Wallflowers

1. Atunci Iov a răspuns și a zis: 2. „În ce chip ajuți tu pe cel ce este fără de putere și sprijini brațul care a slăbit? 3. Cum știi tu să sfătuiești pe cel lipsit de înțelepciune și ce belșug de știință ai dat pe față? 4. Către cine ai îndreptat tu cuvintele tale și al cui duh grăia prin gura ta? 5. Înaintea lui Dumnezeu, umbrele răposaților tremură sub pământ, iar apele și vietățile din ape se înspăimântă. 6. Împărăția morților este goală înaintea Lui și adâncul este fără acoperiș. 7. El întinde miazănoaptea peste genune; El spânzură pământul pe nimic. 8. El închide apele în norii Săi și norii nu se rup sub greutatea apelor. 9. El acoperă fața lunii pline, desfășurând asupra ei norii Săi. 10. El a tras un cerc pe suprafața apelor, până la hotarul dintre lumină și întuneric. 11. Stâlpii cerului se clatină […]

1. De ce, pentru Cel Atotputernic, vremurile răsplătirilor sunt ascunse și cei ce-L cunosc n-au văzut zilele Sale de judecător? 2. Viclenii mută hotarele țarinilor, fură turma de oi cu cioban cu tot. 3. Duc la ei acasă asinul copiilor orfani și iau zălog boul văduvei. 4. Dau la o parte de pe cale pe cei săraci din țară, iar pe toți nenorociții din țară îi silesc să se ascundă. 5. Aceștia la fel cu asinii sălbatici din pustie ies pe furiș să-și caute de mâncare și, după ce lucrează până seara, tot n-au pâine pentru copii. 6. Ei seceră noaptea pe câmp, ei culeg via nelegiuitului; 7. Petrec noaptea goi, fiindcă n-au cu ce să se învelească, pentru că n-au veșmânt să se apere de frig. 8. Ploaia repede din munți îi udă până la piele și în loc de adăpost strâng în brațe stâncile. 9. Cei dintâi smulg […]

1. Elifaz din Teman a răspuns atunci și a zis: 2. „Poate omul să fie de vreun folos lui Dumnezeu? Nu, fiindcă înțeleptul își este de folos lui însuși. 3. Ce are Cel Atotputernic dacă tu ești fără prihană? Și care este câștigul Lui, dacă drumurile tale sunt fără vină? 4. Oare El te pedepsește pentru cucernicia ta și pentru ea intră cu tine în judecată? 5. Nu, dimpotrivă, fiindcă răutatea ta este mare și fărădelegile tale sunt fără hotar! 6. Căci tu fără dreptate luai zăloage de la frații tăi și smulgeai veșmântul de pe oameni și-i lăsai goi. 7. Tu nu dădeai să bea celui însetat și nu dădeai să mănânce celui flămând; 8. Cel cu pumnul tare cotropește pământul și cel cu trecere îl ia, în stăpânire. 9. Goneai de la pragul tău pe văduve cu mâinile goale și brațele celor orfani tu le sfărâmăi. 10. Acesta […]

1. Și Tofar din Naamah a început să vorbească și a zis: 2. „Cugetul meu mă împinge să vorbesc, din pricina frământării pe care o simt în mine. 3. Am auzit o învățătură care mă scoate din sărite și atunci o pornire vijelioasă, din duhul meu, mă face să răspund. 4. Nu știi tu oare că de mult de tot, din zilele când omul a fost așezat pe pământ, 5. Desfătarea celor fără de lege ține foarte puțin și bucuria fățarnicului nu stă decât o clipă? 6. Chiar dacă statura lui s-ar înălța până la ceruri și cu capul s-ar atinge de nori, 7. El totuși va pieri ca o nălucă, pe vecie, și cei ce îl vedeau vor întreba: Ce s-a făcut? 8. Zboară ca un vis și nu mai dai de el, e măturat ca o vedenie de noapte. 9. Ochiul, care îl privea, nu-l mai vede și […]

