”Dacă vrea iubire, omul se va înfrâna firesc în fapte, vorbe, gânduri de la acele lucruri care pentru cel ce nu trăieşte după legea iubirii sunt scopul principal în viaţă. Se va abţine să agonisească şi să păstreze averi, să obţină onoruri şi glorie, se va abţine de la toate plăcerile care nu sunt accesibile tuturor şi se dobândesc întodeauna de unii în detrimentul altora. Oamenii spun că e greu. Dar spun asta numai pentru că, nesimţind bucuria iubirii, n-o cunosc şi nu cred în ea.” L. N. Tolstoi
Gregorian – ”Hallelujah”
”Hallelujah” Melodie de: Gregorian I’ve heard there was a secret chord That David played, and it pleased the Lord But you don’t really care for music, do ya? Well it goes like this, the fourth, the fifth The minor fall, the major lift The baffled king composing „Hallelujah” Hallelujah Hallelujah Hallelujah Hallelujah Well your faith was strong but you needed proof You saw her bathing on the roof Her beauty and the moonlight overthrew ya She tied you to a kitchen chair She broke your throne and she cut your hair And from your lips she drew the Hallelujah Hallelujah Hallelujah Hallelujah Hallelujah Baby I’ve been here before I’ve seen this room, I’ve walked this floor I used to live alone before I knew ya And it’s not a cry that you hear at night It’s not somebody who’s seen the light It’s a cold and it’s a broken Hallelujah […]
”Aşa a fost pământul vremi multe, dar de undeva, din fundul cel mai întunecat al lumii, de acolo unde gândul nostru n-a ajuns încă, s-a ivit Ormag. Şi totul s-a schimbat, căci Ormag e numele spaimei… Nimeni nu ştie cine l-a chemat printre noi. A bătut însă cândva o inimă ticăloasă pe acest pământ, o inimă ascunsă într-un piept ce părea ca al nostru. Inima aceea a şovăit, o, Vam, şi din şovăiala ei s-a întrupat Ormag. Ceva pândea, pesemne, pe fundul lumii noastre şi nespus s-a bucurat când i s-a dat prilejul să pătrundă-ncoace. Atunci s-a ivit pe pământ spaima, numele lui Ormag.” Vladimir Colin, ”Legendele țării lui Vam”
“Do you want to know the world? Then look at it closely. Do you want to like it? Then look at it from afar.” Ion Luca Caragiale
“Atît de frig Mi-e atît de frig, Încît cred că Aș mai putea fi salvată Numai asemenea acelor înghețați Care erau cusuți În burțile animalelor Să se încălzească Și încotoșmăniți bine În șuba îndurerată, Năclăiți în sânge de jivine Mai veneau pe lume o dată. Prea departe de Flăcările din iad, Am înghețat În singurătatea mea îngerească, Dar cine-i în stare Să-și deschidă coastele Ca să mă primească?” Ana Blandiana, ”Ochiul de greier”
Urma – ”How long does it take”
”What else should I give, what else do you need How many days we have to waste until you see? Should I disappear, would I make it clear? How many words we have to waste until you’ll see?. There is no need to waste your question in my face Why do we have to feel This emptiness of feelings?. How long does it take, how long does it take For you to see inside of me?. What else should I say, would you play my game? No need for us to waste another day again, , , Should we runaway, where no trouble stays Would you trust in me that we could reach in such a place?. There is no need to waste you question in my face Why do we have to feel This emptiness of feeling?. How long does it take For you to see inside of me?”
