Ore, lampi o ilios sta vouna
Lampi ke sta lagkadia
-n- etsi lampi, ore lampi, ki i kleftouria ton Kolokotroneon
Po ‘xoun t’asi, ore po ‘xoun t’asimia ta polla
Tis asimenies pales
-n- afti den ka ore afti den katadexontai ti gi na tin patisoun
Kavala pan, ore kavala pan stin eklisia
Kavala proskinane
Kavala pe, ore kabala pern’ antidoro ap’ tou papa to xeri
-n- afti den ka ore afti den katadexontai ti gi na tin patisoun
Doar pentru utilizare non-comercială.
Date de la: genius.com
Oh ma la oh oh me giova oh,
Pe dolae già po va po;
E sha me co oh me gioma ah,
Pæ dü le pa tus dac.
E la fongo oh te de van,
Pe a su mon ah tu na.
Oh de salai tu ghe,
Mani tünai oh ye.
Oh nià pa eh eh padè pa nar,
Oh da ne pe se do oh;
E cha la co na cha me pa de,
Sar male giac ef ma. [interlude]
E ma pa co oh te do la ah,
Cas do le pa ta.
. Pa.
Compozitori: Jon Anderson, Evangelos Papathanassiou.
Doar pentru utilizare non-comercială.
Date de la: Musixmatch
“The best Gift a man can get from God is a noble wife, trust me, everything is possible!”
Samuel Asumadu-Sarkodie
“To ask a man whether or not he has a girlfriend is to talk about his sex life. If you disagree with that, then how in the name of God do you differentiate between a man’s girlfriend and a girl that is a friend to the man?”
Mokokoma Mokhonoana, ”The Use and Misuse of Children”
“Se făcea că mă făceam că trăiesc,
Într-o vale adâncă, de somn întretăiată.
Trezindu-mă, doar atât îmi amintesc.
Ochiul continua să mi se bată.”Marin Sorescu, ”Apă vie, apă moartă”
”Pân’ ce zorii vor miji
Prin palat vom hoinări.
Şi acestui pat de nuntă
Vom ursi menire sfântă ,
Ca întreaga lui rodire
Să trăiască-n fericire.
Cele trei perechi să-şi fie
Credincioase pe vecie.
Peste prunci să nu se-abată
Pacostele niciodată;
Bot de iepure , gât strâmb,
Mână-ntoarsă, trup scălâmb,
Semne ale piezii rele…
Să-i ferim pe prunci de ele.
Şi-acum, zânelor, plecaţi;
Rouă limpede-adunaţi.
Şi cu bobul ei curat
Pace-aduceţi în palat.
Iar stăpânii s-aibă parte
De mărire pân’ la moarte.
Hai, zburaţi!
Nu mai staţi!
Şi-n zori iarăşi v-adunaţi.”William Shakespeare, ”Visul unei nopți de vară”
Yeah, yo
You were that foundation
Never gonna be another one, no
I followed, so taken
So conditioned, I could never let go
Then sorrow, then sickness
Then the shock when you flip it on me
So hollow, so vicious
So afraid, I couldn’t let myself see
That I could never be held
Back or up, no, I hold myself
Check the rep, yep, you know mine well
Forget the rest, let them know my hell
There and back, yet my soul ain’t sell
Kept respect up, the best they fell
Let the rest be the tale they tell
That I was there, saying
In these promises broken, deep below
Each word gets lost in the echo
So, one last lie I can see through
This time, I finally let you go, go, go
Test my will, test my heart
Let me tell you how the odds gonna stack up
Y’all go hard, I go smart
How’s that working out for y’all in the back, huh?
I’ve seen that, frustration
Been crossed and lost and told no
And I’ve come back, unshaken
Let down and lived and let go
So, you can let it be known
I don’t hold back, I hold my own
I can’t be mapped, I can’t be cloned
I can’t C-flat, it ain’t my tone
I can’t fall back, I came too far
Hold myself up and love my scars
Let the bells ring wherever they are
‘Cause I was there, saying
In these promises broken, deep below
Each word gets lost in the echo
So, one last lie I can see through
This time, I finally let you go
No, you can tell ‘em all now
I don’t back up, I don’t back down
I don’t fold up, and I don’t bow
I don’t roll over, don’t know how
I don’t care where the enemies are
Can’t be stopped, all I know, go hard
Won’t forget how I got this far
For every time, saying
In these promises broken, deep below
Each word gets lost in the echo
So, one last lie I can see through
This time, I finally let you go (Go), go, (Go)
Go (Go), go (Go), go (Go), go (Go), go (Go)
Compozitori: Joseph Hahn, Brad Delson, Dave Farrell, Mike Shinoda, Robert G. Bourdon, Chester Charles Bennington.
Doar pentru utilizare non-comercială.
Date de la: Musixmatch
”Bărbaţii cu ale lor, femeile cu ale lor; bărbatul stă de vorbă cu femeia numai între patru ochi şi, atuncea, nu vorbesc de trebile ţării, nici de ale gospodăriei; atunci ochii şi sprîncenele fac toate belelele.”
Mihail Sadoveanu, ”Cântecul de dragoste”
“Who makes up or invents proverbs? They are so often a crockful of never-mind-what. They pile up platitude upon platitude which the officious and unctuous mouth in and out of season and are taken to be the distillates of wisdom.”
