”Omul de ştiinţă, spre deosebire de teolog, nu se încrede în simţuri, ci doar în experienţele sale, deoarece ştiinţa fizică se ocupă de fenomene şi nu de credinţă.” Franz Hartman, Paracelsus, viața și învățătura
H
”(…) rece, tânăr, bătrân, mort, dincolo de moarte>, Iar dacă le ştii pe toate acestea laolaltă- – timpuri, 10-:uri, fapte, calităţi, cantităţi, atunci îl poţi înţelege pe Zeu. Dar de-ţi închizi sufletul în trup şi îl batjocoreşti, spunând : „Nu ştiu nimic; nu pot face nimic; mă tem de mare; nu mă pot căţăra la cer; nu ştiu cine sunt, nu pot spune ce voi fi” – ce legătură ai atunci cu Zeul? Căci tu nu poţi înţelege nimic din acele lucruri frumoase şi bune, ci eşti un iubitor al trupului şi al răului. Cel mai mare rău este de a nu cunoaşte Binele Zeului’: însă a putea să cunoşti Binele, să voieşti şi să nădăjduieşti este Calea cea Dreaptă, Calea proprie Binelui, amândouă ducând cu uşurinţă într-acolo-. Dacă apuci [pe Calea aceea], ea te va întâmpina pretutindeni şi pretutindeni ţi se va arăta, unde şi când nu te aştepţi: […]
”Credinţa este o stea luminoasă care îl ajută pe cercetător să dezlege misterele naturii. Trebuie să căutaţi centrul vostru de greutate în Dumnezeu şi să vă bazaţi încrederea pe o credinţă divină, sinceră, curată şi puternică, şi să-i rămâneţi credincioşi cu toată inima, cu tot sufletul, cu toată simţirea şi cu tot cugetul. Dacă veţi avea o asemenea credinţă, Dumnezeu (înţelepciunea) nu vă va ascunde adevărul Lui, ci vă va dezvălui operele sale într-un mod credibil, vizibil şi consolator.” Franz Hartman, ”Paracelsus, viața și învățătura”
”Tat: Atunci, tată, sunt cu totul neputincios s-o fac. Hermes: Ferească Zeul, fiule! Cheamă la tine şi va veni, doreşte, şi se va împlini; leapădă lucrarea simţurilor trupului, iar Divinitatea ta se va naşte; curăţă-te de chinurile animalice, de lucrurile materiei. Tat: Am eu vreun lucru chinuitor în mine, tată? Hermes: Da, şi nu puţine, ci multe, şi încă de temut. Tat: Eu nu le cunosc, tată. Hermes: Primul chin, fiule, este Neştiinţa: al doilea, Mâhnirea; al treilea, Lipsa de măsură; al patrulea, Desfrânarea; al cincilea, Nedreptatea; al şaselea, Lăcomia; al şaptelea, Greşeala; al optulea, Invidia; al nouălea, înşelătoria; al zecelea, Mânia; al unsprezecelea, Pripeala; al doisprezecelea, Răutatea. Acestea sunt douăsprezece la număr şi, supuse acestora, încă multe altele; strecurându-se prin închisoare trupului’, ele îl silesc pe omul dinlăuntru să sufere în simţurile sale. Dar ele pleacă (deşi nu toate dintr-o dată) de la cel ce a dobândit îndurarea […]
”Tot ce se întâmplă (pe lume) se produce din voinţa lui Dumnezeu. Conştiinţa este facultatea pe care am primit-o de la Dumnezeu, şi în care noi trebuie să vedem propriul nostru chip. De aceea se cuvine să facem doar ce ne învaţă conştiinţa, nimic altceva. Cel care nu se va aprinde el însuşi nu va fi luminat de Dumnezeu, căci Dumnezeu l-a înzestrat cu o conştiinţă în care să aibă o încredere absolută.” Franz Hartman, ”Paracelsus, viața și învățătura”
”Căci oamenii credincioşi nu sunt numeroşi în lume; ei sunt, mai degrabă, rari şi pot fi număraţi pe degete. În cei mai mulţi sălăşluieşte răutatea, din cauza lipsei de prudenţă şi de cunoaştere a lucrurilor din univers. Înţelegerea raţiunii divine, fundamentul tuturor lucrurilor, duce la înfruntarea tuturor viciilor lumeşti şi ne dăruieşte leacul împotriva lor. Însă când domneşte ignoranţa, viciile sporesc şi rănesc incurabil sufletul. Molipsit de vicii, sufletul este, parcă, plin de otravă şi poate fi tămăduit doar prin cunoaștere şi înţelegere.” Hermes Trismegistos, ”Corpus Hermeticum”
”El spunea: „Amintiţi-vă că Dumnezeu a pus un stigmat pe noi, acela al defectelor şi al bolilor, ca să ne arate că nu avem nimic pentru care ne-am putea lăuda noi înşine, că nimic nu ajunge la nivelul unei depline şi perfecte înţelegeri, că suntem încă foarte departe de cunoaşterea adevărului absolut, şi că propria noastră putere şi cunoaştere a înaintat, într-adevăr, prea puţin”.” Franz Hartman, ”Paracelsus, viața și învățătura”
