”BENEDICK: Deşteptăciunea ta muşcă tot atît de repede ca gura ogarului; înhaţă numaidecît.
MARGARET: Iar a dumitale e ca floreta boantă; loveşte fără să rănească.
BENEDICK: Deşteptăciunea unui bărbat, Margaret, nu vrea să rănească o femeie.”William Shakespeare, ”Mult zgomot pentru nimic”
”Dacă vrea iubire, omul se va înfrâna firesc în fapte, vorbe, gânduri de la acele lucruri care pentru cel ce nu trăieşte după legea iubirii sunt scopul principal în viaţă. Se va abţine să agonisească şi să păstreze averi, să obţină onoruri şi glorie, se va abţine de la toate plăcerile care nu sunt accesibile tuturor şi se dobândesc întodeauna de unii în detrimentul altora. Oamenii spun că e greu. Dar spun asta numai pentru că, nesimţind bucuria iubirii, n-o cunosc şi nu cred în ea.”
L. N. Tolstoi
”Hallelujah”
Melodie de: Gregorian
I’ve heard there was a secret chord
That David played, and it pleased the Lord
But you don’t really care for music, do ya?
Well it goes like this, the fourth, the fifth
The minor fall, the major lift
The baffled king composing „Hallelujah”
Hallelujah
Hallelujah
Hallelujah
Hallelujah
Well your faith was strong but you needed proof
You saw her bathing on the roof
Her beauty and the moonlight overthrew ya
She tied you to a kitchen chair
She broke your throne and she cut your hair
And from your lips she drew the Hallelujah
Hallelujah
Hallelujah
Hallelujah
Hallelujah
Baby I’ve been here before
I’ve seen this room, I’ve walked this floor
I used to live alone before I knew ya
And it’s not a cry that you hear at night
It’s not somebody who’s seen the light
It’s a cold and it’s a broken Hallelujah
Hallelujah
Hallelujah
Hallelujah
Hallelujah
Well,there was a time you let me know
What’s really going on below
But now you never show it to me, do you?
But remember when I moved in you
And he holy dove was moving too
And every breath we drew was Hallelujah
Hallelujah
Hallelujah
Hallelujah
Hallelujah
Hallelujah
Hallelujah
Hallelujah
Hallelujah
Hallelujah
Hallelujah
Hallelujah
Hallelujah
Hallelujah
Compozitori: Leonard Cohen, Noam Peled.
Doar pentru utilizare non-comercială.
Date de la: Musixmatch
”Aşa a fost pământul vremi multe, dar de undeva, din fundul cel mai întunecat al lumii, de acolo unde gândul nostru n-a ajuns încă, s-a ivit Ormag. Şi totul s-a schimbat, căci Ormag e numele spaimei… Nimeni nu ştie cine l-a chemat printre noi. A bătut însă cândva o inimă ticăloasă pe acest pământ, o inimă ascunsă într-un piept ce părea ca al nostru. Inima aceea a şovăit, o, Vam, şi din şovăiala ei s-a întrupat Ormag. Ceva pândea, pesemne, pe fundul lumii noastre şi nespus s-a bucurat când i s-a dat prilejul să pătrundă-ncoace. Atunci s-a ivit pe pământ spaima, numele lui Ormag.”
Vladimir Colin, ”Legendele țării lui Vam”
“Do you want to know the world? Then look at it closely. Do you want to like it? Then look at it from afar.”
Ion Luca Caragiale
“Atît de frig
Mi-e atît de frig,
Încît cred că
Aș mai putea fi salvată
Numai asemenea acelor înghețați
Care erau cusuți
În burțile animalelor
Să se încălzească
Și încotoșmăniți bine
În șuba îndurerată,
Năclăiți în sânge de jivine
Mai veneau pe lume o dată.
Prea departe de
Flăcările din iad,
Am înghețat
În singurătatea mea îngerească,
Dar cine-i în stare
Să-și deschidă coastele
Ca să mă primească?”Ana Blandiana, ”Ochiul de greier”
<>
”What else should I give, what else do you need
How many days we have to waste until you see?
Should I disappear, would I make it clear?
How many words we have to waste until you’ll see?.
There is no need to waste your question in my face
Why do we have to feel
This emptiness of feelings?.
How long does it take, how long does it take
For you to see inside of me?.
What else should I say, would you play my game?
No need for us to waste another day again, , ,
Should we runaway, where no trouble stays
Would you trust in me that we could reach in such a place?.
There is no need to waste you question in my face
Why do we have to feel
This emptiness of feeling?.
How long does it take
For you to see inside of me?”
