1. Sufletul meu e dărăpanat, zilele mele se sting, mormântul mă așteaptă. 2. Sunt împresurat de batjocoritori și ochii mei trebuie să privească spre ocările lor. 3. Dă-mi acum chezășia Ta lângă Tine, altfel cine ar vrea să răspundă pentru mine? 4. Pentru că Tu ai luat priceperea din inima lor, de aceea Tu nu-i vei ridica. 5. Sunt unii care fac ospăț cu prietenii, atunci când acasă ochii copiilor se sting de foame. 6. Am ajuns de poveste între oameni; sunt acela pe care-l scuipi în față. 7. Ochii mei s-au întunecat de supărare, mădularele mele s-au subțiat ca umbra. 8. Oamenii cei drepți stau înmărmuriți și cel nevinovat se răscoală împotriva celui nelegiuit. 9. Cel ce este drept se ține însă de calea sa și cine este cu mâinile curate e din ce în ce mai tare. 10. Cât despre voi ceilalți, voi toți dați înapoi și veniți […]
I. Vechiul Testament
1. Atunci Iov a răspuns și a grăit: 2. „Am auzit mereu astfel de lucruri; sunteți toți niște jalnici mângâietori. 3. Când se vor sfârși aceste vorbe goale și ce te chinuiește ca să răspunzi? 4. Și eu aș vorbi așa ca voi, dacă sufletul vostru ar fi în locul sufletului meu; aș putea să spun multe cuvinte împotriva voastră și să dau din cap în privința voastră. 5. V-aș mângâia numai cu gura și cu mișcarea buzelor mele v-aș aduce ușurare. 6. Dar, dacă vorbesc, durerea mea nu se liniștește și dacă tac din gură, durerea mea nu se depărtează de la mine. 7. În ceasul de față, Dumnezeu mi-a luat toată vlaga; toată ticăloșia mea mă împresoară, Doamne! 8. M-ai acoperit cu zbârcituri, care toate mărturisesc împotriva mea; neputința mea ea însăși mă dă de gol și bârfitorul stă împotriva mea. 9. El mă sfâșie în furia Lui […]
1. Atunci Elifaz, din Teman, a răspuns și a zis: 2. „Este oare cinstit pentru înțelept să răspundă cu cuvinte ușuratice și să-și umple pieptul cu suflarea vântului de răsărit? 3. I se cuvine lui să judece cu vorbe seci și prin cuvântări care n-au nici o noimă? 4. Tu mergi atât de departe, încât desființezi cucernicia și nesocotești rugăciunea înaintea lui Dumnezeu. 5. Nelegiuirea ta însuflă gura ta și tu împrumuți vorbirea ta de la cei vicleni. 6. Chiar gura ta te osândește și nu eu, chiar buzele tale sunt martore împotriva ta. 7. Nu cumva ești tu cel dintâi om care s-a născut? Venit-ai tu pe lume mai înainte decât munții? 8. Ai stat tu de sfat cu Dumnezeu și te-ai făcut tu stăpân pe toată înțelepciunea? 9. Ce știi tu pe care să nu-l știm și noi? Ce pricepi tu și noi nu pricepem? 10. Printre noi […]
1. Omul născut din femeie are puține zile de trăit, dar se satură de necazuri. 2. Ca și floarea, el crește și se veștejește și ca umbra el fuge și e fără durată. 3. Și asupra lui privești și pe mine Tu mă silești să vin la judecată cu Tine. 4. Cine ar putea să scoată ceva curat din ceea ce este necurat? Nimeni! 5. Deoarece zilele lui sunt măsurate și știi socoteala lunilor lui și i-ai pus un hotar peste care nu va trece. 6. Întoarce-Ți privirea de la el, ca să aibă puțin răgaz, să se poată bucura ca simbriașul la sfârșitul zilei (de muncă). 7. Un copac, de pildă, tot are nădejde, căci dacă-l tai, el crește din nou și vlăstarii nu-i vor lipsi. 8. Dacă rădăcina lui îmbătrânește în pământ și dacă trunchiul lui putrezește, 9. Când dă de apă înverzește din nou și se acoperă […]
1. De bună seamă, ochiul meu a văzut toate acestea, urechea mea le-a auzit și le-a înțeles. 2. Ceea ce știți voi, știu și eu și nu sunt deloc mai prejos decât voi. 3. Dar eu vreau să vorbesc cu Cel Atotputernic, vreau să-mi apăr pricina înaintea lui Dumnezeu. 4. Căci voi sunteți niște născocitori ai minciunii, sunteți cu toții niște doctori neputincioși! 5. Ce bine ar fi fost dacă ați fi tăcut! Câtă înțelepciune ar fi fost din partea voastră! 6. Ascultați acum apărarea mea și băgați de seamă la rostirea buzelor mele. 7. Oare de dragul lui Dumnezeu spuneți voi lucruri strâmbe și spre apărarea Lui croiți minciuni? 8. Voiți să țineți cu El și să fiți apărătorii Lui? 9. Și dacă ar fi ca să vă cerceteze, ar fi bine de voi, sau vreți să-L înșelați cum înșelați un om? 10. Desigur El vă va osândi dacă […]
