Wallflowers

17. Iar păcătosului i-a zis Dumnezeu: „Pentru ce tu istorisești dreptățile Mele și iei legământul Meu în gura ta? 18. Tu ai urât învățătura și ai lepădat cuvintele Mele înapoia ta. 19. De vedeai furul, alergai cu el și cu cel desfrânat partea ta puneai. 20. Gura ta a înmulțit răutate și limba ta a împletit vicleșug. 21. Șezând împotriva fratelui tău cleveteai și împotriva fiului maicii tale ai pus sminteală. 22. Acestea ai făcut și am tăcut, ai cugetat fărădelegea, că voi fi asemenea ție; mustra-te-voi și voi pune înaintea feței tale păcatele tale. 23. Înțelegeți dar acestea cei ce uitați pe Dumnezeu, ca nu cumva să vă răpească și să nu fie cel ce izbăvește. 24. Jertfa de laudă Mă va slăvi și acolo este calea în care voi arăta lui mântuirea Mea”. Vechiul Testament (Psalmii, 49:17-24)

1. Auziți acestea toate neamurile, ascultați toți cei ce locuiți în lume: 2. Pământenii și fiii oamenilor, împreună bogatul și săracul. 3. Gura mea va grăi înțelepciune și cugetul inimii mele pricepere. 4. Pleca-voi spre pildă urechea mea, tâlcui-voi în sunet de psaltire gândul meu. 5. Pentru ce să mă tem în ziua cea rea, când mă va înconjura fărădelegea vrăjmașilor mei? 6. Ei se încred în puterea lor și cu mulțimea bogăției lor se laudă. 7. Nimeni însă nu poate să scape de la moarte, nici să plătească lui Dumnezeu preț de răscumpărare, 8. Că răscumpărarea sufletului e prea scumpă și niciodată nu se va putea face, 9. Ca să rămână cineva pe totdeauna viu și să nu vadă niciodată moartea. 10. Fiecare vede că înțelepții mor, cum mor și cei neînțelepți și nebunii, și lasă altora bogăția lor. 11. Mormântul lor va fi casa lor în veac, locașurile […]

1. Judecă-mă, Dumnezeule, și apără dreptatea mea de neamul necuvios, de omul nedrept și viclean, și izbăvește-mă. 2. Că Tu ești, Dumnezeule, întărirea mea; pentru ce m-ai lepădat? Pentru ce umblu mâhnit când mă necăjește vrăjmașul meu? 3. Trimite lumina Ta și adevărul Tău; acestea m-au povățuit și m-au condus la muntele cel sfânt al Tău și la locașurile Tale. 4. Și voi intra la jertfelnicul lui Dumnezeu, la Dumnezeul Cel ce veselește tinerețile mele; 5. Lăuda-Te-voi în alăută, Dumnezeule, Dumnezeul meu. 6. Pentru ce ești mâhnit, suflete al meu, și pentru ce mă tulburi? 7. Nădăjduiește în Dumnezeu că-L voi lăuda pe El; mântuirea feței mele este Dumnezeul meu. Vechiul Testament (Psalmii, 42:1-7)

1. Fericit cel care caută la sărac și la sărman; în ziua cea rea îl va izbăvi pe el Domnul. 2. Domnul să-l păzească pe el și să-l vieze și să-l fericească pe pământ și să nu-l dea în mâinile vrăjmașilor lui. 3. Domnul să-l ajute pe el pe patul durerii lui; în așternutul bolii lui să-l întărească pe el. 4. Eu am zis: „Doamne, miluiește-mă; vindecă sufletul meu, că am greșit Ție”. 5. Vrăjmașii mei m-au grăit de rău zicând: „Când va muri și va pieri numele lui?” 6. Iar de venea cineva să mă vadă, minciuni grăia; inima lui aduna fărădelege sieși, ieșea afară și grăia. 7. Împreună împotriva mea șopteau toți vrăjmașii mei; împotriva mea gândeau de mine rele. 8. Cuvânt nelegiuit spuneau împotriva mea, zicând: „Nu zace, oare? Nu se va mai scula!” 9. Chiar omul cu care eram în pace, în care am nădăjduit, care […]