<>
”Voi reveni cândva să-ți cer iertare
Mult mai străin, mai trist, mai obosit
Chiar dacă atunci se va întâmpla să te rănesc mai tare
Și n-ai să vrei să crezi că te-am găsit
Dar lasă-mă acum să plec în lume
Mult prea bolnav de tot ce înseamnă zbor
Chiar dacă ar fi să rătăcesc o vreme fără nume
Și prea urât să-mi fie fără dor
Voi reveni cândva din rătăcire
Mult mai mirat de frigul dintre noi
Chiar dacă ar fi să nu găsesc nici urmă de iubire
În ochii tăi prea singuri și prea goi”
”De-abia plecaseşi. Te-am rugat să pleci.
Te urmăream de-a lungul molatecii poteci,
Pân-ai pierit, la capăt, prin trifoi.
Nu te-ai uitat o dată înapoi!Ţi-aș fi făcut un semn, după plecare,
Dar ce-i un semn din umbră-n depărtare?Voiam să pleci, voiam şi să rămâi.
Ai ascultat de gândul ce-l dintâi.
Nu te oprise gândul fără glas.
De ce-ai plecat? De ce-ai mai fi rămas?”Tudor Arghezi, ”De-abia plecaseși”
“I remember when your name was just another name that rolled without thought off my tongue.
Now, I can’t look at your name without an abundance of sentiment attached to each letter.
Your name, which I played with so carelessly, so easily, has somehow become sacred to my lips.
A name I won’t throw around lightheartedly or repeat without deep thought.
And if ever I speak of you, I use the English language to describe who you were to me. You are nameless, because those letters grouped together in that familiar form….. carries too much meaning for my capricious heart.”Jamie Weise
”Soţii nu trebuie să-şi ascundă nimic unul altuia. Tu de ce te ascunzi de mine?”
”Bujorul de munte” (poveste chinezească)
”Dorit şi umed ochiu-mi idolul şi-l priveşte,
Pe tabla nălucirei adînci îl zugrăveşte.
Şi acest chip preadulce din minte nu îl şterg,
În somn el mă urmează, în mine-i dacă merg.
Astfel mă asupreşte dormind sau fiind treaz
Şi vecinic văd nainte-mi al tău frumos obraz.
Om umbra mi-e alături de dorm sau de-s deştept,
Mă supără oriunde şi-mi tremură în piept.
Bătrân de-oi fi, în umbra irii-mi va veni,
Cu dânsul în vedere-mi voi fi de voi muri.”Mihai Eminescu, ”Gruie Sânger”
“Lucrurile se înţeleg la marginea cuvintelor, şi cuvintele nu sunt de ajuns ca să le inţelegi: e nevoie de har.”
Tudor Arghezi
“Numai când e singur omul cu sufletul său, numai atunci există un echilibru între lumea lui cea mică dinăuntru şi restul universului; îndată ce intervine realitatea de-afară, omul devine o jucărie neputincioasă, fără voinţă adevărată, mergând încotro îl mână puteri şi hotărâri străine de fiinţa lui…”
Liviu Rebreanu, ”Pădurea spânzuraţilor”
”Murea prin seară strada şi zilnicul ei muget…
Asemeni unei râncezi îngrămădiri de seu.
Un nor se prăvălise pe streşini – iar pe cuget
O bură de-nnoptate tristeţi cădea mereu.Se-amestecase ceaţa din noi cu cea din slavă…
Şi, silnici, paşii noştri trezeau – o cât de rar!-
Ecouri fără nume, prin linişte buhavă
Din acel trist şi umed sfârşit de Făurar.Intrasem în penumbra stâpânitoarei unde
Strivite-n vrăjmăşia puterilor din jur,
Nici sufletele noastre nu-şi mai puteau răspunde
Iar vorbele şoptite loveau greoi şi dur.Hordii întregi de duhuri, lungi stoluri de destine
Îşi împleteau în preajmă înfricoşatul rit:
Căci blestemul căzuse… În gândul meu şi-n Tine
Biruitor pustiul scurma… Şi ne-am opritSă cercetăm o clipă răspântia şi bruma
Şi-am stat, şi-am stat sub neguri, de asprul ţărm legaţi:
Doi arbori singuratici şi desfrunziți de-acuma,
Pe unda ne-nturnată a orei înclinaţi.. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Ne prăbuşeam … Când iată că, înclinând privirea
Acolo, jos, pe crusta de caldarâm şi lut,
Zărirăm două umbre unite: contopirea
Sălbatecă, informă, a marelui Sărut.Păreau a nu cunoaşte nici piedici nici osândă.
Zăgazuri pământene n-aveau… Alt Demiurg
Le stăpânea, desigur, cu-o pravilă mai blândă
Făptura lor ciudată şi vecinicul amurg.O, simplă înfrăţire, pătrunderea fu oarbă!…
– Când, când, interioarele mări vor izbuti
Ca ele să se-mbine, ca ele să se soarbă?
Când învelită-n caldul sărut, to vei topiO, spune-mi: deşi drumul al astăzi sulf şi zgură,
Din depărtatul şipot îmi va fi dat să beau?
– Şi-om prelungi povestea, ce-n lumea lor obscură
Imaginile noastre de umbră, începeau?…”George Bacovia, În ceață”
