Citate, poezie și literatură

 Paler, Octavian  Comentariile sunt închise pentru
feb. 072024
 

”Am învăţat o nouă meserie, aceea de a aştepta. Foarte grea meserie, domnilor. Mult mai grea decât aceea de a călători, de a alerga, de a te îmbulzi. Pentru că atunci când alergi, îţi foloseşti picioarele. Când te îmbulzeşti, îţi foloseşti braţele. Dar când aştepţi, nu-ţi foloseşti decât puterea de a spera. Şi aici e greutatea. Căci această putere se uzează şi ea, domnilor, ca orice lucru. Şi, în clipa în care puterea de a spera s-a uzat, eşti pierdut…” Octavian Paler

 Khayyam, Omar  Comentariile sunt închise pentru
feb. 062024
 

”A stelelor rotire care-nconjoarâ firea Provoacă ameţeală la cei din valea lunii. Khayyam, ţine-te bine de firu-nţelepciunii, Pe când în jur dansează din veac nemărginirea.” Omar Khayyam, ”Suprema înțelepciune – detașarea”

 Khayyam, Omar  Comentariile sunt închise pentru
feb. 062024
 

”Cel ce-a cules în viaţă al Cunoştinţei Măr, Pe-adevărata Cale purta-va paşii săi. Numai acela ştie că azi e ca şi ieri Şi mâini va fi asemeni cu Ziua cea Dintăi.” Omar Khayyam, ”Suprema înțelepciune – detașarea”

Nicolae Labiș – ”Geografia timpului”

 Nicolae Labiș – ”Geografia timpului”  Labiș, Nicolae  Comentariile sunt închise pentru Nicolae Labiș – ”Geografia timpului”
feb. 062024
 

”Schimb curgerea acum în plan intens: Geografia timpului e-n faţă. Epoca mea e-aici: câmpii şi munţi, Diversitate vastă şi măreaţă. Sunt mii de râuri, unele curg drept, Iar altele pe căi ocolitoare, Şi totuşi toate se îndreaptă-acum Spre marea mare, purificatoare. Totu-mi părea întâi învălmăşit. Mergeam — dar unde, nu-mi pasase mie. Ştiam că-s tânăr, că iubesc adânc Tovarăşii de muncă şi mândrie, Nu cunoşteam primejdiile mari Şi poate de aceea n-aveam teamă… Frumos mai e să zbori! Dar ce frumos E-atunci când zbori spre steaua ce te cheamă!” Nicolae Labiș, ”Geografia timpului”

Gianni Rodari – ”Cea mai frumoasă zi”

 Gianni Rodari – ”Cea mai frumoasă zi”  Rodani, Gianni  Comentariile sunt închise pentru Gianni Rodari – ”Cea mai frumoasă zi”
feb. 052024
 

„Dacă-aş fi un brutar Aş coace o pâine Atât de mare, încât să satur Toată, toată lumea Care nu are de mâncare. O pâine mai mare ca soarele, Rumenită, parfumată Ca şi viorelele. O aşa pâine Ar vrea să mănânce Cei din India şi din Chile Săracii, copiii, Bătrânii şi păsărelele. Va fi o zi de păstrat în memorie: O zi fără foame! Cea mai frumoasă zi din istorie!” Gianni Rodari, „Cea mai frumoasă zi”

 Citate, poezie și literatură  Comentariile sunt închise pentru
feb. 052024
 

“Nu înțelegeam pe atunci de ce dau oamenii între ei o luptă atât de nemiloasă, de înverșunată și adesea otrăvită pentru opinie. Ființa noastră e la discreția celorlalți, nu apari tu în ochii unuia așa cum ești, ci așa cum au reșit alții să sugereze o imagine despre tine. Și astfel viața noastră se scurge într-un efort permanent și adesea disperat de a demonstra această imagine (căci rar se întâmplă să nu fie rea, în timp ce tu crezi cu naivitate că ești un inocent), acțiune de reușita căreia depinde totul, realizarea în societate, fericirea și adesea evitarea primejdiilor mortale. Iată, până și frumusețea unei femei se alterează din pricina unei imagini despre ea pe care altul ți-a transmis-o.” Marin Preda, ”Cel mai iubit dintre pământeni”

Nicolae Labiș – ”Pasărea cu ciont de rubin”

 Nicolae Labiș – ”Pasărea cu ciont de rubin”  Labiș, Nicolae  Comentariile sunt închise pentru Nicolae Labiș – ”Pasărea cu ciont de rubin”
feb. 032024
 

”S-a răzbunat, iat-o, s-a răzbunat. Nu mai pot s-o mângâi. M-a strivit. Pasărea cu ciont de rubin, Iar mâine Puii păsării cu ciont de rubin, Ciugulind prin ţărână, Vor găsi poate Urmele poetului Nicolae Labiş Care va rămâne o amintire frumoasă…” Nicolae Labiș, ”Pasărea cu ciont de rubin” (Note: Versuri dictate de N. Labiş din spital, în dimineaţa de 10 decembrie 1956, câteva ceasuri după accident.)

