”Apoi întoarse faţa către mine. Eu aşteptam neclintit. Fără îndoială, i se părea că vede o bravadă în liniştea mea, căci semnă repede şi-mi dădu ordinul. „Du-te!” îmi spuse. M-am supus, şi iată-mă aici.
Athos strânse mâna prietenului său.
– Să mergem – zise el.
– Oh – făcu d’Artagnan – dar nu ai cumva unele mici treburi de pus la punct înainte de a-ţi părăsi locuinţa?
– Eu? N-am nimic.
– Cum!
– Doamne, da! Tu ştii, d’Artagnan, că am fost totdeauna un simplu călător pe pământ, gata să mă duc la capătul lumii la un ordin al regelui meu, gata să părăsesc această lume pentru a trece în cealaltă, la ordinul Dumnezeului meu. Ce-i trebuie omului pregătit astfel? O ladă pentru bagaje sau un sicriu. Sunt gata, dragă prietene, astăzi, ca şi întotdeauna. Ia-mă deci.”

Alexandre Dumas, ”Vicontele de Bragelon”