“Un om poate face multe dacă reușește să nu uite nicio clipă pentru ce o face, dacă merită.” Marin Preda, ”Cel mai iubit dintre pământeni”
Citate, poezie și literatură
Comentariile sunt închise pentru
mai 122020
Citate, poezie și literatură
mai 112020
“C-un zâmbet îndrăzneţ privesc în mine şi inima mi-o prind de mână. Tremurând îmi strâng comoara la ureche şi ascult. Îmi pare că ţin în mâini o scoică, în care prelung şi neînţeles răsună zvonul unei mări necunoscute. O, voi ajunge, voi ajunge vreodat’ pe malul acelei mări, pe care azi o simt, dar nu o văd ?” Lucian Blaga, ”Scoica”
Citate, poezie și literatură
Comentariile sunt închise pentru
mai 112020
“Cât e de trist să fii om și să înțelegi viața mai puțin chiar decât lighioanele.” Panait Istrati, ”Kyra Kyralina, Moș Anghel”
Lucian Blaga – ”Dați-mi un trup voi munților”
Lucian Blaga – ”Dați-mi un trup voi munților”
Blaga, Lucian
Comentariile sunt închise pentru Lucian Blaga – ”Dați-mi un trup voi munților”
mai 092020
”Numai pe tine te am trecătorul meu trup și totuși flori albe și roșii, eu nu-ți pun pe frunte și-n plete, căci lutul tău slab mi-e prea strâmt pentru strașnicul suflet ce-l port. Dați-mi un trup voi munților, mărilor, dați-mi alt trup să-mi descarc nebunia în plin! Pământule larg fii trunchiul meu, fii pieptul acestei năpraznice inimi, prefă-te-n lăcașul furtunilor, cari mă strivesc, fii amfora eului meu îndărătnic! Prin cosmos auzi-s-ar atuncia măreții mei pași și-ar apare năvalnic și liber cum sunt, pământule sfânt. Când aș iubi, mi-aș întinde spre cer toate mările ca niște vânjoase, sălbatice brațe fierbinți, spre cer să-l cuprind, mijlocul să-i frâng să-i sărut sclipitoarele stele. Când aș urî, aș zdrobi sub picioarele mele de stâncă bieți sori călători și poate-aș zâmbi. Dar numai pe tine te am trecătorul meu trup.” Lucian Blaga, ”Dați-mi un trup voi munților”
Citate, poezie și literatură
Comentariile sunt închise pentru
mai 082020
”Strigă fără voce, Zboară fără aripi Muşcă fără dinte, Mormăie fără gură. – O clipiţică, strigă Bilbo, care tot se mai gândea cu un sentiment penibil la mâncare. Din fericire mai auzise odată ceva asemănător şi, adunându-şi minţile, găsi răspunsul. „Vîntul, sigur Ca e vîntul!” spuse şi fu atît de mulţumit încît ticlui o ghicitoare chiar atunci, pe loc.” J.R.R. Tolkien, ”Hobbitul”
Citate, poezie și literatură
Comentariile sunt închise pentru
mai 072020
“Și ciulinii nu erau decât vis și îndrăzneală, invitație să schimbi ceea ce ai cu ceea ce ai putea să ai, fie chiar mai prost. Ori, nimic nu-i mai rău decât să putrezești locului atunci când iubești întreg pământul.” Panaït Istrati, ”Ciulinii Bărăganului”
mai 072020
“Ţin locul unei pietre din pavaj, Am ajuns aici Printr-o regretabilă confuzie. Au trecut peste mine Maşini mici, Autocamioane, Tancuri Şi tot felul de picioare. Am simţit soarele până la osii, Şi luna Pe la miezul nopţii. Norii mă apasă cu umbra lor, De evenimente grele Şi importante Am făcut bătături. Şi cu toate că-mi suport Cu destul stoicism Soarta mea de granit, Câteodată mă pomenesc urlând : Circulaţi numai pe partea carosabilă A sufletului meu, Barbarilor!” Marin Sorescu
Rebreanu, Liviu
Comentariile sunt închise pentru
mai 072020
“Acuma îşi dă seama că iubirea adevărată, adâncă, mântuitoare n-a cunoscut-o, ci numai ura, sub diverse forme… I s-a părut că-i sunt dragi toţi cei de un neam cu dânsul şi, îndată ce n-a găsit în inimile lor ura lui, dragostea s-a împrăştiat ca pulberea în adierea vântului… Iubirea adevărată nu moare niciodată în sufletul omului, ba îl însoţeşte şi dincolo, până în sânul nemărginirii… Dar iubirea nu poate prinde rădăcină în inima mânjită de ură, şi în el ura trăia mereu, ca un cui ruginit, uitat în carne vie…” Liviu Rebreanu, ”Pădurea spânzuraţilor”
Citate, poezie și literatură