 Khayyam, Omar  Comentariile sunt închise pentru
feb. 022024
 

”Nu judeca pe nimeni, ci cată să-nţelegi. Eu beau, dar aminteşte-ţi că ai şi tu păcate. De vrei s-ajungi la pace şi seninătate, Apleacă-te asupra durerii lumii-ntregi.” Omar Khayyam, ”Suprema înțelepciune – detașarea”

 Citate, poezie și literatură  Comentariile sunt închise pentru
feb. 012024
 

“Rămăsei mut în fața acestei declarații oarbe în care erau concentrate ca într-un nucleu indestructibil acceptarea fără cenzură a ceea ce suntem, trufia liniștită a unei vechi descoperiri că nu putem să fim cum nu suntem și că nici o aventură n-a putut și nu va putea ispiti acest eu, bun sau rău, care constituie singura realitate a celui căruia îi e dat să parcurgă o viață, să accepte să lupte cu sine. La ce bun? Nu de-aia ne-am născut, ca să luptăm cu noi înșine, ci să trăim conform propriei noastre firi, bună sau rea. Nu pot să scot din mine ceva și să pun altceva. Transplantul se respinge de către imunitatea eului, chiar dacă acea parte din el care e bolnavă ar trebui înlăturată. Toți suntem, prin ceva din noi înșine, bolnavi, și acest ceva nu e un organ care poate fi extirpat fără riscuri, ca un apendice.” […]

 Stănescu, Nichita  Comentariile sunt închise pentru
ian. 312024
 

”Ea era frumoasă ca umbra unei idei, – a piele de copil mirosea spinarea ei, a piatră proaspăt spartă a strigăt dintr-o limbă moartă. Ea nu avea greutate, ca respirarea. Râzânda și plângânda cu lacrimi mari era sărată ca sarea slăvită la ospețe de barbari. Ea era frumoasă ca umbra unui gând. Între ape, numai ea era pământ.” Nichita Stănescu

 Citate, poezie și literatură  Comentariile sunt închise pentru
ian. 312024
 

”Într-un rând, se afla la masa de sară şi unchiul Ciumara. – Am auzit că se petrece bine la madame Lazaridi… zise el lui Adrian. Se adună acolo lume multă, de şi puţintel cam despărechiată. – E ceea ce se chiamă astăzi «lumea bună», răspunse Mary rîzînd. – Adevărat, urmă Ciumara, ceea ce se chiamă astăzi lumea bună. Trebuie să umbli ca Diogene, cu fânarul, ca să poţi găsi un suflet curat, şi nici atuncea nu eşti sigur. Totu-i murdărit. Adrian are dreptate să împungă şi să taie în lumea aceasta.” Mihail Sadoveanu, ”Strada Lăpușneanu”

 Stănescu, Nichita  Comentariile sunt închise pentru
ian. 302024
 

„Mi-adusesem aminte cum m-ai sărutat tu odată pe frunte și ce răcoare umbroasă mai lăsase pe inima mea fericită cum mărarul peste roșii desigur, atunci chiar eram și nu-mi prea păsa de sunt om, cal, delfin, piatră sau vulture.” Nichita Stănescu

Nicolaee Labiș – ”Drumuul”

 Nicolaee Labiș – ”Drumuul”  Labiș, Nicolae  Comentariile sunt închise pentru Nicolaee Labiș – ”Drumuul”
ian. 292024
 

”Cu ochii încă fragezi am văzut Cum vechile castele se surpară Şi cum s-a răsucit peste Carpaţi Vârtejul ce-a-noit această ţară. Iar cele ce-am văzut s-au încrustat într-al pupilelor adânc, ca-n stâncă; De-aceea azi, în ochi de ne priveşti, Ai să le vezi cum ard distincte încă.” Nicolae Labiș, ”Drumul”

 Citate, poezie și literatură  Comentariile sunt închise pentru
ian. 272024
 

“Curios cum o prietenie se naște și apoi se hrănește dintr-o anumită stare de spirit a cuiva, ca să se stingă îndată ce flacăra acelei dispoziții, care ne-a făcut o vreme să credem că avem înaintea noastră un om inteligent, cu mintea scăpărătoare, s-a retras sau chiar a consumat ceva interior, ceva prețios. Desigur, acum omul nu ne mai spune nimic și ne mirăm că avem în fața noastră un ins obișnuit și tern!” Marin Preda, ”Cel mai iubit dintre pământeni”

 Citate, poezie și literatură  Comentariile sunt închise pentru
ian. 262024
 

”Te iubesc, fără să ştiu cum să mă opresc din a te iubi, fără să ştiu nici cum, nici de ce te iubesc aşa, pentru că nu ştiu altfel. Unde nu eşti tu, nici eu nu mai sunt.” Marc Levy