”Olarule, ai grijă! Tu chinui sfântul lut Din care-n ziua-ntâia fu modelat Adam. Pe roata ta văd mâna cea fină-a lui Bahram Şi inima lui Kosru. ia seama, ce-ai făcut? De mii şi mii de veacuri se-nvârt în spaţii aştrii, De mii şi mii de veacuri zori şi-asfinţituri sunt. Să calci uşor, căci, poate, fărâma de pământ Pe care-o sfarmi – alt’dată era doi ochi albaştri. Priveam uimit olarul cum harnic modela. Deodată auzit-am bucata de argilă: Rugându-l pe şoptite: „Frământă blând, ai milă! Un om la fel ca tine am fost şi eu cândva”. Cel ce creat-a stele şi-ntreaga vastă lume, Când a creat durerea s-a depăşit pe sine. Voi, buze ca rubinul şi voi, pleoape fine, Câte sunteţi acolo sub ţărna fără nume?” Omar Khayyam, ”Prefacerea eternă” (fragment)
Citate, poezie și literatură
”Poate-am visat ceva rău şi-am uitat, Poate-i doar pentru că vişinii s-au înflorat, Poate-i doar vântul ce limpede sună, Ori pentru că au muşcat astă noapte din lună Vârcolacii, ori stele prea multe pe faţă Mi-au picurat o otravă de gheaţă, Ori poate e dimineaţă. Cine eşti, ori ce eşti, Abur ori duh străveziu de poveşti, Care-ai pătruns şi îmi macini mereu Trupul şi sufletul meu? Privesc în oglindă — acelaşi mi-i chipul Şi buzele groase tăiate ca-n lemn. Pe pavăza frunţii văd bine că nimeni N-a scris, încă nu, nici un semn. Dar vorbele-mi murmură: sună-ne,-ncearcă-ne, Sufletu-şi pâlpâie albe chemări, Ochii îmi ard rotunjiţi peste cearcăne, Inima-şi bate ecoul de zări. Cine eşti, ori ce eşti, Abur ori duh coborât din poveşti, Undă prelinsă să mă-învenine, Stea fulgerată în mine?” Nicolae Labiș, ”Fior” (aprilie 1956)
”Dădea sfatul ca oamenii să îndure bârfa cu mai mult curaj decât dacă ar fi loviţi cu pietre.” Confucius, ”Pilde și cugetări din înțelepciunea popoarelor” (despre Antistene)
”Nu cum sunt eu sunt eu ci cum eşti tu sunt eu. Un fel de tu sunt eu pe care nu l-ai mai lăsat să fie eu.” Nichita Stănescu
„Mi-am îngropat cuvintele de dragoste în pământ și beregata mi-am spânzurat-o de gât. Precis că sunt sfânt și numai atât. Cele două picioare nici nu le mai simt și nici tălpile cu care merg mereu. E absolut sigur că nu mai pot să mint. Precis că sunt zeu. Mi-am azvârlit dinții din gingie și sabia mi-am descins-o din șold. Precis că inima mea este vie și că eu sunt mort. Dar mi-am întors capul și m-am uitat înapoi, la doi ochi îngenați, cu ochii mei doi și împărați. Ce-o mai fi cu mine, te întreb acum, oare oi mai fi fiind, de este în ființa mea jar și fum, dor și jind?” Nichita Stănescu
”N-ai să vii N-ai să vii şi n-ai să morţi N-ai să şapte între sorţi N-ai să iarnă, primăvară N-ai să doamnă, domnişoară. Pe fundalul cel albastru din al ochiului meu vast meteor ai fost şi astru şi incest ai fost, prea cast. Uite-aşa rămânem orbi surzi şi ciungi de un cuvânt. Soarbe-mă de poţi să sorbi „S” e rece azi din sunt.” Nichita Stănescu
”Aș vrea să uit tot ce-a durut, să nu-mi aduc aminte… Că am trecut cum am putut, trecutul ce încă-l am în minte. Am suferit și am plâns mereu, pe-al vieții mele drum, Dar l-am avut pe Dumnezeu, să-i țin săi mulțumesc acum! Când nimeni nu mia fost aproape la greu și la durere, El îmi spunea mereu în șoaptă: mergi mai departe… c-ai putere! Și-așa cu ajutorul lui, eu am trecut prin toate… Și astăzi… spun și eu oricui: mergi mai departe… Că se poate!” (Autor anonim)
”Ni se pare că avem multe, foarte multe lucruri de făcut. Dar nu-i adevărat. Există unul singur, munca asupra ta, purificarea, eliberarea în tine a „eului” divin. Această muncă e plină de bucurie, lipsită de grabă, îţi stă mereu la îndemână, iar pe măsură ce trudeşti se săvârşeşte mereu şi nu se isprăveşte niciodată. Ai mereu înainte perspectiva aceleiaşi munci, dar tot mai încărcată de iubire.” L. N. Tolstoi
“You cannot swim for new horizons until you have courage to lose sight of the shore.” William Faulkner
“Any fool can know. The point is to understand.” Albert Einstein
”E în noi un animal care ne muşcă mortal, cumplit, cu atât mai tare cu cât iubim mai mult şi eu n-am ştiut să mă păzesc, sau mai bine zis n-am ştiut să răspund la întrebarea: ce e cu acest animal, ce caută în noi şi ce legătură are el cu dragostea?” Marin Preda
”De altfel, aleşii dragostei absolute sunt excepţii tot atât de rare ca şi geniile.” Mihail Drumeş
Lucian Blaga – ”Vreau să joc”
“O, vreau să joc, cum niciodată n-am jucat! Să nu se simtă Dumnezeu în mine un rob în temniţă – încătuşat. Pământule, dă-mi aripi: săgeată vreau să fiu, să spintec nemărginirea, să nu mai văd în preajmă decât cer, deasupra cer, şi cer sub mine – şi-aprins în valuri de lumină să joc străfulgerat de-avânturi nemaipomenite ca să răsufle liber Dumnezeu în mine, să nu cârtească: „Sunt rob în temniţă!” Lucian Blaga, ”Vreau să joc”
”Îţi aduci aminte ziua când ţi-am spus că eşti frumoasă, Când cu buzele de sânge şi cu ochii sclipitori Printre arborii de toamnă te opreai încet, sfioasă, Lăsând gândul spre amorul înţeles de-atâtea ori?… Aşteptai să fiu poetul îndrăzneţ ca niciodată Ca s-auzi ecoul rece-al unor calde sărutări Te duceai mereu nainte înspre-o umbră-ntunecată Ca o pală rătăcire coborând din alte zări. Ah, mi-ai spus atât de simplu că ţi-i sete de iubire Neascultând decât şoptirea singuratecei păduri, Îţi opreai cu mâna sânul şi zâmbea a ta privire, Chinul depărtării noastre neputând să-l mai înduri. – Ha, ha, ha, râdea ecoul, de râdeam de-a ta plăcere, Între om şi-ntre femeie mi-ai spus ura din trecut, Te-am lăsat să-nşiri povestea cu dureri şi cu mistere Pentru mine, ca oricărui trecător necunoscut. Îţi aduci aminte ziua când ţi-am spus că eşti frumoasă, Când, în şoaptele pădurii, poate că te-am sărutat Ascultând ecoul […]
“The path before you might be tough. All you have to do is to be tougher than the path!” Mehmet Murat Ildan