1. Atunci Iov a răspuns și a zis: 2. „Cu adevărat numai voi sunteți înțelepți și înțelepciunea va muri odată cu voi. 3. Dar și eu am minte ca voi și nu sunt mai prejos decât voi și cine nu cunoaște lucrurile pe care mi le-ați spus? 4. Eu am ajuns pricină de batjocură pentru prietenul meu, eu care chem pe Dumnezeu și căruia El răspunde: cel drept, cel fără vină e pricină de râs. 5. Să disprețuim nenorocirea (gândesc cei fericiți); încă o lovitură celor ce se poticnesc. 6. Foarte liniștite stau și sunt corturile jefuitorilor și cei ce mânie pe Dumnezeu sunt plini de încredere, ca unii care au făcut din pumnul lor un dumnezeu. 7. Dar ia întreabă dobitoacele și te vor învăța, și păsările cerului, și te vor lămuri; 8. Sau vorbește cu pământul, și-ți va da învățătură și peștii mării îți vor istorisi cu de-amănuntul. […]
1. Atunci Tofar, din Naamah, a luat cuvântul și a vorbit: 2. „Cel ce înșiră atâtea vorbe să nu primească nici un răspuns și tocmai vorbărețul să aibă dreptate? 3. Toate câte le-ai spus îi vor face pe oameni să tacă și vei râde de ei, fără ca nimeni să te înfrunte? 4. Fiindcă tu zici: Credința mea este curată și în ochii Tăi n-am nici o vină. 5. Dar cine va face pe Dumnezeu să vorbească, să Își deschidă buzele spre tine, 6. Și să-ți destăinuiască tainele înțelepciunii? (căci ele sunt cu anevoie de înțeles); atunci de-abia vei ști că Dumnezeu îți cere socoteală de greșeala ta. 7. Descoperi-vei tu care este firea lui Dumnezeu? Urca-vei tu până la desăvârșirea Celui Atotputernic? 8. Ea este mai înaltă decât cerurile. Și ce vei face tu? Ea este mai adâncă decât împărăția morții. Cum vei pătrunde-o tu? 9. Măsura ei este […]
1. Sufletul meu este dezgustat de viața mea. Voi lăsa să curgă slobodă tânguirea mea și voi vorbi întru suferința sufletului meu. 2. Voi spune către Domnul: Nu mă osândi; lămurește-mă, să știu pentru ce Te cerți cu mine. 3. Care e folosul Tău, când ești aprig și disprețuiești făptura mâinilor Tale și ești surâzător la sfatul celor răi? 4. Ai Tu ochi materiali și vezi lucrurile precum le vede omul? 5. Zilele Tale sunt oare ca zilele omului și anii Tăi ca anii omenești, 6. Ca să cercetezi fărădelegea mea și să cauți păcatul meu, 7. Când știi bine că nu sunt vinovat și că nimeni nu mă poate scăpa din mâna Ta? 8. Mâinile Tale m-au făcut și m-au zidit și apoi Tu mă nimicești în întregime. 9. Adu-Ți aminte că m-ai făcut din pământ și că mă vei întoarce în țărână. 10. Nu m-ai turnat oare ca […]
1. Atunci Iov a răspuns și a zis: 2. „Știu bine că așa este; căci cum ar putea un om să fie drept înaintea lui Dumnezeu? 3. Dacă ar fi să se certe cu El, din o mie de lucruri n-ar putea să-I răspundă nici la unul singur. 4. A Lui este înțelepciunea și atotputernicia; cine ar putea să-I stea împotrivă și să rămână teafăr? 5. El mișcă munții din loc fără ca ei să prindă de veste că El i-a răsturnat în mânia Lui. 6. El zguduie pământul din temelia lui, așa încât stâlpii lui se clatină. 7. El poruncește soarelui și soarele nu se mai ridică. El pune pecetea Lui asupra stelelor. 8. El singur este Cel ce întinde cerurile și umblă pe valurile mării. 9. El a zidit Carul mare, Ralita, Pleiadele și cămările stelelor de miazăzi. 10. El a făcut lucruri mari și nepătrunse și minuni […]
1. Atunci Bildad din Suah a răspuns și a zis: 2. „Până când vei tot vorbi astfel de lucruri și cuvintele din gura ta vor izvorî ca vijelia? 3. Dumnezeu o să încovoaie ce e drept? Cel Atotputernic o să strâmbe El dreptatea? 4. Dacă feciorii tăi au păcătuit față de El, El i-a lăsat să se prăbușească sub povara nelegiuirii lor. 5. Dar tu dacă vii la Dumnezeu, dacă te rogi de Cel Atotputernic, 6. Dacă ești nevinovat și fără pată, atunci de bună seamă că va veghea asupra ta și va clădi la loc casa dreptății tale 7. Și starea ta cea veche va fi nimica toată, atât de mult vei fi deasupra în starea ta cea nouă. 8. Întreabă pe cei care au fost înaintea noastră și ia aminte la cele trăite și pățite de părinți. 9. Căci noi suntem de ieri și nu știm nimic, căci […]
