1. Auzi, Doamne, dreptatea mea, ia aminte cererea mea, ascultă rugăciunea mea, din buze fără de viclenie. 2. De la fața Ta judecata mea să iasă, ochii mei să vadă cele drepte. 3. Cercetat-ai inima mea, noaptea ai cercetat-o; cu foc m-ai lămurit, dar nu s-a aflat întru mine nedreptate. 4. Ca să nu grăiască gura mea lucruri omenești, pentru cuvintele buzelor Tale eu am păzit căi aspre. 5. Îndreaptă picioarele mele în cărările Tale, ca să nu șovăie pașii mei. 6. Eu am strigat, că m-ai auzit Dumnezeule; pleacă urechea Ta către mine și auzi cuvintele mele. 7. Minunate fă milele Tale, Cel ce mântuiești pe cei ce nădăjduiesc în Tine de cei ce stau împotriva dreptei Tale. 8. Păzește-mă, Doamne, ca pe lumina ochilor; cu acoperământul aripilor Tale acoperă-mă 9. De fața necredincioșilor care mă necăjesc pe mine. Vrăjmașii mei sufletul meu l-au cuprins; 10. Cu grăsime inima […]
I. Vechiul Testament
7. Binecuvânta-voi pe Domnul, Cel ce m-a înțelepțit; la aceasta și noaptea mă îndeamnă inima mea. 8. Văzut-am mai înainte pe Domnul înaintea mea pururea, că de-a dreapta mea este ca să nu mă clatin. 9. Pentru aceasta s-a veselit inima mea și s-a bucurat limba mea, dar încă și trupul meu va sălășlui întru nădejde. 10. Că nu vei lăsa sufletul meu în iad, nici nu vei da pe cel cuvios al Tău să vadă stricăciunea. 11. Cunoscute mi-ai făcut căile vieții; umplea-mă-vei de veselie cu fața Ta, și la dreapta Ta de frumuseți veșnice mă vei sătura. Vechiul Testament (Psalmii, 15:7-11)
1. Doamne, cine va locui în locașul Tău și cine se va sălășlui în muntele cel sfânt al Tău? 2. Cel ce umblă fără prihană și face dreptate, cel ce are adevărul în inima sa, 3. Cel ce n-a viclenit cu limba, nici n-a făcut rău împotriva vecinului său și ocară n-a rostit împotriva aproapelui său. 4. Defăimat să fie înaintea Lui „el ce viclenește, iar pe cei ce se tem de Domnul îi slăvește; cel ce se jură aproapelui său și nu se leapădă, 5. Argintul său nu l-a dat cu camătă și daruri împotriva celor nevinovați n-a luat. Cel ce face acestea nu se va clătina în veac. Vechiul Testament (Psalmii, 14:1-5)
1. Zis-a cel nebun în inima sa: „Nu este Dumnezeu!” Stricatu-s-au oamenii și urâți s-au făcut întru îndeletnicirile lor. Nu este cel ce face bunătate, nu este până la unul. 2. Domnul din cer a privit peste fiii oamenilor, să vadă de este cel ce înțelege, sau cel ce caută pe Dumnezeu. 3. Toți s-au abătut, împreună netrebnici s-au făcut; nu este cel ce face bunătate, nu este până la unul. 4. Oare, nu se vor înțelepți toți cei ce lucrează fărădelegea? Cei ce mănâncă pe poporul Meu ca pâinea, pe Domnul nu L-au chemat. 5. Acolo s-au temut de frică, unde nu era frică, că Dumnezeu este cu neamul drepților. 6. Saracul nădăjduiește în Domnul și voi ați râs de nădejdea lui, zicând: Cine va da din Sion mântuire lui Israel? 7. Dar când va întoarce Domnul pe cei robiți ai poporului Său, bucura-se-va Iacob și se va veseli […]
1. Până când, Doamne, mă vei uita până în sfârșit? Până când vei întoarce fața Ta de la mine? 2. Până când voi grămădi gânduri în sufletul meu, durere în inima mea ziua și noaptea? 3. Până când se va înălța vrăjmașul meu împotriva mea? 4. Caută, auzi-mă, Doamne, Dumnezeul meu, luminează ochii mei, ca nu cumva să adorm întru moarte, 5. Ca nu cumva să zică vrăjmașul meu: „Întăritu-m-am asupra lui”. Cei ce mă necăjesc se vor bucura de mă voi clătina. 6. Iar eu spre mila Ta am nădăjduit; bucura-se-va inima mea de mântuirea Ta; cânta-voi Domnului, Celui ce mi-a făcut bine și voi cânta numele Domnului Celui Preaînalt. Vechiul Testament (Psalmii, 12:1-6)