”Şi dacă de la începuturi Alcătuirea noastră nu a cuprins Adevărul, cum ar putea oamenii să vadă Adevărul, ori să vorbească despre el, ori să-l înţeleagă, altfel decât prin voinţa Zeului? Aşadar, toate lucrurile de pe Pământ, o, Tat, nu sunt Adevăr, ci imitaţii ale Adevărului, şi nici acestea nu sunt toate; căci doar puţine sunt astfel. Iar celelalte lucruri sunt Neadevăr şi Înşelăciune, o, Tat, şi amăgire; ca nălucile închipuirii ori aparenţei. Iar când închipuirea primeşte o influenţă de sus, atunci ea este o imitaţie a Adevărului; însă în lipsa acestei acţiuni de sus, ea rămâne o minciună. Şi aşa cum o imagine arată Trupul pe care îl înfăţişează, şi totuşi nu Trupul este ceea ce se vede, aşa cum pare să fie, şi se vede că ea are ochi, însă nu vede nimic, şi urechi, însă nu aude absolut nimic, şi toate celelalte lucruri pe care le are […]
”Puterea de a vedea nu provine din ochi, puterea de a auzi nu se află în urechi, iar puterea de a simţi nu vine de la nervi; spiritul omului este cel care vede cu ochii, aude cu urechile şi simte cu ajutorul nervilor. Înţelepciunea şi raţiunea, ca şi gândirea, nu sunt conţinute în creier, ci aparţin spiritului universal invizibil, care simte cu inima şi gândeşte cu creierul. Toate aceste puteri sunt conţinute în universul invizibil şi se manifestă prin organele materiale; aceste organe sunt reprezentantele acestor puteri, şi îşi schimbă modul de manifestare în funcţie de construcţia lor materială, deoarece o manifestare perfectă a puterii poate avea loc numai într-un organ perfect construit; iar dacă organul va fi imperfect, şi manifestarea puterii va fi imperfectă, dar de vină nu va fi puterea originară.” (De Viribus Membrarum) Franz Hartman, ”Paracelsus, viața și învățătura”
”Cu greu vom mai zări cerul nostru ancestral prin aceste sfere umede; după o vreme vom înceta să-I mai zărim. Prin această pedeapsă înfricoşătoare nu ne mai este îngăduită viziunea directă; vom putea vedea numai cu ajutorul luminii exterioare; ceea ce avem noi acum nu sunt ochi ci doar ferestre. Durerea noastră nu va fi mai mică nici când vom auzi în aer fraterna răsuflare a vânturilor, cu care noi înşine nu vom mai putea să ne amestecăm, căci aceasta nu va mai avea ca adăpost lumea sublimă şi deschisă ci temniţa strâmtă a pieptului! Dar Tu, Cel care ne alungi şi ne ceri să coborâm din înalturi într-un loc atât de jos, hotărăşte o limită pentru suferinţele noastre! O, Stăpâne şi Tată, atât de repede cuprins de nepăsare pentru lucrarea mâinilor Tale, hotărăşte un soroc pedepsei noastre, binevoieşte să rosteşti pentru noi ultimele cuvinte, câtă vreme mai putem să […]
”De aceea va trebui să punem temelia şi piatra unghiulară a înţelepciunii noastre pe puncte de sprijin solide. Primul punct este Rugăciunea sau dorinţa puternică şi aspiraţia spre tot ce este bine. Este necesar să cercetăm şi să batem, şi în felul acesta să ne adresăm cererea Celui Atotputernic din noi, şi să-I amintim de promisiunile Sale, păstrându-le treze. Dacă vom face acest lucru în chip potrivit şi cu o inimă sinceră şi curată, vom căpăta ceea ce am cerut, şi vom afla ceea ce am căutat. Porţile Celui Veşnic, care au fost închise înaintea noastră, se vor deschide, şi tot ce a fost ascuns înaintea privirii noastre va ieşi la lumină. Următorul punct este Credinţa: nu simpla credinţă în ceva care poate fi sau nu adevărat, ci o credinţă bazată pe o cunoaştere şi o încredere nestrămutată, o credinţă care poate să mute munţii din loc şi să-i arunce […]
“Best of all he loved the fall the leaves yellow on the cottonwoods leaves floating on the trout streams and above the hills the high blue windless skies…now he will be a part of them forever.” Ernest Hemingway
”Mie n-ai voit să-mi scrii; am simţit în suflet o zguduire care semăna a începutul nebuniei; şi că nu mi-am pierdut minţile mă mir şi acum când îţi scriu… mă aflu încă teafăr, dar cu deznădejdea şi cu amarul în suflet.” Calistrat Hogaş
“Love is simply creation’s greatest joy.” Hafez
“Do not hide death behind the closed eyes of the mind.” Anthony T. Hincks