Ce sunt cookie-urile și cum le folosesc pe acest blog?

Salut! Pentru ca experiența ta pe blogul meu să fie cât mai plăcută, acest site folosește fișiere numite cookie-uri. Vreau să fiu complet transparentă cu tine, așa că iată o explicație simplă despre ce sunt acestea și cum le utilizez. 🍪 Ce este un „cookie”? Un cookie este un fișier text de mici dimensiuni pe care blogul meu îl salvează pe calculatorul, tableta sau telefonul tău atunci când mă vizitezi. Aceste fișiere nu sunt programe malware, nu conțin viruși și nu pot accesa informațiile de pe hard disk-ul tău. Ele doar ajută site-ul să „țină minte” anumite acțiuni sau preferințe pentru o perioadă de timp. 🛠️ Cum folosesc cookie-urile pe acest blog? Deoarece acesta este un blog personal prin intermediul căruia împărtășesc cu tine imensa mea pasiune pentru spiritualitate, literatură, cuvinte de înțelepciune și de duh, dar și pentru muzica frumoasă și versuri, folosesc un număr minim de cookie-uri, împărțite în mai multe categorii: 1. Cookie-uri necesare: Acestea sunt esențiale pentru ca site-ul să funcționeze corect (de exemplu, pentru a-ți afișa designul paginii sau pentru a ține minte că ai apăsat deja „Accept” pe bara de cookie-uri, ca să nu te mai bat la cap data viitoare). 2. Cookie-uri de analiză (Statistici): Folosesc instrumente precum Jetpack/ Statistici Wordpress pentru a vedea ce articole sunt cele mai citite, de unde vin cititorii mei (social media, motoare de căutare) și cât timp petrec pe blog. Aceste date sunt complet anonime - eu văd doar cifre și grafice, nu numele sau identitatea ta. Te rog, reține faptul că nu folosesc instrumentele de analiză și de monitorizare a traficului oferite de Google Analytics, ceea ce face ca minimul de monitorizare a activității vizitatorilor site-ului meu să nu fie distribuită unor terțe părți. Blogul meu nu reține niciun fel de date personale, precum este adresa ta IP sau adresa de email, cu excepția cazului în care te simți inspirat să comentezi asupra versurilor, citatelor și poeziilor pe care le împărtășesc cu tine. 3. Cookie-uri pentru Rețele Sociale și Conținut Integrat: iată mai jos ce sunt acestea. Pe site-ul meu, doresc să îți ofer o experiență interactivă completă. De aceea, includ uneori conținut video de pe platforme terțe, cum ar fi videoclipuri încorporate de pe YouTube sau Facebook. Când interacționezi cu aceste ferestre video (widget-uri), platformele sociale respective pot plasa fișiere cookie în dispozitivul tău. La ce sunt folosite aceste cookie-uri? 1. Funcționalitate: Permit rularea corectă a videoclipului direct pe pagina mea, rețin preferințele tale de volum sau calitatea imaginii. 2. Statistici și Performanță: Platformele (cum este YouTube) contorizează numărul de vizualizări și analizează modul în care utilizatorii interacționează cu clipul respectiv. 3. Publicitate Personalizată: Dacă ești conectat în contul tău de social media în timp ce navighezi pe site-ul meu, rețelele sociale pot folosi aceste date pentru a-ți afișa reclame relevante pe profilul tău. Te rog să reții faptul că nu îmi folosesc blogul în scop comercial, acest lucru însemnând că nu îl monetizez pentru câștig, afișâmd reclame sau link-uri de afiliere pe site-ul meu, acesta fiind pentru mine, stricto senso, mijlocul prin care îmi pot exprima pasiunea pentru cultură, muzică și literatură. ❌ Cum poți controla sau șterge cookie-urile? Tu deții controlul complet. Dacă nu vrei ca acest blog (sau oricare altul) să salveze cookie-uri, poți modifica setările browserului tău (Chrome, Safari, Firefox etc.). Poți: 1. Să ștergi toate cookie-urile deja existente în dispozitivul tău. 2. Să blochezi complet salvarea de noi cookie-uri. Notă: Dacă blochezi toate cookie-urile, este posibil ca unele secțiuni ale blogului (cum ar fi secțiunea de comentarii sau clipurile video integrate despre care ți-am vorbit anterior) să nu funcționeze perfect. Îți mulțumesc pentru minutul acordat ca să citești aceste rânduri asupra cărora voi reveni cu alte completări și note explicative!

