”La prima scrisoare „închisă” a lui Cezar Petrescu, el îi răspunde: ”Toate sosesc la timp, aceluia care știe să aștepte, spune un proverb franțuzesc. Așa că și dumneata îmi vii la timp, mie, care, dacă vrei, am știut să aștept. Spun că îmi vii mie, fiindcă până să văd cât am să-ți fiu eu de folos, știu precis câtă alinare a durerii mi-ai adus dumneata”.„” Panait Istrati (către Cezar Petrescu)
”Cu fruntea-ncinsă de orori şi roasă: „Maestre,-am zis, cu cine-s cei ce-ncoace durerii pradă într-atât se lasă?” „Se zbate astfel şi-n neputinţă zace mulţimea celor, zise el, ce-n viaţă nici rău, nici bine n-au cătat a face. Cu ei deolaltă să tânjească-nvaţă spurcaţii îngeri ce-n credinţă-obştească nu s-au unit, nici n-au trădat pe faţă. I-alungă cerul” ca să nu-şi ştirbească sclipirea lui, dar nici în iad nu-i ţine, ca nu cumva cei răi să se mândrească.” Dante Alighieri, ”Divina Comedie”, ”Infernul”, Cântul III
”Ce vrei? Aşa-i iubirea, dragă vere. Da: chinul dragostei îmi e povară. Dar sufletul mai mult o să mă doară Căci mi-l sporeşti şi-adaugi, prin iubire, Tristeţii mele de prisos mâhnire. Iubirea-i fum ce-şi are-n plâns izvor. Curată-i pară-n ochii plini de dor; De-o tulburi, e o mare-n agonie. Şi ce mai e? Cuminte nebunie Şi dulce fiere care prins te ţin.” William Shakespeare, ”Romeo și Julieta”
Nicolae Labiș – ”Al tuturor”
”El a plecat din munţi ca un izvor, Vuind impetuos, sclipind la soare, De sus se-ntoarce, preschimbat în nor, Cu ploaie caldă, binefăcătoare, Dă sevă rădăcinii încordate, înviorează tropotul de cerbi… Când spală colbul adunat pe ierbi Îi curg în suflet valuri tulburate. El nu-i numai al lui: e-al meu, al florii, Al brazilor, al coaptelor podgorii — Şi-i totuşi el, atât de neştirbit! N-arată ce lumini în el scânteie; Doar când se odihneşte, însorit, Fără să vrea aprinde curcubeie.” Nicolae Labiș, ”Al tuturor”
“If I had my life to live over again, I would form the habit of nightly composing myself to thoughts of death. I would practice, as it were, the remembrance of death. There is not another practice which so intensifies life. Death, when it approaches, ought not to take one by surprise. It should be part of the full expectancy of life.” Muriel Spark, ”Memento Mori”
”Omul are-n el numai [în] șir ființa altor oameni viitori și trecuți. D-zeu le are deodată toate neamurile ce or veni și ce au trecut; omul cuprinde un loc în vreme. D-zeu e vremea însăși, cu tot ce se-ntâmplă-n ea, dar vremea la un loc, asemenea unui izvor a cărui ape se întorc în el însuși, ori asemenea roții ce deodată cuprinde toate spițele, ce se-ntorc vecinic. Și sufletul nostru are vecinicie-n sine — dar numai bucată cu bucată.” Mihai Eminescu, ”Sărmanul Dionis”
”Nu râdeţi, nu râdeţi! Discursul dumneavoastră e peti¬cit rău pe alocurea şi peticele de-abia se ţin! înainte de a repeta pe dinafară formule vechi, cercetaţi-vă conştiinţa.” William Shakespeare, ”Mult zgomot pentru nimic”
“Where love rules, there is no will to power, and where power predominates, love is lacking. The one is the shadow of the other.” Carl Gustav Jung
“One thing: you have to walk, and create the way by your walking; you will not find a ready-made path. It is not so cheap, to reach to the ultimate realization of truth. You will have to create the path by walking yourself; the path is not ready-made, lying there and waiting for you. It is just like the sky: the birds fly, but they don’t leave any footprints. You cannot follow them; there are no footprints left behind.” Osho
