“The privilege of a lifetime is to become who you truly are.” Carl Gustav Jung
”Nici o durere, nici o teamă, nici o sfială, ci numai o copleşitoare, amară bucurie a fiinţei ei adânci; ca şi cum s-ar fi trezit cu un alt suflet, niciodată bănuit, şi într-un alt trup, mai fericit, mai dumnezeiesc… Cu fiecare pas pe care îl făcea în jurul insulei, parcă şi mai puternic creştea în tainele fiinţei ei tăria aceea neştiută, care îi înflorea carnea şi sângele, schimbându-i răsuflarea, ritmul, mintea. Totul se putea întâmpla acum.” Mircea Eliade, ”Șarpele”
“Ce oameni excepţionali trec pe lângă noi, anonimi, şi noi admirăm prosteşte atâţia neghiobi, numai pentru că au vorbit de ei presa şi „opinia publică”, numai pentru că le-a popularizat numele politica şi literatura.” Mircea Eliade, ”Huliganii”
”Bătrâne Vrăjitor îngrozitor, ceea ce ai mai bun şi mai cinstit, şi ceea ce respect în tine, este că eşti sătul de tine însuţi şi că ai spus: „Eu nu sunt mare.” Te laud pentru asta, cu asta eşti într-adevăr un Ispăşitor al Spiritului, chiar dacă numai pentru o clipă — în acea clipă eşti cel adevărat.” Nietzsche, ”Așa grăit-a Zarathustra”, cap. ”Vrăjitorul”
”- Liniștiți-vă, că o să scăpați voi toți de mine, grăi Persida cuprinsă de o durere atoatecovîrșitoare. E înspăimîntător gândul vieții petrecute în lumea aceasta, și fiecare clipă de mulțumire e numai un repaos trecător după un lung șir de grele suferințe. Cuprinsă de o grea boală sufletească, în care am căzut din clipa zemislirii mele, eu alerg chinuită prin lume, mă muncesc însămi pe mine, și când țip, când răcnesc de durere, oamenii, semenii mei, nu-și dau seamă că tot ca mine sufăr și ei și nu împărtășeșc durerea mea, ci se depărtează cu dispreț de mine.” Ioan Slavici, ”Mara”
”Toamna îmi îneacă sufletul în fum… Toamna-mi poartă-în suflet roiuri de frunzare. Dansul trist al toamnei îl dansăm acum, Tragică beţie, moale legănare… Sângeră vioara neagră-ntre oglinzi. Gândurile-s moarte. Vrerile-s supuse. Fără nici o şoaptă. Numai să-mi întinzi Braţele de aer ale clipei duse. Ochii mei au cearcăn. Ochii tăi îs puri. Câtă deznădejde paşii noştri mână! Ca un vânt ce smulge frunza din păduri, Ca un vânt ce-nvârte uşa din ţâţână… Mâine dimineaţă o să fim străini, Vei privi tăcută mâine dimineaţă Cum prin descărnate tufe, în grădini, Se rotesc fuioare veştede de ceaţă… Şi-ai să stai tăcută cum am stat şi eu, Când mi-am plâns iubkea destrămată-n toamnă, Şi-ai să-asculţi cum cornul vântului mereu Nourii pe ceruri către zări îndeamnă. Pe când eu voi trece sub castani roşcaţi, Cu-mpietrite buze, palid, pe cărare, Şi-or să mi se stingă paşii cadenţaţi — În nisip, scrâşnită, laşă remuşcare…” Nicolae Labiș, […]
”Dar câtă vreme-mi voi simţi neînfrântă conştiinţa-n piept, râvnesc să ştii că-s gata cu soarta însăşi a mă lua la trântă. De mult cunosc’ care-mi va fi răsplata: de-aceea zic: ţie-şi năravu-n braţă şi joace-şi Soarta cât pofteşte roata.” Dante Alighieri, ”Divina Comedie”, ”Infernul”, Cântul XV
”Pe dragul tău să-l vezi curând că vine Adus de soarta bună către tine.” William Shakespeare, ”Visul unei nopți de vară”
“Se uită în cărțile lui, apropiindu-se de dânsul și întrebând: – Pierzi sau câștigi? – În orice caz, te pierd pe dumneata – răspunse Alistar foarte încet. Liana nu găsi promt replica pe care ar fi dorit-o. Recurse la trucul instinctiv al femeii în orice încurcătură față de un bărbat; ridică ochii leneș spre el și surâzând enigmatic murmură: – Da?” Liviu Rebreanu, ”Jar”
