Wallflowers

”Toată ziua am fost într-o dublă gândire care voia să distrugă spiritualul prin calomnie, ca să zicem aşa, astfel încât găseam ispita extrem de puternică. Prin graţia spiritului, am fost dus să-mi fixez gândurile pe un arbore, priveam crucea lui Hristos şi crucificarea lui Hristos: cât timp am făcut aceasta, celelalte gânduri căzură de la sine. Urmai acelaşi gând atât de puternic încât gândeam să-l pun pe cruce pe Ispititor şi să-l alung, căci eram liber într-o clipă: apoi a trebuit să-mi fixez gândurile foarte ferm pe asta deoarece, cum lăsam puţin libere gândurile şi viziunea mea interioară, cădeam în gânduri ispititoare. Dumnezeu să fie lăudat, El care mi-a dat această armă! Dumnezeu în graţia Sa să mă ţină astfel ca eu să am continuu în faţa ochilor mei pe Mântuitorul meu crucificat, căci nu îndrăznesc să-L văd pe Iisus al meu, aşa cum L-am văzut, căci sunt un nevrednic […]

”Faptul remarcabil era că eu reprezentam acum omul interior, ca şi cum ar fi fost vorba de un altul decât eu însumi, salutam gândurile mele, speriindu-le, ale mele res memoriae, acuzând o altă fiinţă, în aşa fel încât totul era inversat; eu reprezint pe cineva care se opune altuia, sau omul interior; căci eu m-am rugat lui Dumnezeu ca să nu fiu al meu, dar ca Dumnezeu să-mi dea graţia de a mă lăsa să devin al Lui.” Emanuel Swedenborg, ”Cartea de vise”

”Uneori nu puteam să-mi adun gândurile pentru a-L contempla pe Hristos pe care-l văzusem numai o clipă; mişcarea şi forţa Duhului au căzut peste mine în aşa fel încât aş fi preferat să înnebunesc. Asta se referea la celălalt preot. Pot compara acest lucru cu cele două talere ale balanţei; pe unul e voinţa noastră şi reaua noastră natură, pe celălalt forţa lui Dumnezeu, pe care Domnul Nostru o duce în ispită aşa încât lasă uneori ca balanţa aceasta să atingă un punct de aequilibrium; dar când ea se apleacă într-o parte, el o ajută să se ridice din nou; iată ce am descoperit după felul de a vorbi al lumii, de unde reiese că numai forţa noastră ne trage în jos şi i se opune mai degrabă decât să fie de ajutor forţei spiritului; şi că e numai şi numai opera Domnului Nostru, care dispune lucrurile după cum înţelege […]

”Aveam atât de multă graţie a Domnului încât, atunci când voiam să hotărăsc să-mi ţin gândurile în puritate, descopeream că aveam o bucurie intimă, totuşi cu o suferinţă în corp, care nu putea să suporte beatitudinea sufletelor celeste, fiindcă mă lăsam cu toată umilinţa în graţia lui Dumnezeu ca el să facă ce vrea din mine după bunul său plac. Dumnezeu să-mi dea umilinţă, cum eu văd slăbiciunea mea, impuritatea mea şi nevrednicia mea!” Emanuel Swedenborg, ”Cartea de vise”

”Swedenborg începe, deci, să studieze teologia pentru ca apoi să se intereseze de ştiinţe. Interesul său merge spre ştiinţele aplicate. S-a constatat mai târziu că el a prevăzut multe din descoperirile ulterioare. De exemplu, ipoteza asupra nebuloasei lui Kant şi Laplace.” Emanuel Swedenborg, ”Cartea de vise” (prefață)

”Să vedem, înainte de toate, care era viziunea lui Swedenborg în ceea ce priveşte lumea cealaltă, viziunea despre imortalitatea personală, în care el a crezut, şi vom constata că totul se bazează pe liberul arbitru. În Divina Commedia a lui Dante – operă atât de frumoasă din punct de vedere literar – liberul arbitru încetează în momentul morţii. Morţii sunt judecaţi de un tribunal care hotărăşte dacă ei merită cerul sau infernul. Dimpotrivă, în opera lui Swedenborg lucrurile stau altfel. Swedenborg ne spune că atunci când un om moare, el nu-şi dă seama că e mort, fiindcă tot ce-l înconjoară rămâne identic. Continuă să se afle în casa lui, prietenii vin să-l vadă, umblă pe străzile oraşului. Nu se gândeşte că e mort. Dar curând începe să remarce câte ceva. Începe să observe un lucru care la început îl bucură, apoi îl nelinişteşte: totul pe lumea cealaltă este mult mai […]

”Îngerii, deci, se apropie de cel mort. Dumnezeu nu condamnă pe nimeni la infern. Dumnezeu ar vrea ca toţi oamenii să fie mântuiţi. Dar în acelaşi timp Dumnezeu a dat omului liberul arbitru, teribilul privilegiu de a se condamna el însuşi la iad sau de a merita cerul. Altfel spus, Swedenborg menţine pentru lumea cealaltă doctrina liberului arbitru pe care doctrina ortodoxă o suprimă după moarte.” Emanuel Swedenborg, ”Cartea de vise” (prefață)