Wallflowers

Aforisme

iul. 042022

Nobunaga, un mare războinic, hotărâse să atace duşmanul, deşi armata lui era doar a zecea parte din cea inamică. El era sigur că va învinge, dar soldaţii lui erau plini de îndoială. Atunci, Nobunaga opri marşul în faţa unui templu şi le spuse oamenilor săi: ”După ce mă voi ruga în templu, voi da cu banul: dacă iese cap, vom câştiga; dacă iese stema, vom pierde. Suntem, doar, în mâna destinului…” Intră astfel în templu, se rugă cu tăcere, apoi ieşi şi dădu cu banul. La aruncare a căzut cap. Soldaţii, încrezători, erau nerăbdători să dea lupta. După ce au câştigat bătălia, locotenentul lui Nobunaga spuse: ”Nimeni nu poate schimba destinul!” ”Aşa e”, recunoscu Nobunaga, arătându-i moneda care avea cap pe ambele feţe. (Povestire Zen)

Proverbe

iul. 042022

”În grabă este regret, însă în răbdare și atenție se află pacea și siguranța.” (Proverb)

Citate, poezie și literatură

iul. 032022

”S-a-ndrăgostit de tine suferinţa Şi tu te-ai logodit cu piaza rea.” William Shakespeare, ”Romeo și Julieta”

Joe Jackson – ”Sunday papers”

Jackson, Joe Comentariile sunt închise

iun. 282022

Mother doesn’t go out any more Just sits at home and rolls her spastic eyes But every weekend through the door Come words of wisdom from the world outside If you want to know about the bishop and the actress If you want to know how to be a star If you want to know about the stains on the mattress You can read it in the Sunday papers, Sunday papers Mother’s wheelchair stays out in the hall Why should she go out when the TV’s on Whatever moves beyond these walls She’ll know the facts when Sunday comes along If you want to know about the mad punk rockers If you want to know how to play guitar If you want to know about any other suckers You can read it in the Sunday papers, read it in the Sunday papers Sunday papers don’t ask no questions Sunday papers […]

Talisman – ”Singur”

Talisman Comentariile sunt închise

iun. 272022

”O văd tremurând cu ochii închiși Cu poze în jur, genunchii strânși Slăbită și tristă, cearcăne adânci Și vrea să-i promit că n-o să uit Imagini și locuri dinn trecut Și visele-n care noi am crezut Refren: Sunt nopți întregi când plâng Și-adorm cu tine-n gând Plecată ești, pe veci Departe-n umbre reci Singur, atât de singur, Sunt dureri pe care nu mai pot să le-ndur Lacrimi, nopți în lacrimi Și-nn inima mea, doar lacrimi. Și stă în genunchi, la piept ținând O veche scrisoare și plângând Îmi spune prin lacrimi: Ce mult i-a plăcut! Mă roagă să jur că n-am mințit În tott ce i-am scris și mi-a șoptit Că pleacă cu gândul Că noi ne-am iubit. Refren X3 Revăd ochii tăi cum s-au stins Cum tâmplele reci le-am cuprins Destinul pe noi ne-a învins.”

Proverbe

iun. 242022

”Peștele de la cap se-mpute.” (Proverb românesc)

Citate, poezie și literatură

iun. 222022

”E un moşneag, ce să spun! Pâinea lui Dumnezeu, domnule guvernator, are veşnic mâncărime de limbă. Vorba ceea: de ani e mare, dar minte n-are. Milostivească-se Cel-de-Sus! Să vezi şi să nu crezi!” William Shakespeare, ”Mult zgomot pentru nimic”

Gotye – ”Somebody that I used to know”

Gotye Comentariile sunt închise

iun. 222022

[Verse 1: Gotye] Now and then, I think of when we were together Like when you said you felt so happy, you could die I told myself that you were right for me But felt so lonely in your company But that was love and it’s an ache I still remember [Instrumental Break] [Verse 2: Gotye] You can get addicted to a certain kind of sadness Like resignation to the end, always the end So when we found that we could not make sense Well, you said that we would still be friends But I’ll admit that I was glad it was over [Chorus: Gotye] But you didn’t have to cut me off Make out like it never happened and that we were nothing And I don’t even need your love But you treat me like a stranger and that feels so rough No, you didn’t have to stoop so […]

Proverbe

iun. 182022

”Capul de împărat tot cu sabia e tăiat!” (Proverb românesc)

Citate, poezie și literatură

iun. 172022

„Am să-ţi arăt, răspunse ea grăbită, ce pricină cu taina ei te coace şi-am să destram credinţa ta greşită. Cel de-i în cer şi doar pe El se place făcu pe om să fie bun din fire şi-i dete locul drept zălog de pace. Dar scurt răstimp gustă din fericire: din vina lui schimbat-a el, prosteşte, pe loc de chin lăcaşul de iubire. Şi ca străfundul ce din jos mocneşte cu tulburări ce-şi află-n vreme price şi mână aburi când arşiţa creşte să nu-l atingă ori prin rău să-i strice, fu muntele făcut astfel să poată, ferit de ploi, spre slăvi să se ridice.” Dante Alighieri, ”Divina Comedie”, ”Purgatoriul”, Cântul XXVIII

