”Într-un pat cu coloane răsucite, înconjurat de perdele la fel cu acelea prin care se strecura lumina lămpii, stătea întins de Guiche, cu capul sprijinit pe două perne, cu ochii învăluiţi de o ceaţă groasă; şuviţele lungi de păr, inelate şi răspândite pe pernă, acopereau în neorânduiala lor tâmplele uscate şi palide ale tânărului. Se simţea că febra era cel mai stăruitor oaspete al acestei camere.
De Guiche visa. Gândurile lui urmăreau prin întuneric unul din acele visuri ale delirului pe care Dumnezeu le tri¬mite pe cărarea morţii înaintea celor sortiţi să cadă în uni¬versul nefiinţei. Câteva pete de sânge încă neînchegat se ză¬reau pe podelele odăii.”

Alexandre Dumas, ”Vicontele de Bragelon”