“Ce oameni excepţionali trec pe lângă noi, anonimi, şi noi admirăm prosteşte atâţia neghiobi, numai pentru că au vorbit de ei presa şi „opinia publică”, numai pentru că le-a popularizat numele politica şi literatura.” Mircea Eliade, ”Huliganii”
1. Cel ce locuiește în ajutorul Celui Preaînalt, întru acoperământul Dumnezeului cerului se va sălășlui. 2. Va zice Domnului: „Sprijinitorul meu ești și scăparea mea; Dumnezeul meu, voi nădăjdui spre Dânsul”. 3. Că El te va izbăvi din cursa vânătorilor și de cuvântul tulburător. 4. Cu spatele te va umbri pe tine și sub aripile Lui vei nădăjdui; ca o armă te va înconjura adevărul Lui. 5. Nu te vei teme de frica de noapte, de săgeata ce zboară ziua, 6. De lucrul ce umblă în întuneric, de molima ce bântuie întru amiază. 7. Cădea-vor dinspre latura ta o mie și zece mii de-a dreapta ta, dar de tine nu se vor apropia. 8. Însă cu ochii tai vei privi și răsplătirea păcătoșilor vei vedea. 9. Pentru că pe Domnul, nădejdea mea, pe Cel Preaînalt L-ai pus scăpare ție. 10. Nu vor veni către tine rele și bătaie nu se […]
”În fiecare seară strâng de prin vecini toate scaunele disponibile şi le citesc versuri. Scaunele sunt foarte receptive la poezie, dacă ştii cum să le aşezi. De aceea eu mă emoţionez, şi timp de câteva ore le povestesc ce frumos a murit sufletul meu peste zi. Întâlnirile noastre sunt de obicei sobre, fără entuziasme de prisos. În orice caz, înseamnă că fiecare ne-am făcut datoria, şi putem merge mai departe.” Marin Sorescu, ”Capriciu”
”Bătrâne Vrăjitor îngrozitor, ceea ce ai mai bun şi mai cinstit, şi ceea ce respect în tine, este că eşti sătul de tine însuţi şi că ai spus: „Eu nu sunt mare.” Te laud pentru asta, cu asta eşti într-adevăr un Ispăşitor al Spiritului, chiar dacă numai pentru o clipă — în acea clipă eşti cel adevărat.” Nietzsche, ”Așa grăit-a Zarathustra”, cap. ”Vrăjitorul”
1. Doamne, scăpare Te-ai făcut nouă în neam și în neam. 2. Mai înainte de ce s-au făcut munții și s-a zidit pământul și lumea, din veac și până în veac ești Tu. 3. Nu întoarce pe om întru smerenie, Tu, care ai zis: „Întoarceți-vă, fii ai oamenilor”, 4. Că o mie de ani înaintea ochilor Tăi sunt ca ziua de ieri, care a trecut și ca straja nopții. 5. Nimicnicie vor fi anii lor; dimineața ca iarba va trece. 6. Dimineața va înflori și va trece, seara va cădea, se va întări și se va usca. 7. Că ne-am sfârșit de urgia Ta și de mânia Ta ne-am tulburat. 8. Pus-ai fărădelegile noastre înaintea Ta, greșelile noastre ascunse, la lumina feței Tale. 9. Că toate zilele noastre s-au împuținat și în mânia Ta ne-am stins. 10. Anii noștri s-au socotit ca pânza unui păianjen; zilele anilor noștri sunt șaptezeci […]
