“El nu era un înțelept, dar îi plăcea liniștea conștientă a sufletului: – Mai curând sau mai târziu, omul inteligent ajunge să înțeleagă deșertăciunea zbuciumului sentimental care tulbură pacea și consumă viața – îmi zicea el. Ferice de acel care ajunge să înțeleagă aceasta mai de timpuriu: cu atât mai mult se va bucura de existență.” Panaït Istrati, ”Kyra Kyralina”
“Simplicity is not an objective in art, but one achieves simplicity despite one’s self by entering into the real sense of things.” Constantin Brâncuși
”Trăit-am ani o sută sub dulcea-Ţi bunătate Şi-aş mai trăi o sută făcând numai păcate. Ca să măsor la urmă, din două ce-i mai mare: Mânia Ta cumplită sau blânda-Ţi îndurare.” Omar Khayyam, ”Incertitudinile credinței” (fragment)
”Prin mine treci spre locul de durere, prin mine treci spre veşnica jelire, prin mine treci spre gloata care piere. Mi-a fost dreptatea-ndemn spre făurire: puterea sfântă m-a zidit, instanţă în cer, suprema minte şi iubire. Etern trăiesc şi câte sunt substanţă ‘naintea mea etern au fost create.” Dante Alighieri, ”Divina Comedie”, ”Infernul”, Cântul III
”Prin dragoste Prin dragoste tot ce-i amar se va îndulci, Prin dragoste tot ce-i cupru va fi aur. Prin dragoste toate poşircile se vor transforma în cel mai pur vin, Prin dragoste toată durerea se va schimba în leac. Prin dragoste cel mort va fi iar în viaţă. Prin dragoste regele se va preschimba în sclav.” Rumi
”În vălmăşagul vieţii acei sunt fericiţi Ce cred că le ştiu toate, şi cei ce totul neagă. Şi eu am vrut să-mi fie cunoaşterea întreagă Şi-azi pizmuiesc pe orbii pe cale întâlniţi.” Omar Khayyam, ”Imposibilitatea cunoașterii” (fragment)
“Păziți-vă bine oameni, semenii mei de azi și din trecut, de fapte definitive, asupra cărora să nu mai poată reveni decît viața de apoi. … Voi nu veți cunoaște realitatea sufletului decît într-un moment când refacerea erorilor este tardivă. În mijlocul orelor voastre stați de sentinelă ca să nu se ivească pe neștiute ceasul cel rău, ca un măgar subiectiv ieșit la păscutul scânteilor vegetale. Orice ați face, știința voastră rătăcește, și mândria voastră e un noroi, prin care mintea vă umblă desculță.” Tudor Arghezi, ”Cimitirul Buna-Vestire”
”Dragostea-i frumoasă tocmai pentru că nu cunoaşte nici o silnicie. E preferinţă sinceră. Nu poţi să-mi impui să te iubesc cu sila.” Camil Petrescu
”Am să -ți scriu cum încă n – am mai scris versuri albe ca un fel de rouă și-ascultându-ți inima cum plouă” Vasile Mardare și Adi Beznă, ”Am să te iubesc și tu n-ai habar”
“In my impatience I become convinced that this desire of mine should have been fulfilled yesterday, when it belongs to a tomorrow that yesterday would have killed had I had my way.” Craig D. Lounsbrough
”Ce ai acum? De ce te-mpiedici iară? Ce griji aduni în pieptul tău mocnite şi nu cutezi, şi teama te-mpresoară, când ştii că-n cer trei doamne fericite te ocrotesc la curţi de slăvi şi soare şi vorba mea doar bine îţi promite?” Dante Alighieri, ”Divina Comedie”, ”Infernul”, Cântul II
”Uneori, e drept, omul obosește așteptând. Și n-ați auzit, oare, de situații în care, când sosește în sfârșit ceea ce el a așteptat, sosește prea târziu? E, poate, o victorie pe care a dorit-o mult, dar, obținând-o prea târziu, nu mai are ce face cu ea; o victorie care reușește doar să-l obosească și mai mult. Și renunță la ea cu o ultimă mare tristețe deoarece nu e simplu să porți o bătălie și, ajuns la capăt, să-ți dai seama că asta a fost totul. Bătălia. A existat cândva un scop, dar de atâta așteptare scopul a murit…” Octavian Paler
”Miroase-a carantină peste veac Bolnavii sunt chemați să se supună La încercarea ultimă comună să li se spună: nu mai aveți leac” BOLNAVI UNANIM Și ce-ar fi dacă Într-o zi blestemată Ne-am îmbolnăvi cu toții Deodată, Și medici,și pacienți, Și părinți ,și copii ? …………………. Ce-ar fi dacă, În urma dreptului legitim De a ne îmbolnăvi, Chiar ne-am trezi Că ne îmbolnăvim Și n-avem cui ne adresa, N-avem pe cine chema ? Ce-ar fi dacă Într-o zi blestemată Ne-am îmbolnăvi Cu toții Deodată ?” Adrian Păunescu
“I could’ve loved you but the line is too long and your passiveness is endless.” Ahmed Mostafa
”…dacă pot să iubesc mi-e destul şi mi-este surâs şi mi-este vis dacă pot să iubesc. La urmă, la umbră am cântat: dacă cineva poate să iubească e împărat dacă cineva este iubit e infinit şi dacă există iubire din goluri se naşte plinul.” Nichita Stănescu
”Nu-mi spune! Ştiu! Ştiu tot ce s-a-ntâmplat! Iubire răscolită de mânie! Ah! Dragoste şi ură pătimaşe Din mai nimic iscate la-nceput! Ah! Sprinteneală grea, orgoliu sec! Hău hâd în forme minunate! Fum Scăpărător, foc rece, fulg de plumb, Somn veşnic treaz, bolnavă sănătate! Trăieşti şi nu! E dragostea-mi tortură; Lingoare, jind amestecat cu ură. Nu râzi?” William Shakespeare, ”Romeo și Julieta”
„Cea mai rafinată desfătare spirituală pentru suflet, asemeni delicateselor culinare pentru stomac, e atitudinea iubitoare, blândă, neprefăcută faţă de cel care te-a jignit. Şi mai rafinată e dacă reuşeşti să-i faci un bine fără ştirea lui.” L. N. Tolstoi
”Din lyra spartă a mea cântare Zboar-amorţită, un glas de vânt, Să se oprească tânguitoare Pe un mormânt! Oare femeia pe care mie Dumnezeu sântul o-a destinat În patu-acela de cununie S-a-nfăşurat? O caut, gându-mi şi-o-nchipuieşte, Dar n-am văzut-o de când eu sunt… Oare amorul ce îmi zâmbeşte E în mormânt?” Mihai Eminescu, ”Din lira spartă”
”Ah meștere Ruben, zise el zâmbind — cartea ta într-adevăr minunată este!… numai de n-ar ameți mintea; acuma simt eu, călugărul, că sufletul călătorește din veac în veac, același suflet, numai că moartea-l face să uite că a mai trăit. Bine zici, meștere Ruben, că egiptenii aveau pe deplin dreptate cu metempsihoza lor. Bine zici cum că în sufletul nostru este timpul și spațiul cel nemărginit și nu ne lipsește decât varga magică de a ne transpune în oricare punct al lor am voi.” Mihai Eminescu, ”Sărmanul Dionis”
“Unless they are off duty, no matter how wide it is, and even when it is sincere, a smile seems fake if the job description of the person who is smiling includes smiling.” Mokokoma Mokhonoana