1. Atunci Bildad din Suah a început să vorbească și a zis: 2. „Când vei ajunge odată la capătul unor astfel de vorbe? Vino-ți în fire și apoi vom vorbi. 3. Pentru ce suntem socotiți ca niște dobitoace? De ce să trecem în ochii tăi drept vite cornute? 4. Nu cumva pentru tine care te sfâșii în mânia ta, o să ajungă pământul să se pustiiască și stâncile să se mute din locul lor? 5. Firește, lumina nelegiuitului se stinge și flacăra focului lui nu mai strălucește. 6. Lumina se întunecă în cortul lui și candela de deasupra lui se isprăvește. 7. Pașii lui, altădată vânjoși, se îngustează și propriul lui sfat acum îl poticnește. 8. El dă cu picioarele în laț și se plimbă în rețeaua de sfori. 9. Capcana l-a prins de călcâi și lațul s-a încolăcit pe el. 10. Cursa care trebuia să-l prindă este ascunsă în […]

1. Atunci Iov a răspuns și a grăit: 2. „Am auzit mereu astfel de lucruri; sunteți toți niște jalnici mângâietori. 3. Când se vor sfârși aceste vorbe goale și ce te chinuiește ca să răspunzi? 4. Și eu aș vorbi așa ca voi, dacă sufletul vostru ar fi în locul sufletului meu; aș putea să spun multe cuvinte împotriva voastră și să dau din cap în privința voastră. 5. V-aș mângâia numai cu gura și cu mișcarea buzelor mele v-aș aduce ușurare. 6. Dar, dacă vorbesc, durerea mea nu se liniștește și dacă tac din gură, durerea mea nu se depărtează de la mine. 7. În ceasul de față, Dumnezeu mi-a luat toată vlaga; toată ticăloșia mea mă împresoară, Doamne! 8. M-ai acoperit cu zbârcituri, care toate mărturisesc împotriva mea; neputința mea ea însăși mă dă de gol și bârfitorul stă împotriva mea. 9. El mă sfâșie în furia Lui […]

1. Omul născut din femeie are puține zile de trăit, dar se satură de necazuri. 2. Ca și floarea, el crește și se veștejește și ca umbra el fuge și e fără durată. 3. Și asupra lui privești și pe mine Tu mă silești să vin la judecată cu Tine. 4. Cine ar putea să scoată ceva curat din ceea ce este necurat? Nimeni! 5. Deoarece zilele lui sunt măsurate și știi socoteala lunilor lui și i-ai pus un hotar peste care nu va trece. 6. Întoarce-Ți privirea de la el, ca să aibă puțin răgaz, să se poată bucura ca simbriașul la sfârșitul zilei (de muncă). 7. Un copac, de pildă, tot are nădejde, căci dacă-l tai, el crește din nou și vlăstarii nu-i vor lipsi. 8. Dacă rădăcina lui îmbătrânește în pământ și dacă trunchiul lui putrezește, 9. Când dă de apă înverzește din nou și se acoperă […]

1. Atunci Iov a răspuns și a zis: 2. „Cu adevărat numai voi sunteți înțelepți și înțelepciunea va muri odată cu voi. 3. Dar și eu am minte ca voi și nu sunt mai prejos decât voi și cine nu cunoaște lucrurile pe care mi le-ați spus? 4. Eu am ajuns pricină de batjocură pentru prietenul meu, eu care chem pe Dumnezeu și căruia El răspunde: cel drept, cel fără vină e pricină de râs. 5. Să disprețuim nenorocirea (gândesc cei fericiți); încă o lovitură celor ce se poticnesc. 6. Foarte liniștite stau și sunt corturile jefuitorilor și cei ce mânie pe Dumnezeu sunt plini de încredere, ca unii care au făcut din pumnul lor un dumnezeu. 7. Dar ia întreabă dobitoacele și te vor învăța, și păsările cerului, și te vor lămuri; 8. Sau vorbește cu pământul, și-ți va da învățătură și peștii mării îți vor istorisi cu de-amănuntul. […]