”Atunci când se ridică sus oamenii de nimic, nelegiuiții mișună pretutindeni” (Sfânta Scriptură, VT)
1. Mântuiește-mă, Doamne, că a lipsit cel cuvios, că s-a împuținat adevărul de la fiii oamenilor. 2. Deșertăciuni a grăit fiecare către aproapele său, buze viclene în inimă și în inimi rele au grăit. 3. Pierde-va Domnul toate buzele cele viclene și limba cea plină de mândrie. 4. Pe cei ce au zis: „Cu limba noastră ne vom mări, căci buzele noastre la noi sunt; cine ne este Domn?” 5. Pentru necazul săracilor și suspinul nenorociților, acum Mă voi scula, zice Domnul; le voi aduce lor mântuirea și le voi vorbi pe față. 6. Cuvintele Domnului, cuvinte curate, argint lămurit în foc, curățat de pământ, curățat de șapte ori. 7. Tu, Doamne, ne vei păzi și ne vei feri de neamul acesta în veac. 8. Căci, atunci când se ridică sus oamenii de nimic, nelegiuiții mișună pretutindeni. Vechiul Testament (Psalmii, 11:1-8)
1. În Domnul am nădăjduit. Cum veți zice sufletului meu: „Mută-te în munți, ca o pasăre?” 2. Că iată păcătoșii au încordat arcul, au gătit săgeți în tolbă, ca să săgeteze în întuneric pe cei drepți la inimă. 3. Că au surpat ceea ce ai așezat; dar dreptul ce a făcut? 4. Domnul este în locașul cel sfânt al Său, Domnul în cer are scaunul Său. Ochii Lui spre sărac privesc, genele Lui cercetează pe fiii oamenilor. 5. Domnul cercetează pe cel drept și pe cel necredincios; iar pe cel ce iubește nedreptatea îl urăște sufletul Său. 6. Va ploua peste păcătoși lături, foc și pucioasă; iar suflare de vifor este partea paharului lor. 7. Că drept este Domnul și dreptatea a iubit și fața Lui spre cel drept privește. Vechiul Testament (Psalmii, 10:1-7)
21. Pentru ce, Doamne, stai departe? Pentru ce treci cu vederea la vreme de necaz? 22. Când se mândrește necredinciosul, se aprinde săracul; se prind în sfaturile pe care le gândesc. 23. Că se laudă păcătosul cu poftele sufletului lui, iar cel ce face strâmbătate, pe sine se binecuvântează. 24. Întărâtat-a cel păcătos pe Domnul, după mulțimea mâniei lui; nu-L va căuta; nu este Dumnezeu înaintea lui. 25. Spurcate sunt căile lui în toată vremea; lepădate sunt judecățile Tale de la fața lui, peste toți vrăjmașii lui va stăpâni. 26. Că a zis întru inima sa: Nu mă voi clinti din neam în neam, rău nu-mi va fi. 27. Gura lui e plină de blestem, de amărăciune și de vicleșug; sub limba lui osteneală și durere. 28. Stă la pândă în ascuns cu cei bogați ca să ucidă pe cel nevinovat; ochii lui spre cel sărac privesc. 29. Pândește din […]
16. Se cunoaște Domnul când face judecată! Întru faptele mâinilor lui s-a prins păcătosul. 17. Să se întoarcă păcătoșii în iad; toate neamurile care uită pe Dumnezeu. 18. Că nu până în sfârșit va fi uitat săracul, iar răbdarea săracilor în veac nu va pieri. 19. Scoală-Te, Doamne, să nu se întărească omul; să fie judecate neamurile înaintea Ta! 20. Pune, Doamne, legiuitor peste ele, ca să cunoască neamurile că oameni sunt. Vechiul Testament (Psalmii, 9:16-20)
9. Și a fost Domnul scăpare săracului, ajutor la vreme potrivită în necazuri. 10. Să nădăjduiască în Tine cei ce cunosc numele Tău, că n-ai părăsit pe cei ce Te caută pe Tine, Doamne! 11. Cântați Domnului, Celui ce locuiește în Sion, vestiți între neamuri faptele Lui. 12. Că Cel ce răzbună sângele lor și-a adus aminte. N-a uitat strigătul săracilor. Vechiul Testament (Psalmii, 9:9-12)
