”Comisul începu a umbla cu paşi mari prin pridvor fără să-şi descleşteze fălcile. Nu era supărat; dar se strecurase în fiinţa lui grija: îşi făcuse cuib, clocea pui şi în curînd aveau să iasă şerpi cu limbi înveninate. În el toate se adînceau mai anevoie şi stăruiau apoi mai îndelung.” Mihail Sadoveanu, ””Frații Jderi”, vol. III
”Au câteodată barbaţii aceştia câte-o taină în care nu poţi intra, cum nu poţi pătrunde în stîncă.” Mihail Sadoveanu, ”Frații Jderi”, vol. III
”De când te-aştept !… Sânt ani… Şi anii ce lungi îţi par când n-ai cu cine S-asculţi ciudatele romanţe ce plîng viorile-n surdine… Şi violetele apusuri ce triste-ţi par când n-ai cui spune Ce-nfiorări plutesc în zare Şi-n plînsul celor patru strune !… Te-am aşteptat la-ncrucişarea potecilor pe care-alt’dată Multaşteptatele amante soseau grăbite să-şi sărute Amanţii, Ce-aşteptau în umbră, tăcuţi ca nişte statui mute… Şi câte primăveri, de-a rândul, castanii roşii nu-mi vestiră Că nimeni n-a trecut pe-acolo Şi-n zare nimeni nu s-arată Te-am aşteptat pe ţărmul mării — Pe ţărmul nalt ca şi terasa Castelului regesc pe care un prinţ şi-ar aştepta mireasa… Dar valurile, ştiutoare de soarta celor ce porniră Spre ţărmul unde stam de strajă, Când le-ntrebai ce ştiu de tine, îmi spuseră c-aştept zadarnic… Şi azi viorile-n surdine… Ce-mi plîng ciudatele romanţe Mai trist de cum le plînse ieri, Par lacrimi picurate-n cupa netălmăcitelor dureri…” Ion […]
”Aşa alcătuiesc eu scrisorile de friguri ori de lungoare ; îi scriu lui Dumnezeu şi-l rog, iar demonul boalei fuge de ameninţarea scrisorii. Fără asta, cu doftoria nu faci nimica. Am cunoscut noi, cinstite jupîne Iaţco, un vraci leah care se lăuda cu dresurile lui; şi avînd un boier al nostru Ştefan Calomfir o boală de-i tot pocneau încheie¬turile când se mişca, i-a dat acel vraci să beie o doftorie amară, câte un pahar în fiecare zi. Aşa că peste zece zile boierul nostru Calomfir nu-şi mai auzea încheieturile poc¬nind, căci surzise.” Mihail Sadoveanu, ”Frații Jderi”, vol. II
”Ascultă, Simion Jder, rosti cu hotărîre şi încet măria sa. Mânia nu trebuie să stea în domnia ta ca o otravă în¬gheţată, ci trebuie să-ţi deie agerime şi tărie. Ai să te duci; dar să lepezi aici în clipă arşiţa şi nebunia. Eu nu vreau să cunosc dragostea pe care-o ai; agoniseşte-ţi-o, dacă eşti vrednic ; însă ia aminte şi-ţi păstrează capul, căci viaţa domniei tale ne face nouă trebuinţă.” Mihail Sadoveanu, ”Frații Jderi”, vol. II
”Jitnicerul oftă. Parcă poţi ceti în sufletul femeiesc? În asemenea suflet se pot găsi întortocheri ciudate. E cu putinţă orice. E cu putinţă să-l iubească chiar pe el. S-a văzut de multe ori asta. Îl îndepărtează, ca să se întoarcă asupra ei cu mai multă suferinţă de dragoste.” Mihail Sadoveanu, ”Frații Jderi”, vol. II
”După ce-i trecu această fierbinţeală a mâniei, se simţi cu mult mai împovărat de dragoste pentru cele două frunzuţe de leuştean şi cei doi cercei de smaragd. Înţeleptul nu se supără, îşi făcu el socoteală; înţelep¬tul râde şi aşteaptă.” Mihail Sadoveanu, ”Frații Jderi”, vol. II
”Cinstite comise Manole, domnia ta ce¬teşti bine deşi nu cunoşti meşteşugul cărţii. S-a dat de mult poruncă voievozilor : că cel ce vrea să fie mai mare peste alţii, să fie sluga tuturor. Prostimea credea la Bizanţ că împăratul său nu face alta decât mănâncă şi doarme. Iar boierii noştri, care sânt destul de ageri, cred că luminăţia sa îi ceartă cu ură. Adevărat că fagure de miere sânt cu¬vintele bune şi dulceaţa lor e tămăduirea sufletelor; dar stăpânitorului, pe lângă limbă dulce, i s-a dat şi sabie.” Mihail Sadoveanu, ”Frații Jderi”, vol. II
”Aceste nopţi de insomnie, aceste pauze-n destin, ţi le dedic, pe toate, ţie, cu toată moartea ce-o conţin. Când se va face socoteala, scăzând tot timpul nedormit, vei şti să-ţi înţelegi greşeala şi cât de tânăr am murit. Parcă te simt la mii de leghe pe-o navă care ar lua, în toată starea mea de veghe, oceanu-ntoarcerii, cu ea. Tu eşti acum numai ideea, fără miros, fără păcat, feminitatea, nu femeia, plecarea te-a abstractizat. Iar dacă aş cădea departe, cu tot acest prăpăd al meu, eu m-aş ruga şi peste moarte, de grija ta, lui Dumnezeu. Nici nu prea ştiu cum ţi-este bine, să fie zgomot sau deşert, să-mi amintesc sau nu de tine, să mă mai ierţi, să te mai iert? Nu pot să văd un film de-a rândul, nu pot privi femei pe străzi, că tot la tine-mi este gândul, parcă eşti una dintre prăzi. În insomnia mea […]
”Pe drumul spre iubire cădea-vom în curând. Nepăsător destinul ne va călca-n picioare. Ridică-te copilă – o, cupă vrăjitoare! Dă-mi buzele aprinse cât încă nu-s pământ!” Omar Khayyam, „Trăieşte-ţi clipa! Căci clipa-i viaţa ta!”