1. Pleacă, Doamne, urechea Ta și mă auzi, că sărac și necăjit sunt eu. 2. Păzește sufletul meu, căci cuvios sunt; mântuiește, Dumnezeul meu, pe robul Tău, pe cel ce nădăjduiește în Tine. 3. Miluiește-mă, Doamne, că spre Tine voi striga toată ziua. Veselește sufletul robului Tău, că spre Tine, Doamne, am ridicat sufletul meu. 4. Că Tu, Doamne, bun și blând ești și mult-milostiv tuturor celor ce Te cheamă pe Tine. 5. Ascultă, Doamne, rugăciunea mea și ia aminte la glasul cererii mele. 6. În ziua necazului meu am strigat către Tine, că m-ai auzit. 7. Nu este asemenea ție între dumnezei, Doamne și nici fapte nu sunt ca faptele Tale. 8. Veni-vor toate neamurile pe care le-ai făcut și se vor închina înaintea Ta, Doamne și vor slăvi numele Tău. 9. Că mare ești Tu, Cel ce faci minuni, Tu ești singurul Dumnezeu. 10. Povățuiește-mă, Doamne, pe calea […]
”- Liniștiți-vă, că o să scăpați voi toți de mine, grăi Persida cuprinsă de o durere atoatecovîrșitoare. E înspăimîntător gândul vieții petrecute în lumea aceasta, și fiecare clipă de mulțumire e numai un repaos trecător după un lung șir de grele suferințe. Cuprinsă de o grea boală sufletească, în care am căzut din clipa zemislirii mele, eu alerg chinuită prin lume, mă muncesc însămi pe mine, și când țip, când răcnesc de durere, oamenii, semenii mei, nu-și dau seamă că tot ca mine sufăr și ei și nu împărtășeșc durerea mea, ci se depărtează cu dispreț de mine.” Ioan Slavici, ”Mara”
1. Bine ai voit, Doamne, pământului Tău, întors-ai robimea lui Iacob. 2. Iertat-ai fărădelegile poporului Tău, acoperit-ai toate păcatele lor. 3. Potolit-ai toată mânia Ta; întorsu-Te-ai de către iuțimea mâniei Tale. 4. Întoarce-ne pe noi, Dumnezeul mântuirii noastre și-ți întoarce mânia Ta de la noi. 5. Oare, în veci Te vei mânia pe noi? Său vei întinde mânia Ta din neam în neam? 6. Dumnezeule, Tu întorcându-Te, ne vei dărui viața și poporul Tău se va veseli de Tine. 7. Arată-ne nouă, Doamne, mila Ta și mântuirea Ta dă-ne-o nouă. 8. Auzi-voi ce va grăi întru mine Domnul Dumnezeu; că va grăi pace peste poporul Său 9. Și peste cuvioșii Săi și peste cei ce își întorc inima spre Dânsul. 10. Dar mântuirea Lui aproape este de cei ce se tem de Dânsul, ca să se sălășluiască slava în pământul nostru. 11. Mila și adevărul s-au întâmpinat, dreptatea și pacea […]
1. Cât de iubite sunt locașurile Tale, Doamne al puterilor! 2. Dorește și se sfârșește sufletul meu după curțile Domnului; inima mea și trupul meu s-au bucurat de Dumnezeul cel viu. 3. Că pasărea și-a aflat casa și turtureaua cuib, unde-și va pune puii săi: 4. Altarele Tale, Doamne al puterilor, Împăratul meu și Dumnezeul meu. 5. Fericiți sunt cei ce locuiesc în casa Ta; în vecii vecilor Te vor lăuda. 6. Fericit este bărbatul al cărui ajutor este de la Tine, Doamne; suișuri în inima sa a pus, 7. În valea plângerii, în locul care i-a fost pus. Că binecuvântare va da Cel ce pune lege, 8. Merge-vor din putere în putere, arăta-Se-va Dumnezeul dumnezeilor în Sion. 9. Doamne, Dumnezeul puterilor, auzi rugăciunea mea! Ascultă, Dumnezeul lui Iacob! 10. Apărătorul nostru, vezi Dumnezeule și caută spre fața unsului Tău! 11. Că mai bună este o zi în curțile Tale […]
