“Being in love is something like poetry. Certainly, you can analyze and expound its various senses and intentions, but there is always something left over, mysteriously hovering between music and meaning.” Muriel Spark
”Aş zice că toate astea-s un renghi, dacă nu le-ar spune omul ăsta cu barbă căruntă. Hotărît, ticăloşia nu se poate ascunde îndărătul bărbii cărunte.” William Shakespeare, ”Mult zgomot pentru nimic”
“Thinking is difficult, that’s why most people judge.” Carl Gustav Jung
”Căci oamenii credincioşi nu sunt numeroşi în lume; ei sunt, mai degrabă, rari şi pot fi număraţi pe degete. În cei mai mulţi sălăşluieşte răutatea, din cauza lipsei de prudenţă şi de cunoaştere a lucrurilor din univers. Înţelegerea raţiunii divine, fundamentul tuturor lucrurilor, duce la înfruntarea tuturor viciilor lumeşti şi ne dăruieşte leacul împotriva lor. Însă când domneşte ignoranţa, viciile sporesc şi rănesc incurabil sufletul. Molipsit de vicii, sufletul este, parcă, plin de otravă şi poate fi tămăduit doar prin cunoaștere şi înţelegere.” Hermes Trismegistos, ”Corpus Hermeticum”
“Hai să credem tot ce spunem, E un joc foarte frumos. Tu să-mi spui: „Te iubesc” Şi eu să mă bucur copilăreşte.” Marin Sorescu
”Cu pasul îmblănit, tăcut, se plimbă pe-un covor de stele; la om, însă, nu-mi place un astfel de mola¬tec pas, nu-mi place să nu aibă clinchetul de pinteni. Căci pasul omului cinstit vorbeşte, pe când mota¬nul se furişează fără zgomot. Or, luna se-apropie cu paşi molateci, ca o pisică: fără sinceritate. Vă-nchin această parabolă, vouă, prefăcuţilor sentimentali, adepţi ai „cunoaşterii preacurate”. Eu vă numesc libidinoşi. Iubiţi pămîntul şi lucrurile pămînteşti — v-am ghicit bine. Dar iubirea voastră cu conştiinţa şi ruşinea e-amestecată, şi vă asemănaţi cu luna.” Nietzsche, ”Așa grăit-a Zarathustra”, cap. ”Despre preacurata cunoaștere”)
”Când umbrele, apoi, se dumiriră, după suflare, că-s făptură vie, mirându-se, ca ceara-ngălbeniră. Şi ca şi cei care râvnind să ştie ce veşti aduce un trimis de pace dau buzna toţi de-a valma pe solie, la fel şi ele începură-a face, cu ochii ţintă către faţa mea, uitând că merg cu cerul să se-mpace.” Dante Alighieri, ”Divina Comedie”, ”Purgatoriul”, Cântul II
”În templu, în cetate,-n câmp, vai mie, Mereu îţi râzi de mine. Ce ruşine! Tu înjoseşti astfel femeia însăşi. Bărbaţii-n lupte cuceresc iubirea; Pe noi altcum ne plămădeşte Firea; Ni-e dat ca noi iubirea s-o iscăm Şi nu după iubire s-alergăm.” William Shakespeare, ”Visul unei nopți de vară”
“Gândul morții îi apărea din când în când ca o întrebare care cerea dezlegare. Moartea nu poate fi sfârșitul sfârșitului. Ar fi o absurditate. Atunci pentru ce m-am născut! Întâmplarea oarbă nu explică un necunoscut. Cel mult complică. Dincolo de moarte trebuie să fie ceva, precum și înainte de naștere trebuie să fi fost ceva. Sufletul nu poate începe și nici sfârși într-o întâmplătoare viață pământească.” Liviu Rebreanu, ”Adam și Eva”
“Dar de ce nu vorbeşti şi cu mine? Crezi cumva că de-aia n-am venit la patul tău înainte să mori, fiindcă te-am uitat?… Ştiu că poate cu timpul amintirea ta de când eram mic ar fi crescut iar la loc şi ar fi astupat-o pe cea de care mi-a fost mie frică să n-o capăt venind la patul tău, m-am gândit şi la asta, dar eu mai ştiu că nu toate încercările te lasă neatins… puţine te întăresc, toate caută să-ţi ia puterea… Şi eu vreau să spun ca şi tine că binele n-a pierit niciodată din omenire, dar că trebuie să ajungem să-l facem pentru toţi… Altfel crezi că merităm să vedem lumina soarelui?” Marin Preda, ”Moromeții”
“Lumea trebuie s-o pătrunzi cu mintea, nu să o baţi cu picioarele! Prostul poate să meargă şi-n cap, că tot nu-i intră nimic în el… Doar mărăcini…” Marin Sorescu, ”Vărul Shakespeare și alte piese: teatru”
”Războiu-i mistuise tot ce-avusese viu. I-a înfundat părinţii în neguri şi-n sicriu. I-a supt cu-a despărţirii prăpastie adâncă întâia lui iubire nempărtăşită încă. Acum vedea ogorul muşcat de negri dinţi, Că-i schilod şi ogorul rămas de la părinţi.” Nicolae Labiș, ”Ion” (fragment)
”Acea persoană care încearcă să trăiască singură, va eşua ca fiinţă umană. Inima i se va ofili dacă nu va răspunde altei inimi. Mintea se va micşora dacă aude numai ecourile gândurilor sale, fără a găsi şi altă sursă de inspiraţie.” Pearl S. Buck
”Dincolo de pământ şi infinit, Cătam să aflu cerul unde vine. Şi-un glas solemn atunci s-a auzit: „Şi cerul şi infernul sunt în tine.” Omar Khayyam, ”Incertitudinile credinței” (fragment)
“Învierșunarea, care împinsese la răstignirea lui Iisus un sinod de preoți iudei, a rămas moștenire preoților celui răstignit. Îndată ce un om ca toată lumea și-a închinat viața lui Dumnezeu, el nu mai știe să se îndoiască, să asculte, să argumenteze și să ierte; credința altuia e o jignire personală, o injurie, și ea trebuie pedepsită cu bătaia, cu chinul, cu moartea.” Tudor Arghezi, ”Cimitirul Buna-Vestire”
