”Dacă ți-ar fi arătat cineva toate ce aveau să se întâmple, n-ai mai fi trăit. Într-adevăr, cel mai misterios lucru printre cele misterioase, este acest perete opac, pus între noi și cele ce se pot întâmpla, prin aceleași locuri, cândva, în viitor. Iată în preajmă spațiul, spațiul plin de fapte și lucruri, pe care le cuprindem cu ochii. De ce nu cuprindem la fel și timpul? E cu neputință să te gândești la aceasta fără a te cutremura”.” Lucian Blaga, ”Luntrea lui Caron”
“The „delirium tremens” of alcoholic drunkards has unmistakable symptoms, but that of those intoxicated with theories is easily confused with genius.” Samael Aun Weor, ”The Great Rebellion”
”De ce te repezi să înlături orice îţi supără ochii, în timp ce, dacă ceva îţi supără sufletul, amâni vindecarea până la anul?” Horaţiu
“Don’t look. See. Don’t think. Feel. Don’t hear. Listen. Pay attention Miracles really do happen every day” A.D. Posey
”Insuportabil, gândul Îmi trăiesc nevrozele de-a rândul, Mă complac în fiece prăpăd, Mă gândesc mereu la ce nu văd, Cel mai greu de stăpânit e gândul. Chipul tău în mintea mea purtându-l, Cu iluzii moarte mă îmbăt, Nu te pot aduce îndărăt, Între noi s-a așezat pământul. Doamne, ia-mi, pe restul vieții, gândul.” Adrian Păunescu
”Cu mâini învineţite de umblet lung prin ger Voi reintra în mine când va veni declinul; Voi coborî să caut, pierdută-ntr-un ungher, Firida unde arde cu foc nestins Divinul.” Ion Barbu, ”Când va veni declinul” (fragment)
”Dacă justiţia nu te poate îmblânzi, atunci n-o să mai pună niciodată raţionamentul pe cântar. Dacă eşti un fariseu scârbos la gură, trebuie să fii supra¬vegheat.” William Shakespeare, ”Mult zgomot pentru nimic”
Antonio Vivaldi – ”4 Seasons”
Ane Brun – ”One”
”It all starts somewhere It all starts with one Everything comes from something It all starts with one It all starts somewhere It all starts with one Nothing comes from nothing It all starts with one First everything is dry Before the dew and the drops align Then the rain starts falling down Then comes the flood, the flood The flood, the flood The flood, the flood We all start somewhere We all start with one Everyone comes from something We all start with one We all start somewhere We all start with one No one comes from nothing We all start with one First everything is quiet A breath of air from lips and tongue Then the sound makes the world wild One, two, three more We can do more Much more, let’s do more Much more, let’s say more We are more Stones from dust Anger from fear […]
Zhuang Zi ”Nu încercaţi să aflaţi opinia unui orb Despre o pictură. Nu invitaţi un surd la un concert. Dar orbirea şi surzenia nu sunt Numai fizice. Ele pot atinge chiar şi spiritul Şi teamă mi-e Că aceasta-i tocmai cazul dumneavoastră . Şi sufletul poate fi orb. Există o mulţime de fiinţe umane care rămân inerte în faţa poeziei, muzicii, artei celei mai sublime. Există oameni care nu vibrează la fiorul omenescului, care nu simt milă, compasiune, dragoste pentru semenii lor. Dar există şi o cecitate spirituală: atunci când nu pricepi nimic din tot ceea ce îţi explică maestrul spiritual; sau, atunci când viaţa spirituală ţi se pare o pierdere de vreme.” Confucius, ”Tao în aforisme”
”Există însă şi vise supranaturale, şi acestea pot fi mesaje de la Dumnezeu, trimise nouă la apropierea unui mare pericol. Un astfel de vis a fost trimis Magilor de la Răsărit, atunci când Irod a vrut să ucidă pruncii; Iosif a avut un asemenea vis, şi, la fel, Iacob, atunci când a pornit spre Egipt. Anania, Corneliu şi mulţi alţii au avut viziuni asemănătoare. Vise supranaturale au fost constatate şi la unele persoane din zilele noastre, dar numai înţelepţii le-au acordat atenţie, ceilalţi tratându-le cu dispreţ, deşi asemenea vise sunt adevărate şi nu amăgitoare. Există persoane a căror spiritualitate este atât de puternică, şi sufletele lor sunt atât de înflăcărate, încât se pot apropia de cea mai înaltă sferă spirituală atunci când trupurile lor sunt adormite. Aceste persoane au văzut slava lui Dumnezeu, au trăit fericirea răscumpărării, şi au luat cunoştinţă de chinurile la care sunt supuşi cei păcătoşi. Ei […]
”Orice om are înlăuntrul său harul iubirii; el trebuie să iubească şi trăieşte pentru această raţiune. Dar ţinta iubirii sale diferă: unul iubeşte aurul, altul ştiinţa, unul arta, un altul plăcerile, un altul, şi pe acela îl plâng cel mai mult, se iubeşte pe sine. Dar câţi rămân care să iubească semenii? Şi acestui mic număr de aleşi ce le rămâne de iubit? Oamenii care nu-i vor iubi şi nici măcar înţelege vreodată. Ei se vor zbate mult timp în gol, căutând o inimă în care să-şi verse preaplinul lăuntrului lor. Nu o vor afla; unora li se vor frânge inima; se vor stinge tânjind; alţii se vor retrage în sinea lor ca mine.” Iulia Hașdeu
Emeric Imre – ”Nebun de alb”
”Acum sunt mai pustiu ca totdeauna De când mă simt tot mai bogat de tine Și-mi stau pe tâmplă soarele și luna Acum mi-e cel mai rău și cel mai bine. Și uite n-are cine să ne-ajute Abia-și mai ține lumea ale sale Și pe-un perete alb de muze mute Nebunii negri caută o cale. Refren x 2: Și te iubesc cu milă și cu groază Tot ce-i al tău mi se cuvine mie Ca un nebun de alb ce capturează Regina neagră pentru veșnicie. Prin gări descreierate accidente Marfare triste vin în miezul verii Iar eu sunt plin de gesturi imprudente Ca să te apropii și ca să te sperii. Jur-împrejur priveliști aberante Copii fragili ducând părinți în spate Bătrâni cu sănii gri de os pe pante Și albatroși venind din zări uscate. Refren:x2. Mi-e dor de tine și îți caut chipul În fiecare margine a firii În podul […]
”Focul meu a-l stinge nu pot cu toate Apele mării. De-al meu propriu vis, mistuit mă vaiet, Pe-al meu propriu rug, mă topesc în flăcări… Pot să mai re’nviu luminos din el ca Pasărea Phoenix? Piară-mi ochii turburători din cale, Vino iar în sân, nepăsare tristă; Ca să pot muri liniştit, pe mine Mie redă-mă!” Mihai Eminescu, ”Odă” (fragment)
“This land, although not my native land, Will be remembered forever. And the sea’s lightly iced, Unsalty water. The sand on the bottom is whiter than chalk, The air is heady, like wine, And the rosy body of the pines Is naked in the sunset hour. And the sunset itself on such waves of ether That I just can’t comprehend Whether it is the end of the day, the end of the world, Or the mystery of mysteries in me again.” Anna Akhmatova, ”The Complete Poems of Anna Akhmatova”