Citate, poezie și literatură

Adrian Păunescu – ”Noe”

 Adrian Păunescu – ”Noe”  Păunescu, Adrian  Comentariile sunt închise pentru Adrian Păunescu – ”Noe”
mai 302020
 

”Acest cadavru este fostul Noe, Care-a salvat idei, orgolii, specii, Pe Noe jur acum, pentru toți vecii, Că pentru a iubi eu nu cer voie. Ci nu mă umili, amară lume, Nu-mi cerceta conștiința și cearceaful, Că te blestem să se aleagă praful De tine, de-al tău drum și de-al tău nume. Iată-l pe Noe, podidit de viermii Pe care i-a salvat, salvînd și lumea, Tu, lume, ce-ai gustat deșertăciunea, De ce mă dai cu capul de toți țărmii? Nu simți că, dacă pier, te las săracă, Doar poruncind cuvintelor să tacă?” Adrian Păunescu

 Alighieri, Dante  Comentariile sunt închise pentru
mai 282020
 

”Drăcescul iureş care-n veci nu moare pe morţi îi poartă-n voia lui, orbeşte, şi crunt îi zbate-n apriga vâltoare. Iar când vântoasa-i smulge şi-o porneşte, ţâşnesc strigări şi vaier lung pe vale şi blesteme spre cel ce zămisleşte. Văzui atunci că pe-astă cruntă cale sunt osândiţi cei ce-au robit în gând puterea minţii poftelor carnale. Şi cum pe-aripi se lasă rând pe rând fugind de toamnă păsări călătoare, la fel şi ei se lasă duşi de vânt, în sus, în jos, de-a valma, fără stare, şi-n veci sunt puşi să se-nfăşoare-n caier, şi-n veci sortiţi să geamă şi să zboare.” Dante Alighieri, ”Divina Comedie”, ”Infernul”, Cântul V

 Citate, poezie și literatură  Comentariile sunt închise pentru
mai 272020
 

”De-aş face precum spui, mai cu temei Mi-aş aminti de farmecele ei. Sub masca-ntunecată ce-n extaz Sărută o femeie pe obraz, Ghicim paloarea chipului ascuns. Comoara de privire adunată. N-o dai uitării când eşti orb. O fată Frumoasă tu arată-mi. Ce-i mai mult Decât o filă-n care pot citi Că-s altele mai mândre? Bun rămas! N-ai leac pentru uitare!” William Shakespeare, ”Romeo și Julieta”

Nicolae Labiș – ”Albastru și dens”

 Nicolae Labiș – ”Albastru și dens”  Labiș, Nicolae  Comentariile sunt închise pentru Nicolae Labiș – ”Albastru și dens”
mai 272020
 

”Este o dragoste obişnuită aici, Oamenii nestatornici sunt aşteptaţi răbdător de principii, Ştiind că în curând au să se-ntoarcă la ele, Iar când zăbovesc nepermis de-ndelung, Principiile răzbunătoare devin. N-am să mă pot dezobişnui niciodată Să denunţ „la sottise, l’erreur, le peche, la leşine”, Dar viaţa m-a învăţat să mă tem De dureroase ravagii ilogice. Am văzut un om cu o plagă pe braţ, Durerea îl electrocutase Şi nu mai ţin minte, Omul şi-a retezat braţul, Ori poate s-a sinucis. In gestul lui erau Şi prostia, şi greşeala, şi păcatul, şi lenea Şi, peste toate acestea, abisul. N-am să mă pot dezobişnui niciodată Să denunţ şi prostia, greşeala, păcatul şi lenea, Dar viaţa m-a învăţat să mă tem De dureroase ravagii ilogice. M-am desprins foarte timpuriu de părinţi, Am trăit numai din puterea gândurilor mele, Deci sunt proletar. Oh, ştiu, uneori am greşit Şi am fost extrădat. Dar cu toate […]

 Citate, poezie și literatură  Comentariile sunt închise pentru
mai 252020
 

”Adâncimea mea tu o ai în tine, numai încă nedescoperită. Crezi c-ai pricepe ceea ce zic dacă n-ai fi de firea mea? Crezi că te-aș fi ales de discipol al meu de nu te știam vrednic și adânc? Tu ești ca o vioară în care sunt închise toate cântările, numai ele trebuiesc trezite de-o mână măiastră, și mâna ce te va trezi înăuntrul tău sunt eu.” Mihai Eminescu, ”Sărmanul Dionis”