”Arhimandritul îl binecuvîntă: – Fericit bărbat în gura căruia nu este viclenie, cum se spune în Psalmi. ” Mihail Sadoveanu, ”Frații Jderi”, vol. II
”Gă¬sise prilej să se atingă de umărul lui, în trecere. Îi spu¬sese şi câteva cuvinte la plecare. Unele din aceste cuvinte fuseseră auzite de toată lumea; altele le auzise numai el. Mai cunoscuse cândva această boală aprigă, dar fiinţa lui o uitase. Acuma focul se întorsese iar. Simţind în el ne¬bunia, avea şi spaimă şi bucurie.” Mihail Sadoveanu, ”Frații Jderi”, vol. II
”Toată lumea se înfăţişa cu cutremur la măria sa, îngenunchind sub sabia dreptăţii sale ştiind că măria sa stă pe acest pămînt al Moldovei ca să ţie sta¬tornică rânduiala lui Dumnezeu. Cum pământul îşi dă roadă, aşa muritorul să-şi încheie munca, fără strâmbătate şi şireclic. Cel bun să vieţuiască la lumină între drepţi ; cel rău să intre la osîndă în întuneric. Măria sa veghează neclătit la hotărîrile sale, subt ochiul lui Dumnezeu.” Mihail Sadoveanu, ”Frații Jderi”, vol. II
”Pe fluviul timpului navele tinere lunecă. Cu faruri aprinse se surpă-ntunericul orb, Şi fazele lor ascuţite nicicând nu se-ntunecă Şi, simplu matroz, eu lumina aceasta o sorb.” Nicolae Labiș
”Simt cum trosneşte viaţa în mine de prea multă intensitate, dar şi cum trosneşte de prea mult dezechilibru.” Emil Cioran
”Nu caut nici minciună nici adevăr viclean. Dar veşnic s-în cătarea de vin trandafiriu. Mi-e părul alb, prieteni. Am şaptezeci de ani. Vreau să mă bucur astăzi. Mâini – poate-i prea târziu.” Omar Khayyam, ”Trăiește-ți clipa! Căci clipa-i viața ta!”
”Comisul Simion se opri şi întrebă, râzând cu puţină amă¬răciune : – Din ce se scoate veninul? – Din buruieni, bădiţă Simioane. – Nu-i adevărat. Eu am primit veninul din ochii fetei lui Iaţco. L-am simţit în mine ca o dulceaţă, ce-mi pătrun¬dea toată fiinţa. Se alina un timp şi iarăşi mă străbătea.” Mihail Sadoveanu, ”Frații Jderi”, vol. II
“Brushing my teeth and rinsing my mouth, I vow to use truthful and loving speech. When my mouth is fragrant with right speech, a flower blooms in the garden of my heart.” Thich Nhat Hanh, ”Present Moment Wonderful Moment (Revised Edition): Verses for Daily Living-Updated Third Edition”
”Comisul stătea încă la îndoială. În închipuirea lui, pa¬tima pe care avea s-o mărturisească era un lucru de scădere şi de ruşine pentru un bărbat deplin cum era el. Ca unul trecut o dată prin foc, s-ar fi cuvenit acuma să pri¬mească bătălia cu mai puţină tulburare. Însă dragostea venise din nou întocmai cu aceeaşi volbură de altădată, ceea ce era ori blăstăm, ori fapt: altceva nu poate fi.” Mihail Sadoveanu, ”Frații Jderi”, vol. II
”- Am auzit de cuvioşia ta, zise omul stând cu mânile în şolduri şi privindu-l de sus. De mirare este cum poate pune Dumnezeu putere într-asemenea slăbiciune. – N-am nici o putere, cinstite frate. – Se spune că nebunii nu sânt lipsiţi de şiretenie.” Mihail Sadoveanu, ”Frații Jderi”, vol. II
