”Mi se pare, doamnă, că nu prea aveţi de ce mă iubi. Dar, la drept vorbind, iubirea şi mintea nu prea duc azi casă bună. Păcat că nu găsesc nişte vecini inimoşi să-i împace. Vedeţi, mă pricep şi la glume, dacă e vorba.” William Shakespeare, ”Visul unei nopți de vară”
“De aceea iubirea rămânea fără alt scop decât un dor etern neastâmpărat.” Liviu Rebreanu
“Cum să înțeleg eu chiar imediat că el, tatăl meu, își lua în acea oră mâna de pe mine și că mă trimitea în lume cu gândul nemărturisit că îndărăt n-aveam ce mai căuta?(…) și în niciun fel n-aveam sentimentul că lucrul pe care-l dorisem atât de mult, adică ruperea de familie, se petrecea definitiv chiar în acea oră și că mulți ani de-atunci încolo n-aveam să-l mai văd pe tatăl meu și nici stând cu el astfel în căruță, simțindu-mă adică tot mic, deși nu eram, n-aveam să mai stau.” Marin Preda, ”Imposibila întoarcere”
”Orânduirea noastră ar fi desăvârşită dacă fiecare şi-ar întoarce agresivitatea înspre interior, către propriul lui psihic. Din păcate, educaţia noastră religioasă ne opreşte de la acest lucru cu îndemnurile ei greşite de a ne căuta o pace interioară imediată. Pacea va veni, poate, în cele din urmă, dar abia după ce victoria şi înfrîngerea îşi vor fi pier¬dut sensul. Ce voia oare să spună Domnul nostru cu cuvintele: «Nu am venit să vă aduc pacea, ci sabia»? (Mi. 10:34).” Carl Gustav Jung, ”Psihologie individuală și socială”, cap. ”Bătălia împotriva umbrei”
”Pornirile prea vii n-au lungă viaţă, Ca pulberea şi focul, mistuite De flacăra sărutului. Ţi-e greaţă Din miere de te-nfrupţi prea mult, şi dacă Mănânci fără măsură, ţi se-apleacă. Iubirea o-ntăreşti prin cumpătare, Târziu ca melcu-ajungi, grăbind prea tare.” William Shakespeare, ”Romeo și Julieta”
”Durere şi mâhnire în lumea nesfârşită, Cu mii de taine plină – alt lucru n-am găsit. Ai vrut mai mult să afli, o, inimă-ostenită, Dar astâzi, la plecare, nu ştim de ce-am venit.” Omar Khayyam, ”Nimicnicia şi absurdul vieţii” (fragment)
”Pe-alee ne plimbăm în sus şi-n jos, Vorbind doar despre Benedick. De-ndată ce-l amintesc, tu intri-n rol şi-l lauzi Mai mult decît a meritat vreun om. Eu o să-ţi spun cum Benedick tânjeşte De dorul ei; săgeata lui Amor Răneşte fără greş pe om şi-atunci Când trage cu urechea.” William Shakespeare, ”Mult zgomot pentru nimic”
”Omul de ştiinţă, spre deosebire de teolog, nu se încrede în simţuri, ci doar în experienţele sale, deoarece ştiinţa fizică se ocupă de fenomene şi nu de credinţă.” Franz Hartman, Paracelsus, viața și învățătura
“A venit o noapte ca o piatră albastră, Despletită, Şi mai era acolo şi un turn. Un turn cu geamuri rotunde, nesparte şi cafenii. Omul acela cu privire de colţ de cremene, Când a dat cu ochii de noapte, Acesta s-a împleticit, Gata să intre în pământ. Dar a mai venit un om care, Când i-a călăuzit celuilalt o palmă albastră Peste privire i-a umplut ţeasta de gânduri. Eu eram şi unul şi celălalt: Am privit în fântâna sufletului Şi m-am văzut rătăcind Între obtuz şi isoscel. Am avut totuşi curajul Să trag o perdea între mine şi eu. O perdea mare, împădurită. Şi cerul s-a umplut deodată de cozi de păun. Cine ştie, poate că erau stele? Atunci mi-am adunat toate fulgerele Mâniei Şi am înţepat turnul Drept în ferestre… S-a făcut praf, l-am luat în palmă Şi l-am suflat în patru vânturi. Cerul era plin de cozi de […]
