G – Wallflowers

G

Octavian Goga – ”O ramură întârziată”

Octavian Goga – ”O ramură întârziată” Goga, Octavian

oct. 182024

”Nu ți-a fost dat să vezi vreodată, când toamna palidă coboară, într-o grădină despuiată, o ramură întârziată ce-a înflorit a doua oară? Nu te-ai oprit atunci în cale să te întrebi: ce taină, oare, ascund înțelepciunii tale înfriguratele petale, ca mine stinse, fără soare? Și dac-o blândă-nduioșare Ți-a frânt o clipă-n ochi lumina, Cum stai așa, întrebătoare, Uitându-te la biata floare, Ai înțeles a cui e vina? E raza, care toamnei mute I-a dat fiorul primăverii. Și-n preajma morții abătute A picurat, pe neștiute, Un strop din cântecu-nvierii…” Octavian Goga, ”O ramură întârziată”

Goncearov, Ivan

sept. 202024

„O mare dragoste este de neconceput fără o mare inteligenţă; inteligenţa este egală cu profunzimea sufletului; iată de ce sufletele mari ating culmile umanismului; tot ele sunt şi mari inteligenţe.” Ivan Goncearov

Goga, Octavian

sept. 192024

”De va veni la tine vântul Purtând povestea mea amară Jelitul lui să nu te-nfrângă, Mustrarea lui să nu te doară! Nu-i vina ta… aşa e scrisă Nemilostiva lege-a firii Sărutul otrăvit al brumii Omoară toamna trandafirii. Şi cine s-ar opri să plângă O frunză veştedă-n cărare, Când codrii freamată alături Şi râd în răsărit de soare?” Octavian Goga

Citate, poezie și literatură, Goethe, Johann Wolfgang von

iun. 092024

”Ah! două suflete-s în mine! Cum se zbat În piept să nu mai locuiască împreună! Unul de lume strâns mă ţine, încleştat; cu voluptate, celălalt puternic către cereşti limanuri mă îndrumă.” Johann Wolfgang von Goethe

Goethe, Johann Wolfgang von

mart. 132023

”Tot ce-i vremelnic E numai simbol. Inaccesibilul Faptă devine-n ocol. Inefabil deplinul Izbândă-i aci. Etern-femininul Ne-nalţă-n tării.” Johann Wolfgang von Goethe, ”Faust”

Goethe, Johann Wolfgang von

mart. 032023

”Născut în lumină, Privirii menit, Pe turnuri de pază Iubesc ce-am iubit. Şi lumea îmi place. Văd totul în zare, Văd lună şi stele, Păduri, căprioare. Şi-n toate zăresc Eterna podoabă. Mă bucur, n-am grabă. Voi, ochi fericiţi Şi limpezi nespus, Voi multe văzurăţi! Şi tot ce e sus Şi tot ce e jos, Oricum ar şi fost, Rămâne frumos.” Johann Wolfgang von Goethe, ”Faust”

Goethe, Johann Wolfgang von

feb. 192023

”În ceata noastră nu se potriveşte Să fii soldat şi hoţ deodat’! Cel ce s-apropie de împărat Să fie un cinstit soldat! Strânge-Tot: Ştim noi ce-i cinstea îndeobşte. Făcută-n veci la fel să iasă. Toţi suntem de aceeaşi teapă: Dă mâna-ncoa! Salut de breasla! (Către Prinde-Pradă.) Nu mai lăsa, ce-odat’ ridici. Şi să plecăm de zor de-aici.” Johann Wolfgang von Goethe, ”Faust”

Citate, poezie și literatură, Goethe, Johann Wolfgang von

feb. 142023

”Toţi dracii începură ca-ntr-o baie De fum, ca înecaţi, prin colţuri să tuşească. Iadul se umfla de aburi de pucioasă Şi apăsarea a crescut peste măsură, Că neteda întinsa scoarţă pământească, Oricât de groasă, trebui la urmă să plesnească. Şi-acuma ai un adevăr în plisc: Ce-a fost străfund, e astăzi pisc. Învăţătură iei, din tot ce-am spus, Să-ntorci ce-i jos, s-ajungă sus. Noi cei ce slugi acolo jos am fost În liberul văzduh găsirăm rost. Vădita taină de păstrat Numai târziu s-a revelat.” Johann Wolfgang von Goethe, ”Faust”

Citate, poezie și literatură, Goethe, Johann Wolfgang von

feb. 052023

”Enigme vei avea, de te rosteşti pe tine, Încearc-o dată să te vezi în adâncime: „La fel de necesar evlaviosului şi celui rău, Întâiului o zea, când face scrimă, Iar pentru celălalt ortac de nebunie, În ambe chipuri tu amuzi pe-naltul zeu.” Johann Wolfgang von Goethe, ”Faust”

Goethe, Johann Wolfgang von

mart. 032022

”Voi născuţi la miezul nopţii, Treji în duh pe jumătate. Voi pentru părinţi pierduţii, Dar dobândă-n sfere-nalte Pentru îngeri! Dragi îmi sunteţi, Să-mi veniţi deci mai aproape! Pe pământ voi aspre drumuri Nu cuprindeţi sub pleoape. Coborâţi degrabă-n mine, Vă-mprumut eu ochii mei , Folosiţi-i ca pe-ai voştri, Şi priviţi în preajmă ce-i.” Johann Wolfgang von Goethe, ”Faust”

Citate, poezie și literatură, Goethe, Johann Wolfgang von

nov. 292021

”Încă vreo câţiva paşi până la piatră. Aci ne odihnim, unde-n atâtea rânduri Am poposit muncit de gânduri. Dedatu-m-am aci şi postului şi rugăciunii. Plin de nădejde, cu credinţă, cu suspine, Cu lacrimi, am crezut să pot obţine De la cerescul Domn sfârşitul ciumii. (…) Medicamentul era gata. Oamenii mureau. Dar nimeni nu-ntreba: se face vreunul sănătos? Astfel cu infernalele tertipuri Prăpăd făcurăm prin aceste văi, mai fioros, Decât făcuse ciuma. Însumi dat-am din otravă La mii de oameni. Toţi s-au stins. Şi-acum văzuşi, cum suntem ridicaţi în slavă, Noi, noi netrebnicii şi ucigaşii!” Johann Wolfgang von Goethe, ”Faust”

Avertisment