”Neavând curajul vieţii, neavând o rază de senin în suflet, am îndrăznit cu toate astea a te iubi, am pus dorinţa de a fi a mea peste orice consideraţii şi peste orice cuvinte de cruţare aş fi vrut.” Mihai Eminescu
“De atunci nu mai cred în expresia oamenilor. Mi se pare că regulile schimbării feței nu au nimic de-a face cu adevăratele experiențe sufletești. Poate numai ochii, singurii, pot trăda un om.” Mircea Eliade
“Be worthy love, and love will come.” Louisa May Alcott, ”Little Women”
”Iubita mea ciudată tot sufletul mi-l ştie Şi tot ce-ascunde patu-mi în noaptea mea târzie. Nu-i scapă nicio taină, nici taina tainei baremi; Îmi iscodeşte somnul, mereu în vis apare-mi!” ”O mie și una de nopți”
”Ce vrei, să-mi rup din frunte izvorul de lumine Amăgitori sânt ochii — furi de-ndulciri străine În porţile acestea a ochilor aibi strajă: Privire femeiască privire nu-i, ci vrajă. A sufletului pusnic cetate întărită Ea cade înainte-i de vînturi răscolită.” Mihai Eminescu, ”Gruie Sânger”
”Așa e când se transformă omul. Nu i se schimbă numai pielea. Nu capătă numai colți și gheare de animal. Dar i se transformă și inima. Și, după cum, când era om ca toți oamenii, nu știa ce înseamnă să fii tigru, tot așa acum, când devenise tigru, uitase cu totul că la început fusese om.” ”Metamorfoza” (povestire chinezească repovestită de Li Yu-Gi)
”Trăiau cândva, demult, doi frați care se înțelegeau minunat. Țineau unul la altul ca umbra la omul ei. Ce mai încolo-încoace, se pare că de-atunci a rămas vorba că „se au ca frații„.” ”Metamorfoza” (povestire chinezească repovestită de Li Yu-Gi)
George Bacovia – ”Requiem”
”Eram să te aştept prin parc Văzând că singurătăţi pe-aici m-au oprit… Dar, mereu aceleaşi uitări ! Dar, tot aceeaşi poezie la infinit !? Filosofia vieţii mi-a zis: Undeva este, cu mult mai departe… Atâtea şi-atâtea… lasă ! Visezi, ca din carte !” George Bacovia, ”Requiem”
George Bacovia – ”Noapte de vară”
”Noaptea-ncet, ticnit se lasă- Poezie, sau destin- Luna urcă somnoroasă,- Vino, vin! Este linişte, răcoare, Codrul e de farmec plin- Pe sub teii încă-n floare,- Poezie, sau destin. În suavele parfume Poezie, sau destin- Ori pe unde-ai fi în lume,- Vino, vin! Îngerii deasupra noastră Vor cânta un imn divin- Ah, ce clară noapte-albastră,- Poezie, sau destin.” George Bacovia, ”Noapte de vară”
“The Prophet Avocatorium: A person with a big mouth should never stand out in the rain lest a frog takes up residence in the mouth of a cave.” Anthony T. Hincks
”Acea primă întâlnire, acel misterios, cum să spun, mesaj al luminii ei adresat umbrei mele m-a obsedat săptămâni în șir.” John Fowles
„Dacă ar fi fost să trec printr-o pădure cu lupi să ajung până la tine, aş fi ajuns cu zdrenţele tinereţii mele sfâşiate, dându-ţi ultima ei picătură.” Ionel Teodoreanu, „Lorelei”
“Hopelessness can be contagious, but hope can be too. And there is no medicine to match it.” Mitch Albom, ”Finding Chika: A Little Girl, an Earthquake, and the Making of a Family”
”Poţi dori ceva aşa de chinuitor şi de tare, încât, îndeplinindu-ţi-se, nu te mai bucuri: te-a costat prea mult suflet.” Lucian Blaga
”Ținem negreșit să tălmăcim prin vorbe o realitate pe care numai sufletul o poate pătrunde.” Liviu Rebreanu
”Adeseori, întâlnim oameni, chiar străini întru totul, care ne interesează de la prima vedere, dintr-o dată, fără a fi nevoie să fie spus vreun cuvânt.” F. M. Dostoievski
”M-am gândit că poate această destrămare dulce, această încătuşare plăcută, până la durere, aceste aripi care îmi creşteau trebuie să fie ceea ce oamenii mari înţeleg prin cuvântul „iubire”, şi o clipă mi s-a părut că viaţa e numai mângâiere, cântec, iubire…” Cella Serghi
”Şi iată-mi a doua prudenţă omenească: Pe vanitoşi îi ocrotesc mai mult decît pe orgolioşi. Căci vanitatea rănită, nu-i ea, oare, mama oricărei tragedii? Dar unde-i rănit orgoliul, se naşte ceva mai bun decît orgoliul.” Nietzsche, ”Așa grăit-a Zarathustra”, cap. ”Despre prudența omenească”
“The world was a tough and unfair place, but even the most hardened soul likes to chew on fruit.” Paul Adam Levy, ”Skive”
”Cu glas de fier sunat-a miezul nopţii; Voi, miri iubiţi, vă duceţi la culcare. Acum e ceasul sprintenelor zâne. Mă tem că mâine vom dormi prea mult. Împovăraţi de veghea-acestei nopţi. Că păcăleala-aceasta grosolană Ne-a rătăcit pe lungul drum al nopţii. Deci, la culcare! Două săptămâni Petrecerea aceasta o să ţie Cu jocuri, cu cântări, cu voioşie.” William Shakespeare, ”Visul unei nopți de vară”