5. Certat-ai neamurile și au pierit nelegiuiții; stins-ai numele lor în veac și în veacul veacului. 6. Vrăjmașului i-au lipsit de tot săbiile și cetățile i le-ai sfărâmat; pierit-a pomenirea lor în sunet. 7. Iar Domnul rămâne în veac; gătit-a scaunul Lui de judecată 8. Și El va judeca lumea; cu dreptate va judeca popoarele. Vechiul Testament (Psalmii, 9:5-8)
1. Lăuda-Te-voi, Doamne, din toată inima mea, spune-voi toate minunile Tale. 2. Veseli-mă-voi și mă voi bucura de Tine; cânta-voi numele Tău, Preaînalt. 3. Când se vor întoarce vrăjmașii mei înapoi, slăbi-vor și vor pieri de la fața Ta! 4. Că ai făcut judecata mea și dreptatea mea; șezut-ai pe scaun, Cel ce judeci cu dreptate. Vechiul Testament (Psalmii, 9:1-4)
1. Doamne, Dumnezeul nostru, cât de minunat este numele Tău în tot pământul! Ca s-a înălțat slava Ta, mai presus de ceruri. 2. Din gura pruncilor și a celor ce sug ai săvârșit laudă, pentru vrăjmașii Tăi, ca să amuțești pe vrăjmaș și pe răzbunător. 3. Când privesc cerurile, lucrul mâinilor Tale, luna și stelele pe care Tu le-ai întemeiat, îmi zic: 4. Ce este omul că-ți amintești de el? Său fiul omului, că-l cercetezi pe el? 5. Micșoratu-l-ai pe dânsul cu puțin față de îngeri, cu mărire și cu cinste l-ai încununat pe el. 6. Pusu-l-ai pe dânsul peste lucrul mâinilor Tale, toate le-ai supus sub picioarele lui. 7. Oile și boii, toate; încă și dobitoacele câmpului; 8. Păsările cerului și peștii mării, cele ce străbat cărările mărilor. 9. Doamne, Dumnezeul nostru, cât de minunat este numele Tău în tot pământul! Vechiul Testament (Psalmii, 8:1-9)
1. Doamne, Dumnezeul meu, în Tine am nădăjduit. Mântuiește-mă de toți cei ce mă prigonesc și mă izbăvește, 2. Ca nu cumva să răpească sufletul meu ca un leu, nefiind cine să mă izbăvească, nici cine să mă mântuiască. 3. Doamne, Dumnezeul meu, de am făcut aceasta, de este nedreptate în mâinile mele, 4. De am răsplătit cu rău celor ce mi-au făcut mie rău și de am jefuit pe vrăjmașii mei fără temei, 5. Să prigonească vrăjmașul sufletul meu și să-l prindă, să calce la pământ viața mea și mărirea mea în țărână să o așeze. 6. Scoală-Te, Doamne, întru mânia Ta, înalță-Te până la hotarele vrăjmașilor mei; scoală-Te, Doamne, Dumnezeul meu, cu porunca cu care ai poruncit 7. Și adunare de popoare Te va înconjura și peste ea la înălțime Te întoarce. 8. Domnul va judeca pe popoare; judecă-mă, Doamne, după dreptatea mea și după nevinovăția mea. 9. […]
1. Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine, nici cu urgia Ta să mă cerți. 2. Miluiește-mă, Doamne, că neputincios sunt; vindecă-mă, Doamne, că s-au tulburat oasele mele; 3. Și sufletul meu s-a tulburat foarte și Tu, Doamne, până când? 4. Întoarce-Te, Doamne; izbăvește sufletul meu, mântuiește-mă, pentru mila Ta. 5. Că nu este întru moarte cel ce Te pomenește pe Tine. Și în iad cine Te va lăuda pe Tine? 6. Ostenit-am intru suspinul meu, spăla-voi în fiecare noapte patul meu, cu lacrimile mele așternutul meu voi uda. 7. Tulburatu-s-a de supărare ochiul meu, îmbătrânit-am între toți vrăjmașii mei. 8. Depărtați-vă de la mine toți cei ce lucrați fărădelegea, că a auzit Domnul glasul plângerii mele. 9. Auzit-a Domnul cererea mea, Domnul rugăciunea mea a primit. 10. Să se rușineze și să se tulbure foarte toți vrăjmașii mei; să se întoarcă și să se rușineze foarte […]