”Toamna îmi îneacă sufletul în fum… Toamna-mi poartă-în suflet roiuri de frunzare. Dansul trist al toamnei îl dansăm acum, Tragică beţie, moale legănare… Sângeră vioara neagră-ntre oglinzi. Gândurile-s moarte. Vrerile-s supuse. Fără nici o şoaptă. Numai să-mi întinzi Braţele de aer ale clipei duse. Ochii mei au cearcăn. Ochii tăi îs puri. Câtă deznădejde paşii noştri mână! Ca un vânt ce smulge frunza din păduri, Ca un vânt ce-nvârte uşa din ţâţână… Mâine dimineaţă o să fim străini, Vei privi tăcută mâine dimineaţă Cum prin descărnate tufe, în grădini, Se rotesc fuioare veştede de ceaţă… Şi-ai să stai tăcută cum am stat şi eu, Când mi-am plâns iubkea destrămată-n toamnă, Şi-ai să-asculţi cum cornul vântului mereu Nourii pe ceruri către zări îndeamnă. Pe când eu voi trece sub castani roşcaţi, Cu-mpietrite buze, palid, pe cărare, Şi-or să mi se stingă paşii cadenţaţi — În nisip, scrâşnită, laşă remuşcare…” Nicolae Labiș, […]
”Dar câtă vreme-mi voi simţi neînfrântă conştiinţa-n piept, râvnesc să ştii că-s gata cu soarta însăşi a mă lua la trântă. De mult cunosc’ care-mi va fi răsplata: de-aceea zic: ţie-şi năravu-n braţă şi joace-şi Soarta cât pofteşte roata.” Dante Alighieri, ”Divina Comedie”, ”Infernul”, Cântul XV
”Pe dragul tău să-l vezi curând că vine Adus de soarta bună către tine.” William Shakespeare, ”Visul unei nopți de vară”
1. Dumnezeu a stat în dumnezeiasca adunare și în mijlocul dumnezeilor va judeca. 2. Până când veți judeca cu nedreptate și la fețele păcătoșilor veți căuta? 3. Judecați drept pe orfan și pe sărac și faceți dreptate celui smerit, celui sărman. 4. Mântuiți pe cel sărman și pe cel sărac; din mina păcătosului, izbăviți-i. 5. Dar ei n-au cunoscut, nici n-au priceput, ci în întuneric umblă; stricase-vor toate rânduielile pământului. 6. Eu am zis: „Dumnezei sunteți și toți fii ai Celui Preaînalt”. 7. Dar voi ca niște oameni muriți și ca unul din căpetenii cădeți. 8. Scoală-Te, Dumnezeule, judecă pământul, că toate neamurile sunt ale Tale. Vechiul Testament (Psalmii, 81:1-8)
“Se uită în cărțile lui, apropiindu-se de dânsul și întrebând: – Pierzi sau câștigi? – În orice caz, te pierd pe dumneata – răspunse Alistar foarte încet. Liana nu găsi promt replica pe care ar fi dorit-o. Recurse la trucul instinctiv al femeii în orice încurcătură față de un bărbat; ridică ochii leneș spre el și surâzând enigmatic murmură: – Da?” Liviu Rebreanu, ”Jar”
Transmission, third World War, third round A decade of the weapon of sound above ground No shelter, if you’re looking for shade I lick shots at the brutal charade As the polls close like a casket, on truth devoured A silent play on the shadow of power A spectacle monopolized The cameras eyes on choice disguised Was it cast for the mass who burn and toil Or for the vultures who thirst for blood and oil? Yes, a spectacle monopolized They hold the reins, stole your eyes All the Fist-a-gons, the bullets, and bombs Who stuff the banks, who staff the party ranks More for Gore or the son of a drug lord None of the above, fuck it, cut the cord! Lights out! Guerrilla radio! Turn that shit up! Lights out! Guerrilla radio! Turn that shit up! Lights out! Guerrilla radio! Turn that shit up! Lights out! Guerrilla radio! […]