OldSkull

 Autori anonimi
mart. 132020
 

”- Flăcăule, inima mea e mai tare decât fierul și piatra. Niciodată nu m-am lăsat înduioșat de nimic, niciodată nu m-am recunoscut învins. Dar astăzi, mă recunosc învins și nu voi mai putea despărți niciodată nici un soț de soția lui.
Spunând aceasta, lacrimile îi curgeau pe obraz și, într-o clipă, se prefăcu într-un arțar înalt pe ale cărui frunze străluceau lacrimile ca niște perle de rouă. Șî Tun o luă pe Yu Hua în brațe și o duse sub arțar și atunci ramurile arțarului începură să freamăte și picăturile de rouă căzură pe trupul ei. Deodată, Yu Hua începu să vorbească și trupu-i deveni la fel de mlădios ca înainte.”

”Povestea izvorului roșu” (poveste chinezească repovestită de Eufrosina Dorobanțu)

 Eliade, Mircea
mart. 132020
 

“It would be frightening to think that in all the cosmos, which is so harmonious, so complete and equal to itself, that only human life is happening randomly, that only one’s destiny lacks meaning.”

Mircea Eliade

 Eliade, Mircea
mart. 132020
 

“De tot ce se întâmplă în lume sunt şi eu vinovat. Pentru că nu sunt un om întreg, nu sunt o unitate armonioasă, sunt un ins dezaxat, fără centru. Probabil că mai sunt şi alţii, zeci de milioane, ca mine. Şi cum pentru societăţile moderne lumea înseamnă tot mai puţin Cosmos şi tot mai multă Istorie, îţi dai seama ce repercusiuni poate avea dezechilibrul acesta interior în afară de noi. Cum am putea fi creatori în Istorie noi, câteva zeci de milioane de dezechilibraţi?”

Mircea Eliade, „Noaptea de Sinziene vol. 2”

 Rebreanu, Liviu
mart. 132020
 

“…e veselia întrupată… Dar inima ei oftează des. Așa e inima, niciodată nu se mulțumește cu ce are.”

Liviu Rebreanu, ”Adam și Eva”

”Aceasta ți se va socoti ca o faptă bună înaintea Domnului Dumnezeului tău” (Sfânta Scriptură, VT)

 ”Aceasta ți se va socoti ca o faptă bună înaintea Domnului Dumnezeului tău” (Sfânta Scriptură, VT)  I. Vechiul Testament
mart. 122020
 

10. De vei da aproapelui tău ceva împrumut, să nu te duci în casa lui ca să iei zălog de la el;
11. Stai în uliță, și acela căruia i-ai dat împrumut să-ți scoată zălog în uliță.
12. Iar dacă acela va fi om sărac, să nu te culci, având la tine zălogu llui;
13. Ci să-i întorci zălogul la asfințitul soarelui, ca să se culce în haina sa și să te binecuvânteze; aceasta ți se va socoti ca o faptă bună înaintea Domnului Dumnezeului tău.

Vechiul Testament (Deuteronomul, 24:10-13)

 Swedenborg, Emanuel
mart. 122020
 

”Să vedem, înainte de toate, care era viziunea lui Swedenborg în ceea ce priveşte lumea cealaltă, viziunea despre imortalitatea personală, în care el a crezut, şi vom constata că totul se bazează pe liberul arbitru. În Divina Commedia a lui Dante – operă atât de frumoasă din punct de vedere literar – liberul arbitru încetează în momentul morţii. Morţii sunt judecaţi de un tribunal care hotărăşte dacă ei merită cerul sau infernul. Dimpotrivă, în opera lui Swedenborg lucrurile stau altfel. Swedenborg ne spune că atunci când un om moare, el nu-şi dă seama că e mort, fiindcă tot ce-l înconjoară rămâne identic. Continuă să se afle în casa lui, prietenii vin să-l vadă, umblă pe străzile oraşului. Nu se gândeşte că e mort. Dar curând începe să remarce câte ceva. Începe să observe un lucru care la început îl bucură, apoi îl nelinişteşte: totul pe lumea cealaltă este mult mai intens decât în lumea noastră.
Noi ne imaginăm lumea cealaltă într-un fel destul de vag, dar Swedenborg ne spune că, dimpotrivă, senzaţiile sunt mult mai vii. De exemplu, există mult mai multe culori! Şi dacă ne gândim că, în cerul lui Swedenborg, îngerii, oriunde s-ar afla ei, sunt mereu în faţa Domnului, putem să ne imaginăm un fel de a patra dimensiune. În orice caz, Swedenborg ne repetă mereu că lumea de dincolo e mult mai intensă decât lumea noastră. Că sunt mult mai multe forme şi culori. Totul este mai concret, mai tangibil decât aici. Astfel încât, ne spune el, lumea asta, în comparaţie cu lumea pe care el a văzut-o în nenumăratele sale plimbări în ceruri şi infernuri, este asemeni unei umbre. E ca şi cum am trăi în umbră.”