Kiran Nagarkar, ”Cuckold”
”Dar, să vezi! După o noapte, negul nu numai că nu a dat înapoi, dar a crescut și mai mare și s-a prefăcut într-un buboi rău mirositor. A doua zi, prefectul a trimis iarăși oamenii să-l aducă pe Sai Hualung de la închisoare. Și de cum l-a văzut i-a strigat:
– Negul mă doare și mai tare. Cu siguranță că mi-ai pus cine știe ce otrăvuri în pomadă.
Sai Hualung a răspuns:
– Stăpâne, să vedem mai întâi despre ce este vorba.
S-a uitat la buboi, și-a încruntat sprâncenele și apoi a zis:
– Stăpâne, nu mai ai nicio scăpare. Putreziciunea vine din tine. Те-a pătruns până la inimă, fiindcă în tot ce faci pui prea multă răutate și ură. Pomada mea nu poate să te ajute.””Podul așteptării” (povestire populară chineză repovestită de Eufrosina Dorobanțu)
”Cei de la prefectură au trimis îndată străjerii să-l prindă și să-l aducă. Când l-au adus la prefectură, acesta s-a așezat tacticos pe un scaun.
Prefectul, văzând că Sai Hualung s-a așezat, a bătut cu pumnul în masă și a strigat:
– Nătărăule! Cum de îndrăznești să nu te lași în genunchi în fața autorităților?!
Sai Hualung a răspuns:
– Eu sunt infirm, oasele mele sunt bătrâne și țapene, nu pot să îngenunchez.
Prefectul l-a mai întrebat:
– Cum te cheamă pe tine, și de unde vii?
Sai Hualung a răspuns:
– Eu n-am niciun nume, dar oamenii de aici m-au poreclit Sai Hualung.
Prefectul a izbucnit în râs:
– Vasăzică îndrăznești să te compari cu Hua Lung! Atunci de ce nu vindeci mai întâi propriile-ți picioare?
Și zicând acestea a simțit cum îi umblă ceva pe spate și-l pișcă de-l înnebunește. Și-a vârât mâna sub haine, dar n-a dat de nimic.
Izbucnind în râs, vraciul a zis:
– Stăpâne, tu ești un om luminat și știi doar că în lumea astea sunt atâtea cazuri când poți vindeca pe alții, dar nu te poți vindeca pe tine însuți. Cei care construiesc case de ce locuiesc în colibe? Cei care cresc viermi de mătase de ce umblă îmbrăcați în zdrențe? Cei care cultivă pământul de ce suferă de foame?
Înfuriat, demnitarul a dat ordin să-l arunce pe vraci în temniță.””Podul așteptării” (povestire populară chineză repovestită de Eufrosina Dorobanțu)
Omnia Sol temperat
purus et subtilis,
novo mundo reserat
faciem Aprilis;
ad Amorem properat
animus herilis
et iocundis imperat
deus puerilis.
Rerum tanta novitas
in solemni vere
et veris auctoritas
iubet nos gaudere;
vias prebet solitas,
et in tuo vere
fides est et probitas
tuum retinere.
Ama me fideliter!
Fidem meam nota:
de corde totaliter
et ex mente tota
sum presentialiter
absens in remota.
Quisquis amat taliter,
volvitur in rota.
Compozitor: Carl Orff
Doar pentru utilizare non-comercială.
Datte de la: genious.com
“Datoria să ți-o plătești la timp, căci are și ea rostul ei și nu stă, dac-o lași nebăgată în seamă, în amorțire, ci mișcă și crește de n-o mai poți stăpîni în cele din urmă.”
Ioan Slavici, ”Mara”
”Am lunecat. M-am poticnit, strivind
Sub tălpi o floare ori o cochilie,
Ori poate mi-am strivit fără să simt
Inima mea, în piept ascunsă, vie…
N-am să mai spun ce am greşit şi când…
Vreau soarele-amintirile să-mi spele…
Un egoism îngrozitor de strâmt
M-a coborât în ochii lumii mele.
împleticit, m-am ridicat spre munţi,
într-un iernatic asfinţit de soare,
Pe când ameţitor bolboroseau
Sub gheţuri somnoroasele izvoare.
Ningea cumplit şi ochii-mi lăcrimau
Plini de-a ninsorii jocuri rotitoare
Şi s-auzea cum fâşie prin crengi
Cenuşa argintie de ninsoare.
Ca şerpii din poveşti, pătrunşi în trup,
Un gând vrăjmaş în mine-a prins fiinţă –
Da, pentru ce n-aş spune-o, azi detest
Chinuitoarea noastră conştiinţă.
Cine-a aprins întâi în pieptul meu
Acest chin nou şi crud, fără de seamăn?.
De nu mi-l aprindeai, cu ochi mai puri
Aş fi putut privi la tine, mamă?
Să-ţi mulţumesc că mi-ai sădit în piept
Pedeapsa trează care să mă bată
De câte ori în viaţă-am să m-abat
De la cărarea cea adevărată?
Să-ţi mulţumesc… Aş vrea s-o fac cândva,
Şi am s-o fac cu patimă-ntr-o seară,
Când ea, ascunsă-n piept, va înceta
Să mă apese grea şi să mă doară.”Nicolae Labiș, ”Frământarea intimă” (fragment)