”- (…) vei putea ţine angajamentul.
– Ah, monseniore, m-aţi jigni, şi aţi avea dreptate s-o faceţi, dacă lucrurile ar sta aşa – răspunse Vanel – căci numai un nesocotit sau un nebun e în stare să-şi ia anga¬jamente pe care nu şi le poate ţine, şi eu am privit totdeauna o învoială încheiată ca o treabă terminată.
Fouquet se înroşi. Aramis făcu un hm! de nerăbdare.
– Nu trebuie, totuşi, să mergi prea departe cu asemenea principii, domnule – zise intendentul superior – căci spiritul omului e schimbător şi plin de mici capricii foarte scuza¬bile, chiar foarte respectabile uneori; cutare a dorit ieri ceva, pentru ca astăzi să se căiască.
Vanel simţi o sudoare rece curgându-i pe frunte şi pe obraji.”

Alexandre Dumas, ”Vicontele de Bragelon”