Man becomes aware of the sacred because it manifests itself, shows itself, as something wholly different form the profane. To designate the act of manifestation of the sacred, we have proposed the term hierophany. It is a fitting term, because it does not imply anything further; it expresses no more than is implicit in its etymological content, i.e., that something sacred shows itself to us. It could be said that the history of religions — from the most primitive to the most highly developed — is constituted by a great number of hierophanies, by manifestations of sacred realities.” Mircea Eliade, ”The Sacred and the Profane: The Nature of Religion”
“It is an occult law moreover, that no man can rise superior to his individual failings without lifting, be it ever so little, the whole body of which he is an integral part. In the same way no one can sin, nor suffer the effects of sin, alone. In reality, there is no such thing as ‘separateness’ and the nearest approach to that selfish state which the laws of life permit is in the intent or motive.” Helena Petrovna Blavatsky
“Şi-am lăsat vorbă în amintirea mea, măcar la soroace mai mari, universul întreg să fie dat lumii de pomană.” Marin Sorescu
”Ajungînd pe o înălţime şi văzînd propriul lui Deal, în depărtare, se opri brusc şi spuse: Peste stînci şi pe sub pomi Şerpuiesc spre zări cărări, Lângă peşteri reci şi râuri Ce nu poposesc în mări, Peste-omăt cernut de iarnă, Şi prin florile-n cunună. Peste munţi, în clar de lună. Pe sub nori şi pe sub stele, Drumu-aleargă, nici nu-i pasă, Însă paşii drumeţiei În sfârşit mă-duc acasă. Ochii ce-au văzut măceluri Şi, în peşteri, grozăvii, Văd în fine lunci şi pomii, Amintiri ce azi sunt vii!” J.R.R. Tolkien, ”Hobbitul”
”Lysander: Din câte ştiu, din câte-am auzit Sau am citit vreodată în istorii, Nicicând nu-i dat iubirii-adevărate Să curgă lin şi fără tulburare; Sau se ivesc nepotriviri de rang… Hermia: Ce chin! Cel mic legat de cel înalt! Lysander: Sau vârsta nu le e deopotrivă… Hermia: Ce trist! Bătrâni uniţi cu tinereţea! Lysander: Sau cei din jur în locul tău aleg… Hermia: Ce iad! Cu ochii altuia s-alegi!” William Shakespeare, ”Visul unei nopți de vară”
“Viaţa e un povârniş cu un capăt în cer şi cu celălalt în neant. Omul trebuie să facă imense sforţări să stea în picioare…” Liviu Rebreanu
“Vezi-ți de tinerețea ta. Nu se termină pământul cu nimeni, dar e păcat să suferi când te știi în inima ta curat.” Marin Preda, ”Cel mai iubit dintre pământeni”
“Impatience often makes us patients.” Mokokoma Mokhonoana
”Treizeci de cai albi, pe-un deal roş, Întîi rumegă, Pe urmă spumegă, Pe-urmă stau pe loc, Nemişcaţi. Asta a fost singurul lucru care i-a venit în minte — era cam obsedat de ideea mâncării. Era şi o ghicitoare cam veche şi Gollum ştia răspunsul tot atît de bine ca dumneavoastră. – Răssuflată, răssuflată! sîsîi el. Dinţii! Dinţii! Sscumpule! Ssscumpule are doar şase!” J.R.R. Tolkien, ””Hobbitul”
”- Ce are rădăcini, dar nimeni nu le vede, E mai înalt, cu mult, ca orişicare Şi urcă ssuss, şi tot mai ssuss, sspre sstele, El nu creşte nicicum, şi totuşi el e mare! – Asta-i uşor! spuse Bilbo. Probabil că muntele!” J.R.R. Tolkien, ”Hobbitul”
”Ce-i inimă? Mi-i foame! Vreau să trăiesc, şi-aş vrea.. Tu, iartă-mă, fecioară — tu, căprioara mea! Mi-i somn. Ce nalt îi focul! Şi codrul, ce adânc! Plâng. Ce gândeşte tata? Mănânc şi plâng. Mănânc!” Nicolae Labiș, ”Moartea căprioarei” (fragment)