Wallflowers

Tudor Gheorghe – ”Lumină lină”

Gheorghe, Tudor Comentariile sunt închise

mai 152020

lumină lină lini lumini Răsar din codri mari de crini lumină lină cuib de ceară Scorburi cu miere milenară De dincolo de lumi venind Și niciodată poposind Un răsărit ce nu se mai termină lină lumină din lumină lină Cine te așteaptă te iubește Iubindu-te nădăjduiește Că într-o zi lumină lină Vei răsări la noi deplină Cine primește să te creadă Trei oameni vor veni să-l vadă lumină lină lini lumini Răsari din codri mari de crini I-atâta noapte și uitare Și lumile au pierit în zare Au mai rămas din veghea lor Luminile luminilor lumină lină lini lumini Înstrăinându-i pe străini lumină lină, nuntă leac Tămăduind veac după veac Cel întristat și sărăcit Cel plâns și cel nedreptățit Și pelerinul însetat În vatra ta au înnoptat lumină lină leac divin Încununându-l pe străin Deasupra stinsului pământ lumină lină Logos sfânt Versuri: Ion Alexandru. Doar pentru utilizare non-comercială.

Cartea lui Iov, cap. 25: Înaintea lui Dumnezeu toți oamenii sunt păcătoși

Versete și Cărți Sacre

mai 142020

1. Atunci Bildad din Suah a început să vorbească și a zis: 2. „A Lui este stăpânirea, a Lui este puterea înfricoșătoare! și El sălășluiește pacea în locurile preaînalte. 3. Cine poate să numere oștile Sale? și peste cine nu se ridică paza Lui? 4. Cum ar putea un om să fie fără de prihană înaintea lui Dumnezeu, sau cum ar putea să fie curat cel ce se naște din femeie? 5. Iată nici luna nu strălucește destul în ochii Lui și nici stelele nu sunt de tot curate, pentru El! 6. Cu cât mai puțin omul, care nu este decât putreziciune, cu atât mai puțin născutul din om, care nu este decât un vierme!” Vechiul Testament (Iov, 25:1-6)

Nicolae Labiș – ”Odă soarelui”

Nicolae Labiș – ”Odă soarelui” Labiș, Nicolae

mai 142020

”Te naşti din plasma zării cu limpezimi de-albuş, Ne dai în semicicluri lumina ta prin rază — Mă entuziasmează sublimul tău urcuş, Căderea ta în hăuri adânc mă întristează. Când urci, adapi pământul cu sângele-ţi ceresc, Ucizi fără de milă bacterii ucigaşe. Dar când cobori sub zare, piticii se fălesc Cu umbre pieritoare, dar mari, dar uriaşe.” Nicolae Labiș, ”Odă soarelui”

Cartea lui Iov, cap. 24: Despre rânduiala lui Dumnezeu cea tainică, dar dreaptă, pentru nefericirea celor drepți și fericirea celor păcătoși

Versete și Cărți Sacre

mai 132020

1. De ce, pentru Cel Atotputernic, vremurile răsplătirilor sunt ascunse și cei ce-L cunosc n-au văzut zilele Sale de judecător? 2. Viclenii mută hotarele țarinilor, fură turma de oi cu cioban cu tot. 3. Duc la ei acasă asinul copiilor orfani și iau zălog boul văduvei. 4. Dau la o parte de pe cale pe cei săraci din țară, iar pe toți nenorociții din țară îi silesc să se ascundă. 5. Aceștia la fel cu asinii sălbatici din pustie ies pe furiș să-și caute de mâncare și, după ce lucrează până seara, tot n-au pâine pentru copii. 6. Ei seceră noaptea pe câmp, ei culeg via nelegiuitului; 7. Petrec noaptea goi, fiindcă n-au cu ce să se învelească, pentru că n-au veșmânt să se apere de frig. 8. Ploaia repede din munți îi udă până la piele și în loc de adăpost strâng în brațe stâncile. 9. Cei dintâi smulg […]