“Căsătoria e o temniţă în care oamenii, cu firi diferite, se închid şi se urăsc reciproc crezând că au fost pedepsiţi să ispăşească pe nedrept pedeapsa celuilalt…” Marin Preda, ”Cel mai iubit dintre pământeni”
“I would rather dip my bread in salt and look at the sun than dip it in butter and look at my feet.” Panaït Istrati, ”On the Docks in Brăila”
”De ce-am crezut de-atâtea ori Că-mi place-o floare numai dintre atâtea flori, De ce-am crezut că o iubesc şi-apoi Găseam o altă floare cu foile mai moi? Oh, cât de largă-i lumea: iubind şi răspunzând O caut şi o mângâi fir după fir, pe rând, Fără să-ntreb vreodată de şi-a ivit doar mie Gingaşa crizantemă întreaga ei tărie. S-o am întreagă-n mine, mi-ajunge doar o dată Gingaşa crizantemă să fie sărutată. Mi-i dat de-aceea-n lume nicicând să nu fiu ram, Ci alb noian de nour şi linişte să n-am.” Nicolae Labiș, ”Confesiuni” (fragment)
”În temple şi biserici, moschei şi mănăstiri Se-ascund cei ce au teamă de-a iadului urgie. Dar cel care cunoaşte divina măreţie Nu-şi răsădeşte-n suflet nici rugi nici tânguiri.” Omar Khayyam, ”Incertitudinile credinței” (fragment)
”În spatele cortinei din veac se află-ascunsă Adevărata faţă a vieţii şi a lumii. lar ţărna ni-i sălaşul. Dar şi-n imperiul humii Ne-aşteaptă altă taină, la fel de nepătrunsă.” Omar Khayyam, ”Imposibilitatea cunoașterii” (fragment)
”De repetate ori Filozofia le-arată celor ce-o cunosc din plin cum Natura-şi trage obârşia din fapta şi din cugetul divin iar Fizicii’, de-i vei pătrunde ţelul, dintru-nceput afla-vei şi deplin că-ntocmai ca pe maistru-nvăţăcelul, şi-arta voastră, sus, imită firea şi că-ntr-un fel nepoată e cu cerul. Din ele dar, urmându-le-omenirea, precum Geneza-n cartea ei dictează, se cade-a-şi trage viaţa propăşirea. Dar cum zarafii altei căi urmează, ei firea şi-arta le urăsc nespus, căci doar în bani nădejdile-şi aşază.” Dante Alighieri, ”Divina Comedie”, ”Infernul”, Cântul Xi
”Citeşte-i cartea feţei! Vei afla Ce-a scris cu drag, într-însa, frumuseţea. Priveşte-armonioasa îmbinare De trăsături şi vezi ce farmec are. Iar ce ţi s-o părea neclar în pagini, Găsi-vei scris în ochii lui, pe margini. Iubit răzleţ şi file care zboară! Prinde-n coperţi a dragostei comoară! Trăieşte-n mare peştele. Ascunde, În scump vestmânt, minunea de sub unde! Ochi mulţi s-au pironit pe mândra carte Cu basme-n copci de aur. Tu împarte Tezaurul nepreţuit cu el Şi n-ai să scazi în ochii tăi de fel.” William Shakespeare, ”Romeo și Julieta”
”- Nu vezi tu, Mario, că tot ce gândesc eu îngerii împlinesc în clipă? Ea îi astupă gura cu mâna. Apoi îi șopti la ureche: – Când plouă, toate grânele cresc; când Dumnezeu vrea, tu gândești ceea ce gândesc îngerii.” Mihai Eminescu, ”Sărmanul Dionis”
”(Muzică înă¬untru.) BEATRICE: Trebuie să-i urmăm pe cei din faţă. BENEDICK: în tot ce e bun. BEATRICE: Fireşte. dacă ne duc la ceva rău, îi părăsesc la prima întoarcere.” William Shakespeare, ”Mult zgomot pentru nimic”
“Knowing your own darkness is the best method for dealing with the darknesses of other people.” Carl Gustav Jung
“Best of all he loved the fall the leaves yellow on the cottonwoods leaves floating on the trout streams and above the hills the high blue windless skies…now he will be a part of them forever.” Ernest Hemingway