Wallflowers

“To ask a man whether or not he has a girlfriend is to talk about his sex life. If you disagree with that, then how in the name of God do you differentiate between a man’s girlfriend and a girl that is a friend to the man?” Mokokoma Mokhonoana, ”The Use and Misuse of Children”

”Pân’ ce zorii vor miji Prin palat vom hoinări. Şi acestui pat de nuntă Vom ursi menire sfântă , Ca întreaga lui rodire Să trăiască-n fericire. Cele trei perechi să-şi fie Credincioase pe vecie. Peste prunci să nu se-abată Pacostele niciodată; Bot de iepure , gât strâmb, Mână-ntoarsă, trup scălâmb, Semne ale piezii rele… Să-i ferim pe prunci de ele. Şi-acum, zânelor, plecaţi; Rouă limpede-adunaţi. Şi cu bobul ei curat Pace-aduceţi în palat. Iar stăpânii s-aibă parte De mărire pân’ la moarte. Hai, zburaţi! Nu mai staţi! Şi-n zori iarăşi v-adunaţi.” William Shakespeare, ”Visul unei nopți de vară”

”Bărbaţii cu ale lor, femeile cu ale lor; bărbatul stă de vorbă cu femeia numai între patru ochi şi, atuncea, nu vorbesc de trebile ţării, nici de ale gospodăriei; atunci ochii şi sprîncenele fac toate belelele.” Mihail Sadoveanu, ”Cântecul de dragoste”

”Dar, să vezi! După o noapte, negul nu numai că nu a dat înapoi, dar a crescut și mai mare și s-a prefăcut într-un buboi rău mirositor. A doua zi, prefectul a trimis iarăși oamenii să-l aducă pe Sai Hualung de la închisoare. Și de cum l-a văzut i-a strigat: – Negul mă doare și mai tare. Cu siguranță că mi-ai pus cine știe ce otrăvuri în pomadă. Sai Hualung a răspuns: – Stăpâne, să vedem mai întâi despre ce este vorba. S-a uitat la buboi, și-a încruntat sprâncenele și apoi a zis: – Stăpâne, nu mai ai nicio scăpare. Putreziciunea vine din tine. Те-a pătruns până la inimă, fiindcă în tot ce faci pui prea multă răutate și ură. Pomada mea nu poate să te ajute.” ”Podul așteptării” (povestire populară chineză repovestită de Eufrosina Dorobanțu)

“Datoria să ți-o plătești la timp, căci are și ea rostul ei și nu stă, dac-o lași nebăgată în seamă, în amorțire, ci mișcă și crește de n-o mai poți stăpîni în cele din urmă.” Ioan Slavici, ”Mara”