Citate, poezie și literatură

mai 132020

”Dacă-i aceasta legiuirea soartei, Să aibă parte dragostea de chin, Să îndurăm ursita împăcaţi. Iubirea e-mpletită cu durerea, Cum e şi cu suspinul şi cu visul, Cu lacrima, cu gândul, cu dorinţa.” William Shakespeare, ”Visul unei nopți de vară”

Citate, poezie și literatură

mai 132020

“Oamenii comunică între ei prin semne convenționale și astfel și-au făcut iluzia deșartă că se și înțeleg. În realitate fiecare atribuie celorlalți ceea ce simte dânsul și atâta tot. Legături directe omul numai cu Dumnezeu poate să aibă de la care a și dobândit conștiința existenței. Tragediile ca și bucuriile cele mai mari omul le trăiește întotdeauna în deplină singurătate și de aceea, când își simte sufletul mai sfâșiat, își simte singurătatea și mai mare.” Liviu Rebreanu, ”Ciuleandra”

Cartea lui Iov, cap. 23: Iov mărturisește curățenia cugetului său, lăsându-se la judecata Domnului

Versete și Cărți Sacre

mai 122020

1. Dar Iov iarăși a vorbit și a zis: 2. „Și de data aceasta plângerea mea este luată tot ca răzvrătire și totuși mâna mea de-abia înăbușă suspinele mele. 3. O, dacă aș ști unde să-L găsesc! dacă aș putea să ajung la palatul Lui! 4. Atunci aș dezvălui înaintea Lui pricina mea și aș umple gura mea cu învinuiri. 5. Aș ști atunci cuvintele cu care mi-ar răspunde și aș înțelege rostul spuselor Lui. 6. și-ar dezlănțui El oare toată puterea în cearta Lui cu mine? Nu, El ar sta și m-ar asculta. 7. El ar lua aminte la omul drept care vorbește în fala Lui și astfel aș fi iertat pe vecie de Judecătorul meu. 8. Căci iată, dacă o iau spre răsărit, El nu este acolo; dacă o iau spre apus, nu-L zăresc! 9. L-am căutat spre miazănoapte și n-am dat de El, m-am întors către miazăzi […]

Citate, poezie și literatură

mai 122020

“Un om poate face multe dacă reușește să nu uite nicio clipă pentru ce o face, dacă merită.” Marin Preda, ”Cel mai iubit dintre pământeni”

Cartea lui Iov, cap. 22: Elifaz se îndoiește iarăși de evlavia lui Iov

Versete și Cărți Sacre

mai 112020

1. Elifaz din Teman a răspuns atunci și a zis: 2. „Poate omul să fie de vreun folos lui Dumnezeu? Nu, fiindcă înțeleptul își este de folos lui însuși. 3. Ce are Cel Atotputernic dacă tu ești fără prihană? Și care este câștigul Lui, dacă drumurile tale sunt fără vină? 4. Oare El te pedepsește pentru cucernicia ta și pentru ea intră cu tine în judecată? 5. Nu, dimpotrivă, fiindcă răutatea ta este mare și fărădelegile tale sunt fără hotar! 6. Căci tu fără dreptate luai zăloage de la frații tăi și smulgeai veșmântul de pe oameni și-i lăsai goi. 7. Tu nu dădeai să bea celui însetat și nu dădeai să mănânce celui flămând; 8. Cel cu pumnul tare cotropește pământul și cel cu trecere îl ia, în stăpânire. 9. Goneai de la pragul tău pe văduve cu mâinile goale și brațele celor orfani tu le sfărâmăi. 10. Acesta […]

Lucian Blaga – ”Scoica”

Lucian Blaga – ”Scoica” Blaga, Lucian

mai 112020

“C-un zâmbet îndrăzneţ privesc în mine şi inima mi-o prind de mână. Tremurând îmi strâng comoara la ureche şi ascult. Îmi pare că ţin în mâini o scoică, în care prelung şi neînţeles răsună zvonul unei mări necunoscute. O, voi ajunge, voi ajunge vreodat’ pe malul acelei mări, pe care azi o simt, dar nu o văd ?” Lucian Blaga, ”Scoica”

