Oraşul în cadril de mucava Trăia, înfricoşat, la cinema, Iar străzile duceau poveri de şoapte Doar între pauze. La cinci şi şapte. În piaţa cu celebru nume şvab Creştea, până la cer, un baobab Cu fructe cât o casă, cu bodegi Şi trenuri de sidef iuţind prin crengi, Cu gări albastre-n care stam zâmbind La străvezii pahare cu absint Şi povesteam din viaţă, şi râdeam De peştii care ne priveau din geam, În seara-aceea-n care nori duioşi Au oglindit lătraturi şi cocoşi Şi medici de zăpezi cu nume şvab Zăcând lângă bolnavi, în baobab. Doar pentru utilizare non-comercială. Date de la: versuri.ro
ian. 012024