apucatu-m-ai de mâna mea cea dreaptă. Cu sfatul Tău m-ai povățuit și cu slavă m-ai primit.
24. Că pe cine am eu în cer afară de Tine? Și afară de Tine, ce am dorit pe pământ?
25. Stinsu-s-a inima mea și trupul meu, Dumnezeul inimii mele și partea mea, Dumnezeule, în veac.
26. Că iată cei ce se depărtează de Tine vor pieri; nimicit-ai pe tot cel ce se leapădă de Tine.
27. Iar mie a mă lipi de Dumnezeu bine este, a pune în Domnul nădejdea mea, ca să vestesc toate laudele Tale în porțile fiicei Sionului.

Vechiul Testament (Psalmii, 72:1-27)