Comentariile sunt închise pentru
mai 072020
“O vedeam zilnic, prezența ei îmi încânta sufletul, dar vorba lui Hamlet, dacă nu poți cânta la un simplu instrument fără să te fi străduit dinainte să-i descoperi secretul, cu atât mai puțin vei reuși să descoperi sufletul cuiva care nu dorește (sau nu poate) să ți-l dezvăluie.” Marin Preda, ”Cel mai iubit dintre pământeni”
Citate, poezie și literatură
Comentariile sunt închise pentru
mai 072020
”Într-una din zile calde de august, când sta și privea cerul senin, îi păru cum din înaltul lui, în lină adiere, se lăsau nouri roz în văluri tot mai dese. Miresme dulci umpleau aerul. Zâne dalbe, foenixi albaștri, berze albe, toate soiurile de animale, chiar lei și tigri coborau parcă din nori, iar în mijloc i se ivi ocrotitoarea florilor lui, care îi zise: — Tu, om neprihănit ca și florile, ai dobândit cea mai înaltă virtute! Dacă cineva iubește florile și le apără, este fericit, dacă le disprețuiește și le vatămă, i-aduc necaz și capătă pedeapsă!” ”Iubitorul florilor” (poveste chineză repovestită de Iulia Murnu)
Citate, poezie și literatură
Comentariile sunt închise pentru
mai 072020
”Îndrepta tulpinele îndoite și le sprijinea, iar frunzele crăpate le căuta ca un vraci plin de dragoste pentru bolnavii săi. Ungea rănile cu lut și tină, le proptea pe un arac și le înfășura cu grijă. Asta numea el vindecarea plantelor. Nu tăia niciodată vreo floare și nu suferea să vadă lucrul acesta nici făcut de alții. Se punea cu totul în simțămintele florii și socotea că în scurtul timp cât trăiește ne bucură prin mireasmă și culoare încât noi să luăm seama priveghind gingașa lor înflorire. Din cele patru anotimpuri florile au parte numai de unul și atunci se deschid pentru puține zile, ba adesea doar pentru câteva ore; trei anotimpuri așteaptă ele vremelnica viețuire.” ”Iubitorul florilor” (poveste chineză repovestită de Iulia Murnu)
Nicolae Labiș – ”Biografie”
Nicolae Labiș – ”Biografie”
Labiș, Nicolae
Comentariile sunt închise pentru Nicolae Labiș – ”Biografie”
mai 062020
”Ştiu eu, mama şi-a zis că mă nasc într-o zodie bună; Plinului pântec aşa îi cânta într-o noapte cu lună. Trăsnete reci de furtună vedea cum în zare detună. Ştiu eu, mama şi-a zis că mă nasc într-o zodie bună, Ea mai vedea cum în şa voi sălta împreună Cu îndrăzneaţă fecioară-a pământului, brună, Şi-n goană nebună vedea de pe-atunci cum răsună Tropotul lung şi mereu al galopului meu. Ştiu eu, mama şi-a zis că mă nasc într-o zodie bună, Şi că-s menit să înving veşnicii şi genună. Dar nu ştia de pe-atunci că în mine-o să pună Suflet prea grav şi răsunet prea slab, că adună Abur de vis şi de boală ce-ar fi să răpună Tropotul lung şi mereu al galopului meu. Iată-mă azi înarmat cu acele credinţi, Cu îndârjirea păstrată — cuţit între dinţi — Dar cu prea multă dorinţă să vii, să-mi alinţi, Brună fecioară a […]
Khayyam, Omar
Comentariile sunt închise pentru
mai 052020
”Ne-ai pus în suflet patimi adânci cât o vecie, Şi-ai poruncit de-asemeni ca omul să se-abţie. Nedumeriţi ne zbatem între porunci inverse. Cum poţi să-nclini o cupă, iar ea să nu se verse?” Omar Khayyam, ”Incertitudinile credinței” (fragment)
Khayyam, Omar
Comentariile sunt închise pentru
mai 042020
”Cortina sorţii-i trasă şi nimeni n-a pătruns Destinul plin de taina ascunsă în culise. Am căutat o viaţă, dar n-am aflat răspuns. Intrârile enigmei rămân mereu închise.” Omar Khayyam, ”Imposibilitatea cunoașterii” (fragment)
Citate, poezie și literatură
Comentariile sunt închise pentru
apr. 292020
”Ne jucăm de-a eroii fiindcă suntem laşi, şi de-a sfinţii fiindcă suntem răi; ne jucăm de-a asasinii fiindcă murim de dorinţa de a ne omorî aproapele, ne jucăm fiindcă suntem mincinoşi din naştere.” Jean-Paul Sartre, via Mario Vargas Llosa, ”Orașul și câinii”