Citate, poezie și literatură

mai 112020

“Cât e de trist să fii om și să înțelegi viața mai puțin chiar decât lighioanele.” Panait Istrati, ”Kyra Kyralina, Moș Anghel”

Proverbe

mai 112020

”Pântecele se satură, dar ochii niciodată.” (Proverb românesc)

Cartea lui Iov, cap. 21: Iov răspunde lui Tofar despre fericirea și pedeapsa necredincioșilor

Versete și Cărți Sacre

mai 102020

1. Atunci Iov a vorbit încă o dată și a zis: 2. „Ascultați cu luare-aminte cuvântul meu și aici să se oprească mângâierile voastre. 3. Ingăduiți-mi să vorbesc și eu, și după ce voi vorbi, atunci poți să-ți bați joc. 4. Oare plângerea mea se înalță împotriva unui om? Și atunci răbdarea mea cum n-o să fie pe sfârșite? 5. Uitați-vă la mine și mirați-vă foarte și puneți mâna la gură. 6. Căci, când mă gândesc, mă apucă groaza și toată carnea de pe mine tremură. 7. Pentru ce ticăloșii au viață, ajung la adânci bătrânețe și sporesc în putere? 8. Urmașii lor se ridică voinici în fața lor și odraslele lor dăinuiesc sub ochii lor. 9. Casele lor stau nevătămate, fără teamă și varga lui Dumnezeu nu stă deasupra lor. 10. Taurii sunt plini de vlagă și prășitori, juncanele lor fată și nu leapădă. 11. Copiii lor zburdă ca […]

Cartea lui Iov, cap. 20: Cuvântul lui Tofar, ”fericirea necredincioșilor este nestatornică”

Versete și Cărți Sacre

mai 092020

1. Și Tofar din Naamah a început să vorbească și a zis: 2. „Cugetul meu mă împinge să vorbesc, din pricina frământării pe care o simt în mine. 3. Am auzit o învățătură care mă scoate din sărite și atunci o pornire vijelioasă, din duhul meu, mă face să răspund. 4. Nu știi tu oare că de mult de tot, din zilele când omul a fost așezat pe pământ, 5. Desfătarea celor fără de lege ține foarte puțin și bucuria fățarnicului nu stă decât o clipă? 6. Chiar dacă statura lui s-ar înălța până la ceruri și cu capul s-ar atinge de nori, 7. El totuși va pieri ca o nălucă, pe vecie, și cei ce îl vedeau vor întreba: Ce s-a făcut? 8. Zboară ca un vis și nu mai dai de el, e măturat ca o vedenie de noapte. 9. Ochiul, care îl privea, nu-l mai vede și […]

Lucian Blaga – ”Dați-mi un trup voi munților”

Lucian Blaga – ”Dați-mi un trup voi munților” Blaga, Lucian

mai 092020

”Numai pe tine te am trecătorul meu trup și totuși flori albe și roșii, eu nu-ți pun pe frunte și-n plete, căci lutul tău slab mi-e prea strâmt pentru strașnicul suflet ce-l port. Dați-mi un trup voi munților, mărilor, dați-mi alt trup să-mi descarc nebunia în plin! Pământule larg fii trunchiul meu, fii pieptul acestei năpraznice inimi, prefă-te-n lăcașul furtunilor, cari mă strivesc, fii amfora eului meu îndărătnic! Prin cosmos auzi-s-ar atuncia măreții mei pași și-ar apare năvalnic și liber cum sunt, pământule sfânt. Când aș iubi, mi-aș întinde spre cer toate mările ca niște vânjoase, sălbatice brațe fierbinți, spre cer să-l cuprind, mijlocul să-i frâng să-i sărut sclipitoarele stele. Când aș urî, aș zdrobi sub picioarele mele de stâncă bieți sori călători și poate-aș zâmbi. Dar numai pe tine te am trecătorul meu trup.” Lucian Blaga, ”Dați-mi un trup voi munților”

Avertisment