”Ce har ceresc în calea mea te scoate? De-s vrednic vorba să-ţi ascult, îmi spune de vii din iad şi din ce brână, frate?” „Am colindat a morţii-ntregi genune mânat, răspunse, de Supremul Bine, ce vrerii lui cărarea mea supune Nu ce-am făcut; ce n-am făcut îmi ţine ascuns în umbră zâmbetul divin, râvnit de voi, târziu râvnit de mine. Pe unde stau nu-i loc muncit de chin; ci-i noapte-n care plânsul tară saţ nu curge râu, ci tremură-n suspin. Acolo stau cu bieţii prunci muşcaţi de-ai morţii dinţi, ‘nainte ca de vina strămoşilor să poată fi spălaţi. Acolo stau cu cei ce din doctrina virtuţilor creştine” n-au gustat, dar alte-având, urmatu-le-au lumina. Ci de cunoşti acest tăcut regat şi ştii de unde, începând, se-ntinde, ne spune ca s-ajungem neîntârziat.” Dante Alighieri, ”Divina Comedie”, ”Purgatoriul”, Cântul VII
“— Ce am? răspunse el cu amărăciune. Am o nenorocire; pierd ziua de astăzi pentru cea de mâine. Eu nu ți-am vorbit niciodată despre lucruri de aceste, dar trebuie să fii și tu om, Ano, și să te gândești la viață, căci nu pot să-ți vie mereu toate de-a gata. Astăzi stau aici și nu mă supără nimic, dar îmi fac eu însumi gânduri rele despre ziua de mâine, și aceste gânduri nu-mi lasă tihnă să mă bucur de ziua de astăzi. Și poate că gândurile mele sunt deșerte, poate că ziua de mâine are să fie tot bună, dar o voi pierde temându-mă de cea de poimâine. Și cât vom sta aici, nu mai scap de nevoia aceasta.” Ioan Slavici, ”Moara cu Noroc”
”De mine râdeţi toţi necontenit; Cu ce, Lysander, oare ţi-am greşit? Nu e de-ajuns că el… nu e de-ajuns Că el dispreţu-amar nu şi-a ascuns? Cuvinte bune nu mi-a spus deloc… Să-ndur acum bătaia ta de joc? Îţi râzi de mine, da, îţi râzi de mine… Te porţi urât… N-aş fi crezut… Ruşine! Adio, dar… Deci, totu-i de prisos… Eu am crezut că eşti mai omenos… Cu-o fată alungată de iubit Nu te-ai purtat precum s-a cuvenit…” William Shakespeare, ”Visul unei nopți de vară”
“Dar iubirea nu poate prinde rădăcină în inima mânjită de ură, și în el ura trăia mereu, ca un cui ruginit, uitat în carne vie…” Liviu Rebreanu, ”Pădurea Spânzuraților”
“O spun acum, dragostea este supusă adesea asalturilor chinuitoare ale geloziei, care o poate veșteji, intrigilor celor care nu ne simpatizează și, nu o dată, ba chiar foarte adesea, lipsurilor, sărăciei, dorințelor care nu se pot împlini… În timp ce ura e suverană, n-o poți smulge până nu crește, înflorește și piere singură, uneori după ce a reușit să nimicească în prealabil viața unui cuplu.” Marin Preda, ”Cel mai iubit dintre pământeni”
”Din vârf de munți amurgul suflă cu buze roșii în spuza unor nori și-atâta jăraticul ascuns sub valul lor subțire de cenușă. O rază ce vine goană din apus și-adună aripile și se lasă tremurând pe-o frunză: dar prea e grea povara – și frunza cade. O, sufletul! Să mi-l ascund mai bine-n piept și mai adânc, să nu-l ajungă nici o rază de lumină: s-ar prăbuși. E toamnă.” Lucian Blaga, ”Amurg de toamnă”