 Shakespeare, William  Comentariile sunt închise pentru
mai 202020
 

”Cât de frumos îi mai slujeşti iubirii Şi păsul cum i-l desluşeşti. Și eu Voiam să o prefir printre cuvinte, Ca nu cumva să par că sunt pripit… De ce să, fie un pod mai lat ca Nu!? o barcă? cată s-o cunoşti întocmai. Şi atunci o poţi tămădui. Iubeşti? Să-ţi căutăm un ac pentru cojoc…” William Shakespeare, ”Mult zgomot pentru nimic”

 Citate, poezie și literatură  Comentariile sunt închise pentru
mai 192020
 

“How can I be substantial if I do not cast a shadow? I must have a dark side also If I am to be whole.” Carl Gustav Jung, ”Modern Man in Search of a Soul”

 Citate, poezie și literatură  Comentariile sunt închise pentru
mai 192020
 

“Knock, And He’ll open the door Vanish, And He’ll make you shine like the sun Fall, And He’ll raise you to the heavens Become nothing, And He’ll turn you into everything.” Rumi

 Citate, poezie și literatură  Comentariile sunt închise pentru
mai 182020
 

“Dar iubirea aceasta ar putea să-mi revele ceva. Poate te-am întâlnit şi m-am îndrăgostit de d-ta ca să mă înveţi ceva. Învaţă-mă, atunci! Spune-mi de ce mi-ai apărut în cale. Nu te-am întâlnit aşa, din întâmplare, doar ca să flirtez cu d-ta; nu-mi place să flirtez. Nu mi-am înşelat niciodată soţia. Dar am simţit, întâlnindu-te, că mi s-a făcut un semn.” Mircea Eliade, ”Noaptea de Sânziene”

 Citate, poezie și literatură  Comentariile sunt închise pentru
mai 162020
 

”Să coborâm, grăi Virgil, spre fund”, şi alb ca ceara adăugă: „învaţă să-mi calci pe urme şi să-mi fii secund”. Ci eu, citindu-i grija-nscrisă-n faţă: „Au cum să vin, când însuţi tu te temi, tu ce la greu mi-ai fost mereu povaţă?” „Durerea lor, a umbrelor ce gem, pe chip, grăi, nu teamă-mi zugrăveşte, ci milă doar, pe care spaimă-o chemi.” Dante Alighieri, ”Divina Comedie”, ”Infernul”, Cântul IV

Nicolae Labiș – ”Odă soarelui”

 Nicolae Labiș – ”Odă soarelui”  Labiș, Nicolae  Comentariile sunt închise pentru Nicolae Labiș – ”Odă soarelui”
mai 142020
 

”Te naşti din plasma zării cu limpezimi de-albuş, Ne dai în semicicluri lumina ta prin rază — Mă entuziasmează sublimul tău urcuş, Căderea ta în hăuri adânc mă întristează. Când urci, adapi pământul cu sângele-ţi ceresc, Ucizi fără de milă bacterii ucigaşe. Dar când cobori sub zare, piticii se fălesc Cu umbre pieritoare, dar mari, dar uriaşe.” Nicolae Labiș, ”Odă soarelui”

 Citate, poezie și literatură  Comentariile sunt închise pentru
mai 132020
 

”Dacă-i aceasta legiuirea soartei, Să aibă parte dragostea de chin, Să îndurăm ursita împăcaţi. Iubirea e-mpletită cu durerea, Cum e şi cu suspinul şi cu visul, Cu lacrima, cu gândul, cu dorinţa.” William Shakespeare, ”Visul unei nopți de vară”

 Citate, poezie și literatură  Comentariile sunt închise pentru
mai 132020
 

“Oamenii comunică între ei prin semne convenționale și astfel și-au făcut iluzia deșartă că se și înțeleg. În realitate fiecare atribuie celorlalți ceea ce simte dânsul și atâta tot. Legături directe omul numai cu Dumnezeu poate să aibă de la care a și dobândit conștiința existenței. Tragediile ca și bucuriile cele mai mari omul le trăiește întotdeauna în deplină singurătate și de aceea, când își simte sufletul mai sfâșiat, își simte singurătatea și mai mare.” Liviu Rebreanu, ”Ciuleandra”