Oh ma la oh oh me giova oh, Pe dolae già po va po; E sha me co oh me gioma ah, Pæ dü le pa tus dac. E la fongo oh te de van, Pe a su mon ah tu na. Oh de salai tu ghe, Mani tünai oh ye. Oh nià pa eh eh padè pa nar, Oh da ne pe se do oh; E cha la co na cha me pa de, Sar male giac ef ma. [interlude] E ma pa co oh te do la ah, Cas do le pa ta. . Pa. Compozitori: Jon Anderson, Evangelos Papathanassiou. Doar pentru utilizare non-comercială. Date de la: Musixmatch
“The best Gift a man can get from God is a noble wife, trust me, everything is possible!” Samuel Asumadu-Sarkodie
“To ask a man whether or not he has a girlfriend is to talk about his sex life. If you disagree with that, then how in the name of God do you differentiate between a man’s girlfriend and a girl that is a friend to the man?” Mokokoma Mokhonoana, ”The Use and Misuse of Children”
“Se făcea că mă făceam că trăiesc, Într-o vale adâncă, de somn întretăiată. Trezindu-mă, doar atât îmi amintesc. Ochiul continua să mi se bată.” Marin Sorescu, ”Apă vie, apă moartă”
”Pân’ ce zorii vor miji Prin palat vom hoinări. Şi acestui pat de nuntă Vom ursi menire sfântă , Ca întreaga lui rodire Să trăiască-n fericire. Cele trei perechi să-şi fie Credincioase pe vecie. Peste prunci să nu se-abată Pacostele niciodată; Bot de iepure , gât strâmb, Mână-ntoarsă, trup scălâmb, Semne ale piezii rele… Să-i ferim pe prunci de ele. Şi-acum, zânelor, plecaţi; Rouă limpede-adunaţi. Şi cu bobul ei curat Pace-aduceţi în palat. Iar stăpânii s-aibă parte De mărire pân’ la moarte. Hai, zburaţi! Nu mai staţi! Şi-n zori iarăşi v-adunaţi.” William Shakespeare, ”Visul unei nopți de vară”
Yeah, yo You were that foundation Never gonna be another one, no I followed, so taken So conditioned, I could never let go Then sorrow, then sickness Then the shock when you flip it on me So hollow, so vicious So afraid, I couldn’t let myself see That I could never be held Back or up, no, I hold myself Check the rep, yep, you know mine well Forget the rest, let them know my hell There and back, yet my soul ain’t sell Kept respect up, the best they fell Let the rest be the tale they tell That I was there, saying In these promises broken, deep below Each word gets lost in the echo So, one last lie I can see through This time, I finally let you go, go, go Test my will, test my heart Let me tell you how the odds gonna stack up […]
”Bărbaţii cu ale lor, femeile cu ale lor; bărbatul stă de vorbă cu femeia numai între patru ochi şi, atuncea, nu vorbesc de trebile ţării, nici de ale gospodăriei; atunci ochii şi sprîncenele fac toate belelele.” Mihail Sadoveanu, ”Cântecul de dragoste”
“Who makes up or invents proverbs? They are so often a crockful of never-mind-what. They pile up platitude upon platitude which the officious and unctuous mouth in and out of season and are taken to be the distillates of wisdom.” Kiran Nagarkar, ”Cuckold”
”Dar, să vezi! După o noapte, negul nu numai că nu a dat înapoi, dar a crescut și mai mare și s-a prefăcut într-un buboi rău mirositor. A doua zi, prefectul a trimis iarăși oamenii să-l aducă pe Sai Hualung de la închisoare. Și de cum l-a văzut i-a strigat: – Negul mă doare și mai tare. Cu siguranță că mi-ai pus cine știe ce otrăvuri în pomadă. Sai Hualung a răspuns: – Stăpâne, să vedem mai întâi despre ce este vorba. S-a uitat la buboi, și-a încruntat sprâncenele și apoi a zis: – Stăpâne, nu mai ai nicio scăpare. Putreziciunea vine din tine. Те-a pătruns până la inimă, fiindcă în tot ce faci pui prea multă răutate și ură. Pomada mea nu poate să te ajute.” ”Podul așteptării” (povestire populară chineză repovestită de Eufrosina Dorobanțu)
”Cei de la prefectură au trimis îndată străjerii să-l prindă și să-l aducă. Când l-au adus la prefectură, acesta s-a așezat tacticos pe un scaun. Prefectul, văzând că Sai Hualung s-a așezat, a bătut cu pumnul în masă și a strigat: – Nătărăule! Cum de îndrăznești să nu te lași în genunchi în fața autorităților?! Sai Hualung a răspuns: – Eu sunt infirm, oasele mele sunt bătrâne și țapene, nu pot să îngenunchez. Prefectul l-a mai întrebat: – Cum te cheamă pe tine, și de unde vii? Sai Hualung a răspuns: – Eu n-am niciun nume, dar oamenii de aici m-au poreclit Sai Hualung. Prefectul a izbucnit în râs: – Vasăzică îndrăznești să te compari cu Hua Lung! Atunci de ce nu vindeci mai întâi propriile-ți picioare? Și zicând acestea a simțit cum îi umblă ceva pe spate și-l pișcă de-l înnebunește. Și-a vârât mâna sub haine, dar n-a dat […]
Omnia Sol temperat purus et subtilis, novo mundo reserat faciem Aprilis; ad Amorem properat animus herilis et iocundis imperat deus puerilis. Rerum tanta novitas in solemni vere et veris auctoritas iubet nos gaudere; vias prebet solitas, et in tuo vere fides est et probitas tuum retinere. Ama me fideliter! Fidem meam nota: de corde totaliter et ex mente tota sum presentialiter absens in remota. Quisquis amat taliter, volvitur in rota. Compozitor: Carl Orff Doar pentru utilizare non-comercială. Datte de la: genious.com
“Datoria să ți-o plătești la timp, căci are și ea rostul ei și nu stă, dac-o lași nebăgată în seamă, în amorțire, ci mișcă și crește de n-o mai poți stăpîni în cele din urmă.” Ioan Slavici, ”Mara”
”Am lunecat. M-am poticnit, strivind Sub tălpi o floare ori o cochilie, Ori poate mi-am strivit fără să simt Inima mea, în piept ascunsă, vie… N-am să mai spun ce am greşit şi când… Vreau soarele-amintirile să-mi spele… Un egoism îngrozitor de strâmt M-a coborât în ochii lumii mele. împleticit, m-am ridicat spre munţi, într-un iernatic asfinţit de soare, Pe când ameţitor bolboroseau Sub gheţuri somnoroasele izvoare. Ningea cumplit şi ochii-mi lăcrimau Plini de-a ninsorii jocuri rotitoare Şi s-auzea cum fâşie prin crengi Cenuşa argintie de ninsoare. Ca şerpii din poveşti, pătrunşi în trup, Un gând vrăjmaş în mine-a prins fiinţă – Da, pentru ce n-aş spune-o, azi detest Chinuitoarea noastră conştiinţă. Cine-a aprins întâi în pieptul meu Acest chin nou şi crud, fără de seamăn?. De nu mi-l aprindeai, cu ochi mai puri Aş fi putut privi la tine, mamă? Să-ţi mulţumesc că mi-ai sădit în piept Pedeapsa trează […]
”Mai bine un măgar care te poartă, decât un cal care te trânteşte.” (Proverb românesc)