11. În capul cărții este scris despre mine. Ca să fac voia Ta, Dumnezeul meu, am voit și legea Ta înăuntru inimii mele”. 12. Bine am vestit dreptate în adunare mare; iată buzele mele nu le voi opri; Doamne, Tu ai cunoscut. 13. Dreptatea Ta n-am ascuns-o în inima mea, adevărul Tău și mântuirea Ta am spus. 14. N-am ascuns mila Ta și adevărul Tău în adunare mare. 15. Iar Tu, Doamne, să nu depărtezi îndurările Tale de la mine, mila Ta și adevărul Tău pururea să mă sprijinească. 16. Că m-au împresurat rele, cărora nu este număr; ajunsu-m-au fărădelegile mele și n-am putut să văd; 17. Înmulțitu-s-au mai mult decât perii capului meu și inima mea m-a părăsit. 18. Binevoiește, Doamne, ca să mă izbăvești; Doamne, spre ajutorul meu ia aminte. Vechiul Testament (Psalmii, 39:11-18)

1. Zis-am: „Păzi-voi căile mele, ca să nu păcătuiesc eu cu limba mea; 2. Pus-am gurii mele pază, când a stat păcătosul împotriva mea”. 3. Amuțit-am și m-am smerit și nici de bine n-am grăit și durerea mea s-a înnoit. 4. Înfierbântatu-s-a inima mea înăuntrul meu și în cugetul meu se va aprinde foc. 5. Grăit-am cu limba mea: „Fă-mi cunoscut, Doamne, sfârșitul meu, 6. Și numărul zilelor mele care este, ca să știu ce-mi lipsește”. 7. Iată, cu palma ai măsurat zilele mele și statul meu ca nimic înaintea Ta. 8. Dar toate sunt deșertăciuni; tot omul ce viază. 9. Deși ca o umbră trece omul, dar în zadar se tulbură. 10. Strânge comori și nu știe cui le adună pe ele. 11. Și acum cine este răbdarea mea? Oare, nu Domnul? Și statul meu de la Tine este. 12. De toate fărădelegile mele izbăvește-mă; ocara celui fără de […]

30. Gura dreptului va deprinde înțelepciunea și limba lui va grăi judecata. 31. Legea Dumnezeului său în inima lui și nu se vor poticni pașii lui. 32. Pândește păcătosul pe cel drept și caută să-l omoare pe el; 33. Iar Domnul nu-l va lăsa pe el, în mâinile lui, nici nu-l va osândi, când se va judeca cu el. 34. Așteaptă pe Domnul și păzește calea Lui! Și te va învăța pe tine ca să moștenești pământul; când vor pieri păcătoșii vei vedea. 35. Văzut-am pe cel necredincios fălindu-se și înălțându-se ca cedrii Libanului. 36. Și am trecut și iată nu era și l-am căutat pe el și nu s-a aflat locul lui. 37. Păzește nerăutatea și caută dreptatea, că urmași are omul făcător de pace. 38. Iar cei fără de lege vor pieri deodată și urmașii necredincioșilor vor fi stârpiți. 39. Iar mântuirea drepților de la Domnul, că apărătorul […]

14. Sabia au scos păcătoșii, întins-au arcul lor ca să doboare pe sărac și pe sărman, ca să junghie pe cei drepți la inimă. 15. Sabia lor să intre în inima lor și arcurile lor să se frângă. 16. Mai bun este puținul celui drept, decât bogăția multă a păcătoșilor. 17. Că brațele păcătoșilor se vor zdrobi, iar Domnul întărește pe cei drepți. 18. Cunoaște Domnul căile celor fără prihană și moștenirea lor în veac va fi. 19. Nu se vor rușina în vremea cea rea și în zilele de foamete se vor sătura. 20. Că păcătoșii vor pieri, iar vrăjmașii Domnului, îndată ce s-au mărit și s-au înălțat, s-au stins, ca fumul au pierit. Vechiul Testament (Psalmii, 36:14-20)