Wallflowers

”Contele nu e nici trist, nici bolnav, nici vesel, nici sănătos; e dulce-acru ca o portocală şi gelozia lui are ceva din culoarea ei.”

William Shakespeare, ”Mult zgomot pentru nimic”

”Să nu uit: îmi venea de asemenea în gând că Duhul Sfânt voia să mă prezinte lui Iisus şi mă arăta Lui, ca pe o operă pe care el a lucrat-o; în aşa fel încât nu trebuia să-mi atribut nimic, că totul era al Lui, cu toate că, prin graţie, El ne acordă acelaşi lucru.
Apoi am cântat psalmul pe care-l alesesem atunci: Iisus e prietenul meu cel mai bun (numărul 245).
Iată ce am învăţat eu în spiritual: că nu e nimic de făcut decât să ne umilim; că nu e nimic altceva de cerut decât graţia lui Hristos; am adăugat din propria mea credinţă: a avea iubire, dar e temerar, pentru că atunci când ai graţia lui Dumnezeu te laşi cu totul în voia lui Hristos şi faci totul după placul lui; când eşti în graţia lui Dumnezeu, atunci eşti cel mai fericit.”

Emanuel Swedenborg, ”Cartea de vise”

”Seara, am căzut pradă unei altfel de ispite; mai exact între 8 şi 9 seara, când citeam despre minunile pe care Dumnezeu le-a făcut prin intermediul lui Moise. Mă gândeam că o parte din înţelegerea mea s-a amestecat la aceasta, încât nu puteam să am o credinţă puternică aşa cum ar fi trebuit. Credeam şi nu credeam; mă gândeam că din această cauză îngerii şi Dumnezeu li se arată păstorilor şi nu filosofului care permite înţelegerii sale să intre în joc astfel încât se întâmplă mereu să ne întrebăm de ce El a recurs la vânt când a adunat lăcustele, pentru ce El l-a înăsprit pe Faraon fără să acţioneze imediat, şi alte lucruri de genul ăsta, de care, fără îndoială, eu râdeam în mine, dar ele făceau totuşi ca atât de mult credinţa mea să nu fie fermă. Priveam focul şi-mi spuneam mie însumi: dacă e aşa, n-ar trebui să cred că focul există, precum, de asemenea, că simţurile exterioare sunt mai fallaces decât ceea ce Dumnezeu însuşi spune şi care e ipsa veritas; trebuie să cred mai degrabă asta decât pe mine însumi. Cu astfel de gânduri şi multe altele am petrecut o oră sau o oră şi jumătate, râzând în mine de Ispititor; e de remarcat că, în aceeaşi zi, m-am dus la Delft şi, toată ziua, am avut graţia de a fi în gânduri profunde, spirituale; profunde şi frumoase cum n-am avut niciodată, şi totul în ziua aceea era opera Duhului, descoperită în mine.”

Emanuel Swedenborg, ”Cartea de vise”

“There’s no coming to consciousness without pain.”

Carl Gustav Jung

”Descopeream în mine cu o claritate strălucitoare cum cea mai mare fericire e de a fi martir, cum această indescriptibilă graţie, unită cu iubirea de Dumnezeu, face ca să doreşti să înduri suferinţa care nu e nimic în comparaţie cu cele eterne; şi cum cel mai neînsemnat lucru e să-ţi sacrifici viaţa.
Aveam, de asemenea, în spirit şi în corp un sentiment de indescriptibilă bucurie, încât dacă ar fi fost şi mai înaltă, corpul, ca să zic aşa, s-ar fi dizolvat de curată bucurie.”

Emanuel Swedenborg, ”Cartea de vise”

”Cartea de vise realizează un portret colorat al savantului Swedenborg aflat în pragul unei schimbări totale. Se remarcă puritanismul ambivalent al autorului. Swedenborg vorbeşte tot timpul de plăcerile sale nocturne, de faptul că a fost tot timpul vieţii sale pasionat de sex.
Din viziune în viziune, omul vechi e pe punctul de a se estompa şi un nou om se prefigurează: cel care aude şi vede spirite şi îngeri, care e atins de suprasenzorial, are stări cataleptice, trăieşte starea de levitaţie. Sunt evocate durerile fizice şi tulburările fiziologice asociate stării de transă, după care urmează clarviziunea şi o vedere excelentă, astfel încât poate citi cu ochiul liber caracterele minuscule ale Bibliei. Nimic bizar, nimic patologic. Swedenborg avea cincizeci şi şapte de ani, dar nu renunţase încă la niciuna din plăcerile sale. Nimic în aceste pagini unice nu e contrafăcut sau atins de ipocrizia misticilor. Swedenborg nu avea de gând să publice acest text important. E un noroc pentru noi să-l citim acum şi să descoperim în el portretul unui savant subtil obsedat de puritate, pasionat de religia creştină, al unui savant care dorea să transforme iubirea de sine într-o iubire mai mare pentru Dumnezeu. Visul său e visul unei iubiri mai mari, sexualitatea însăşi constituind în acest sens un transfer, ceva care trebuie trăit şi depăşit, precum în acea imagine simbolica a urcării muntelui, în care umilinţa este fundamentul reuşirii. Nici un fel de ipocrizie sau de auto-înduioşare la acest om neobişnuit: Emanuel Swedenborg, şi în Cartea de vise.”

Emanuel Swedenborg, ”Cartea de vise” (prefață)

”Ideea fundamentală e că lumea naturală şi cea spirituală se află într-o strânsă corespondenţă. Metoda de lucru e introspecţia (în stare de veghe) şi visul (în starea somnului) pentru a releva „Sensul ascuns al Cuvântului”. Cuvântul este graţia care face legătura între Domnul şi om.”

Emanuel Swedenborg, ”Cartea de vise” (prefață)

“People think of faith as being something that you don’t really believe, a device in helping you believe simply it. Of course that is quite wrong. As Pascal says, faith is a gift of God. It is different from the proof of it. It is the kind of faith God himself places in the heart, of which the proof is often the instrument…
He says of it, too, that it is the heart which is aware of God, and not reason. That is what faith is: God perceived by the heart, not be reason.”

Malcolm Muggeridge, ”The End of Christendom”