Emanuel Swedenborg, ”Cartea de vise”

 Preda, Marin
mart. 122020
 

“Toți suntem, prin ceva din noi înșine, bolnavi, și acest ceva nu e un organ care poate fi extirpat fără riscuri, ca un apendice”

Marin Preda, ”Cel mai iubit dintre pământeni”

 Permalink  Weston, Robert Paul
mart. 112020
 

“Here is a story that’s stranger than strange.
Before we begin you may want to arrange:
a blanket, a cushion, a comfortable seat,
and maybe some cocoa and something to eat.

I’ll warn you, of course, before we commence,
my story is eerie and full of suspense,
brimming with danger and narrow escapes,
and creatures of many remarkable shapes.

Dragons and ogres and gorgons and more,
and creatures you’ve not even heard of before.
And faraway places? There’s plenty of those!
(And menacing villains to tingle your toes.)

So ready your mettle and steady your heart.
It’s time for my story’s mysterious start…”

Robert Paul Weston, ”Zorgamazoo”

 Tolkien, J.R.R.
mart. 112020
 

”E ciudat, dar lucrurile plăcute şi zilele fericite se povestesc într-o clipă şi nu prea merită să asculţi vorbindu-se despre ele; pe când lucrurile care te supără, care sunt pasionante sau te înspăimîntă pot alcătui o poveste bună sau, în orice caz, cer oarecare timp pentru a fi povestite.”

J.R.R Tolkien, ”Hobbitul”

 Tolkien, J.R.R.
mart. 112020
 

”Poate la colţ aşteaptă şi-acum ca în trecut
O poartă mai ascunsă, un drum necunoscut,
Pe unde-am fost odată, acum nici nu mai ştiu,
De unde o să vină când singur o să fiu
Pe lungi cărări tăcute ce trec şerpuitoare
De la Apus de Lună la Răsărit de Soare.”

Şi parcă răspunzându-i de jos din vale, se auziră nişte glasuri care cântau şi ele, urcând pe acelaşi drum:

”De-aceste-ndepărtate meleaguri, noi, cei vii,
Ca de lumini de stele pe rând ne-om aminti
Pe sub copaci în foşnet şi clătinări de sus,
Peste oglinda Mării încinse la Apus.”

J.R.R. Tolkien, ”Stăpânul inelelor”, vol. III, ”Întoarcerea regelui”

 Blandiana, Ana
mart. 112020
 

“Nu numai cei mai bine de 20 de ani de comunism, pe care eu îi trăisem și ei nu, dar și mecanismele lor mentale erau diferite de ale mele, eu încercam să rămân liberă prin cultură, ei credeau că distrugând cultura, devin mai liberi. Rareori în viață m-am simțit mai singura decât în acele zile, când umblam prin Paris și înțelegeam că excesul de libertate, care devenea în ultimă instanță o formă de prostie, putea fi la fel de greu de suportat și chiar la fel de periculos ca lipsa de libertate. „Lumea liberă” pe care o visam de pe malul Gulagului conținea o doză, care putea fi letală, de absurd, ca și dictatura.”

Ana Blandiana, ”Soră lume”

 Caragiale, Ion Luca
mart. 112020
 

“Nu trebuie, domnul meu, să aibă omul judecăți extreme, fiindcă lumea trăiește din pornire, nu prin judecată. Omul cuminte, mai cu seamă având norocul să fie sus-pus, este totdeauna îngăduitor cu lumea lui; de aceea, avem și vorba veche foarte înțeleaptă: lumea n-o putem îndrepta cu umărul. Fiecare dintre noi vede lipsurile și cusururile societății noastre; fiecare este dator a căuta să le constate, să acopere lipsurile și să depărteze cusururile, și-ncet-încet, fiecare luptând în sfera lui de acțiune, să realizăm cu toții, dacă nu idealul unei societăți, măcar o societate mai cioplită, mai cuminte și mai morală. Firește, când vedem atâtea nedreptăți, atâtea prostii și greșeli, atâtea fapte urâte, unele deplorabile, altele ridicule, se revoltă în noi dreapta judecată, și fiecare dintre noi, după putere, protestează și-ncearcă să-nfiereze răul. Dar să nu credem vreodată că protestările și opintirile noastre vor face să sară lumea din făgaș deodată, și, de unde se zbătea-n mocirlă, să iasă curată și să pornească pe calea cea bună și dreaptă. Greu și foarte-ncet, stimatul meu domn, se dezrădăcinează obiceiurile și năravurile vechi… Cu toporul, se curăță pădurea; lumea se curăță cu vremea și cu răbdare… nu așa, de azi pe mâine!”

Ion Luca Caragiale