Sorescu, Marin

iun. 172022

“Sufletul tău funcționează cu lemne, Iar al meu cu electricitate. Dragostea ta umple cerul de fum, A mea e din flăcări curate. Totuşi vom mai merge împreună O bună bucată de pământ, O bună bucată de cer, O bună bucată de lună. Vom fi fericiţi pentru iarbă Şi pentru lac, Vom râde pentru copac, Vom slăvi drumul drept cu câte-o gură Şi vom ţine un moment de reculegere Pentru fiecare cotitură. Ne vom lua după umbra mea Care merge înainte, Ne vom lua după primul gând, Ne vom lua după două-trei cuvinte. Până când ne va ieşi în cale Sfânta Vineri Să ne spună printre altele Că nu mai suntem tineri. Şi că ea n-o să ne mai dea de-acum Nici electricitatea pentru flacără, Nici lemne pentru fum.” Marin Sorescu

Citate, poezie și literatură

iun. 162022

”O, Hermia, vrăjmaşă mi te-arăţi! De ce-ai urzit cu oamenii aceştia Să-mi faceţi parte numai de batjocuri? Noi tainele mereu le-am împărţit, Şi ne-am legat surori, în ceasuri lungi Când timpul îl certam că-i prea grăbit Să ne despartă… Ai uitat acestea? Prietenia de pe vremea şcolii? Copilăria cea neprihănită? Coseam, cu-ndemnarea unor zâne, Aceeaşi floare dalbă pe gherghef. Şedeam pe-aceeaşi pernă amândouă, Cântam acelaşi cânt, cu-acelaşi glas, De parcă mână, cuget, glas şi suflet Aveau acelaşi trup. Aşa crescut-am: Precum două cireşe-ngemănate, Unite-n despărţirea lor. Ca două boabe pe un singur lujer; O inimă aveam, în două trupuri, Ca două scuturi pe aceeaşi stemă, Încoronate de acelaşi coif. Şi vrei să rupi această legătură, Unindu-te cu cei ce râd de mine? Nu-i vrednic de-o prietenă, de-o fată! Te poate osândi orice femeie, Deşi doar eu lovită-s dintre toate.” William Shakespeare, ”Visul unei nopți de vară”

Labiș, Nicolae

iun. 152022

”S-aud în văi lungi strigăte cântate Şi vuiete-nfundate de maşini. Acolo oamenii învârt ţapina în palmele-mpietrite de răşini. Maşinile cu lemnu-n cârcă zboară, Pe oameni straiele în vânt se zbat. Până-n adâncuri, cald, mă înfioară Strigătul lor puternic şi cântat. Ei lumii dau comorile fibroase, Crescute drept dintr-al pădurii lut, Dar oare eu în ceasurile albe, Prin lume petrecute, ce-am făcut? Nestăpâniţi, ei prinşi în horă zboară, Ori, sară, cufundaţi în gânduri, tac… Dar eu, mi-am câştigat eu bucuria? Nu mi-a fost traiul sarbăd şi sărac? Şi totuşi mulţi din ei au ochiul minţii Posomorât din timpurile vechi. Şi mulţi din ei nu înţeleg cântarea Ce înşişi ei şi-o cântă în urechi. Nu am făcut eu prea puţine lucruri Pentru-aceşti oameni buni, cu cuget drept, Care mi-au dat cântările pădurii Şi sănătatea care-mi fierbe-n piept?” Nicolae Labiș, ”Frământarea intimă” (fragment)

Citate, poezie și literatură

iun. 142022

“Și am crezut în filosofie cum trebuie să fi crezut apostolii în Hristos. Dar când mi-a murit nevasta, cea dintâi, am întors spatele tuturor filosofilor. Atunci am priceput că filosofia e un joc de cuvinte. Un cuvânt explică alt cuvânt care lămurește iar un cuvânt, așa mereu, până ce, în pragul morții, sufletul se pomenește gol și părăsit în fața lui Dumnezeu.” Liviu Rebreanu, ”Adam și Eva”

Citate, poezie și literatură

iun. 132022

“Dacă omul ar acorda morții măcar un minut pe zi de meditație, conflictele în care ar fi implicat și-ar micșora importanța și soluțiile cele mai rele l-ar speria mai puțin, ar fi oricum mai îndrăzneț și s-ar bucura mai mult că există. Suntem însă făcuți să nu putem concepe în noi înșine că am putea muri, să simțim adică, nu doar să gândim, că murim în minutul acela, că totul s-a sfârșit, fiindcă altfel știm prea bine că într-o bună zi va trebui să pierim. Ei, da, gândim, dar această bună zi o să fie cândva, nu acum, până atunci, ehe, mai e! și continuăm, prizonieri ai forței noastre vitale, să mărim nemăsurat, cu secretă și puternică lupă, gesturi și cuvinte care ne chircesc sufletul.” Marin Preda, ”Cel mai iubit dintre pământeni”

Avertisment