1. Oare omul pe pământ nu este ca într-o slujbă ostășească și zilele lui nu sunt ca zilele unui simbriaș? 2. El este asemenea robului care suspină după umbră, asemenea naimitului care-și așteaptă simbria. 3. Astfel și eu am avut parte de luni de durere, și mi-au fost date nopți de suferință. 4. Dacă mă culc, zic: când va veni ziua? Dacă mă scol, mă întreb: când va veni seara? Și sunt năpădit de fel de fel de arătări până la asfințit. 5. Trupul meu e plin de păduchi și de solzi de murdărie; pielea mea crapă și se zbârcește. 6. Zilele mele au fost mai grabnice ca suveica și s-au isprăvit, fiindcă firul s-a terminat. 7. Adu-ți aminte, Doamne, că viața mea e o suflare, că ochiul meu nu va mai vedea fericirea. 8. Ochiul celui ce mă vedea nu mă va mai zări; ochii Tăi mă vor căuta, […]
1. Atunci Iov a răspuns și a grăit: 2. „O, dacă durerea mea s-ar cântări și nenorocirea mea ar fi pusă la cântar! 3. Și fiindcă este mai grea decât nisipul mărilor, de aceea cuvintele mele sunt bâlbâite! 4. Pentru că săgețile Celui Atotputernic stau înfipte în mine și duhul meu bea veninul lor, de aceea spaimele lui Dumnezeu vin cete-cete împotriva mea. 5. Zbiară măgarul sălbatic când e lângă pășunea verde? Mugește boul când stă lângă nutreț? 6. Poți să mănânci ce n-are sare fără sare? Are vreun gust albușul oului? 7. Sufletul meu n-a voit să se atingă de ele; inima mea s-a dezgustat de pâinea mea. 8. Cine îmi va dărui îndeplinirea rugăciunii mele și va face ca Dumnezeu să-mi dea ce aștept, 9. Și să primească să mă sfărâme și să–și întindă mâna și să mă nimicească! 10. Dar va fi încă o mângâiere pentru mine […]
1. Strigă acum, dacă o fi cineva care să-ți răspundă. Către care din sfinții îngeri te vei îndrepta? 2. Mânia ucide pe cel fără de minte, iar aprinderea omoară pe cel rătăcit. 3. Am văzut pe nebun prinzând rădăcină și pe loc am blestemat sălașul lui: 4. Să se depărteze copiii lui de orice izbăvire și să fie călcați în picioare la poartă și nimeni să nu le vină într-ajutor. 5. Secerișul lui să-l mănânce flămânzii și să-l ducă cu ei în ascunzișuri și toată averea lui s-o soarbă însetații! 6. Pentru că nelegiuirea nu iese din pământ și necazul nu răsare din pulbere, 7. Ci omul își naște singur suferința, precum vulturii se ridică în aer, prin puterile lor; 8. Dar eu alerg la Dumnezeu și Lui Îi arăt necazul meu. 9. El face lucruri mari și nepătrunse, lucruri minunate și fără număr. 10. El dă ploaie pe pământ […]
1. Atunci Elifaz din Teman a deschis gura și a zis: 2. „Să-ți vorbim ori să nu-ți vorbim? Necazul tău e crâncen! Dar cine ar putea să-și înăbușe cuvintele? 3. Iată, tu dădeai învățătură multora și întareai multe mâini slăbite. 4. Cuvintele tale au ținut în sus pe cei ce erau să cadă și tu ai întărit genunchii care se clătinau. 5. Acum când ți-a venit și ție rândul, ești la strâmtorare și ți-ai pierdut firea; acum când lovitura te-a ajuns, te-ai spăimântat! 6. Frica ta de Dumnezeu nu-ți dă încredere și desăvârșirea căilor tale nu-ți dă nădejde? 7. Ia adu-ți aminte, care nevinovat s-a prăpădit și unde le-a pierit urma celor drepți în fala lui Dumnezeu? 8. După cum am văzut eu, numai cei ce ară nelegiuirea și seamănă răutatea au parte de asemenea roade. 9. La porunca Domnului, ei vor pieri, de suflarea mâniei Lui se vor stinge. […]
1. După aceea, Iov a deschis gura sa și a blestemat ziua în care s-a născut. 2. Și Iov a vorbit și a zis: 3. „Piară ziua în care m-am născut și noaptea care a zis: un prunc de parte bărbătească s-a zămislit! 4. Ziua aceea să se facă întuneric și Domnului din cer să nu-I pese de ea și lumina să n-o mai lumineze. 5. Bezna și umbra morții s-o cotropească, norii s-o învăluiască și toate negurile s-o înspăimânte! 6. Întunericul să cuprindă noaptea aceea și să nu mai fie pusă în zilele anului și în socoteala lunilor să nu mai intre! 7. Pustie să rămână noaptea aceea și nici o bucurie să nu pătrundă în ea! 8. Blestemată să fie de către cei ce blesteamă zilele, de către cei ce știu să descânte Leviatanul. 9. Să se întunece stelele revărsatului zorilor ei; să aștepte lumina și nimic să […]