Ștefan Hrușcă – ”Balada plecării”
”Voi reveni cândva să-ți cer iertare Mult mai străin, mai trist, mai obosit Chiar dacă atunci se va întâmpla să te rănesc mai tare Și n-ai să vrei să crezi că te-am găsit Dar lasă-mă acum să plec în lume Mult prea bolnav de tot ce înseamnă zbor Chiar dacă ar fi să rătăcesc o vreme fără nume Și prea urât să-mi fie fără dor Voi reveni cândva din rătăcire Mult mai mirat de frigul dintre noi Chiar dacă ar fi să nu găsesc nici urmă de iubire În ochii tăi prea singuri și prea goi”
”De-abia plecaseşi. Te-am rugat să pleci. Te urmăream de-a lungul molatecii poteci, Pân-ai pierit, la capăt, prin trifoi. Nu te-ai uitat o dată înapoi! Ţi-aș fi făcut un semn, după plecare, Dar ce-i un semn din umbră-n depărtare? Voiam să pleci, voiam şi să rămâi. Ai ascultat de gândul ce-l dintâi. Nu te oprise gândul fără glas. De ce-ai plecat? De ce-ai mai fi rămas?” Tudor Arghezi, ”De-abia plecaseși”
“I remember when your name was just another name that rolled without thought off my tongue. Now, I can’t look at your name without an abundance of sentiment attached to each letter. Your name, which I played with so carelessly, so easily, has somehow become sacred to my lips. A name I won’t throw around lightheartedly or repeat without deep thought. And if ever I speak of you, I use the English language to describe who you were to me. You are nameless, because those letters grouped together in that familiar form….. carries too much meaning for my capricious heart.” Jamie Weise
”Soţii nu trebuie să-şi ascundă nimic unul altuia. Tu de ce te ascunzi de mine?” ”Bujorul de munte” (poveste chinezească)
”Dorit şi umed ochiu-mi idolul şi-l priveşte, Pe tabla nălucirei adînci îl zugrăveşte. Şi acest chip preadulce din minte nu îl şterg, În somn el mă urmează, în mine-i dacă merg. Astfel mă asupreşte dormind sau fiind treaz Şi vecinic văd nainte-mi al tău frumos obraz. Om umbra mi-e alături de dorm sau de-s deştept, Mă supără oriunde şi-mi tremură în piept. Bătrân de-oi fi, în umbra irii-mi va veni, Cu dânsul în vedere-mi voi fi de voi muri.” Mihai Eminescu, ”Gruie Sânger”
“Lucrurile se înţeleg la marginea cuvintelor, şi cuvintele nu sunt de ajuns ca să le inţelegi: e nevoie de har.” Tudor Arghezi
“Numai când e singur omul cu sufletul său, numai atunci există un echilibru între lumea lui cea mică dinăuntru şi restul universului; îndată ce intervine realitatea de-afară, omul devine o jucărie neputincioasă, fără voinţă adevărată, mergând încotro îl mână puteri şi hotărâri străine de fiinţa lui…” Liviu Rebreanu, ”Pădurea spânzuraţilor”
”Murea prin seară strada şi zilnicul ei muget… Asemeni unei râncezi îngrămădiri de seu. Un nor se prăvălise pe streşini – iar pe cuget O bură de-nnoptate tristeţi cădea mereu. Se-amestecase ceaţa din noi cu cea din slavă… Şi, silnici, paşii noştri trezeau – o cât de rar!- Ecouri fără nume, prin linişte buhavă Din acel trist şi umed sfârşit de Făurar. Intrasem în penumbra stâpânitoarei unde Strivite-n vrăjmăşia puterilor din jur, Nici sufletele noastre nu-şi mai puteau răspunde Iar vorbele şoptite loveau greoi şi dur. Hordii întregi de duhuri, lungi stoluri de destine Îşi împleteau în preajmă înfricoşatul rit: Căci blestemul căzuse… În gândul meu şi-n Tine Biruitor pustiul scurma… Şi ne-am oprit Să cercetăm o clipă răspântia şi bruma Şi-am stat, şi-am stat sub neguri, de asprul ţărm legaţi: Doi arbori singuratici şi desfrunziți de-acuma, Pe unda ne-nturnată a orei înclinaţi. . . . . . . . […]
Era – ”The Mass”
Semper crescis Aut decrescis Vita detestabilis Nunc obdurat Et tunc curat Ludo mentis aciem Nunc obdurat Et tunc curat Ludo mentis aciem Egestatem Potestatem Dissolvit ut glaciem Divano Divano re Divano blessi Divano blessia Divano blessia Divano Divano re Divano blessia Divano blessia Sors salutis Et virtutis Michi nunc contraria Est affectus Et defectus Semper in angaria Hac in hora Sine mora Corde pulsum tangite Divano Divano re Divano blessi Divano blessia Divano blessia Divano Divano re Divano blessia Divano blessia Blessia, blessia, blessia, blessia Divano Divano re Divano blessia Divano blessia Blessia, blessia, blessia, blessia, blessia In divano Sors salutis Et virtutis Michi nunc contraria Est affectus Et defectus Semper in angaria Hac in hora Sine mora Corde pulsum tangite Divano Divano re Divano blessi Divano blessia Divano blessia Divano Divano re Divano blessia Divano blessia Hac in hora Sine mora Corde pulsum tangite Quod per sortem Sternit fortem […]